قسەی دووەمی ئەیوب
1ئەیوبیش وەڵامی دایەوە:
2«خۆزگە دەتوانرا خەم و پەژارەکەم بکێشن و
هەموو دەرد و بەڵاکەم بخەنە تای تەرازووەوە!
3بێگومان لە لمی دەریا قورستر دەبوو،
لەبەر ئەوە بە هەڵەشەیی قسەم کرد.
4تیرەکانی خودای هەرە بەتوانا لە مندان و
ڕۆحم لە ژەهراوەکەیان دەخواتەوە؛
بەڵا تۆقێنەرەکانی خودا لە دژی من ڕیزیان بەستووە.
5ئایا کەرەکێوی کە گیای هەبێت دەزەڕێنێت،
یان گا لەسەر ئالیکەکەی دەقۆڕێنێت؟
6ئایا خواردنێکی بێ تام بەبێ خوێ دەخورێت،
یان لینجاوی پاڵپینە تامی هەیە؟
7من قێز لەو خواردنانە دەکەمەوە،
نەفسم ڕەتیان دەکاتەوە دەستیان لێ بدەم.
8«خۆزگە داواکارییەکەم دەهاتە دی و
ئەوەی چاوەڕێم دەکرد خودا پێی دەدام،
9کە خودا ڕازی بێت وردوخاشم بکات و
دەستی لێم بکاتەوە تاوەکو ژیانم ببڕێتەوە!
10هەرچەندە ئازارەکانم دەستم لێ ناپارێزن،
بەڵام هەتا ئێستاش دڵنەواییەکەم ئەمەیە،
کە نکۆڵیم لە وشەکانی خودا پیرۆزەکە نەکردووە.
11«هێزی من چییە هەتا چاوەڕوان بم و
کۆتاییم چییە هەتا دانبەخۆمدا بگرم؟
12ئایا هێزم هێزی بەردە؟
یان گۆشتم بڕۆنزە؟
13سەرکەوتن لە من دوور کەوتووەتەوە،
ئایا هیچ لە دەسەڵاتی مندا هەیە؟
14«ئەگەر کەسێک خۆشەویستی بۆ هاوڕێکەی دەرنەبڕێت،
ئەوا ڕێزی خودای هەرە بەتواناشی نەگرتووە.
15بەڵام براکانم وەک جۆگەی ئاو پشتیان لێکردم،
وەک جۆگەی ناو دۆڵەکان پڕن و بەسەر کەنارەکانیاندا دەڕژێن.
16کاتێک لێڵن لەبەر شەختە
بەفر تێیاندا دەتوێتەوە،
17بەڵام کە دەڕۆن کۆتاییان پێ دێت،
کە گەرما داهات لە شوێنی خۆیان وشک دەبن.
18کاروانەکان لە ڕێگای خۆیان لا دەدەن،
دەچنە ناو چۆڵەوانی و لەناودەچن.
19کاروانەکانی تێما بۆی دەگەڕێن،
بازرگانەکانی شەبا هیوادارن کە بیدۆزنەوە،
20کە هاتنە لای بێ ئومێد بوون،
بێزار بوون، چونکە متمانەیان پێی کردبوو.
21ئێستا ئێوەش وەک ئەوتان لێهاتووە، سوودتان نییە،
بینیتان کە چیم بەسەرهاتووە ئێوە تۆقین.
22ئایا هیچ کاتێک پێم گوتن: ”لە پێناوی من شتێک بدەن،
بە سامانی خۆتان بمکڕنەوە،
23لە دەستی دوژمن دەربازم بکەن،
لە دەستی ستەمکار بمکڕنەوە؟“
24«فێرم بکەن، من بێدەنگ دەبم،
تێمبگەیەنن لە چ شتێک گومڕا بووم!
25ئای، قسەی ڕاست چەند بریندارکەرە!
بەڵام ئەو بەڵگانەی کە دەیانهێننەوە چی دەسەلمێنن؟
26ئایا لەسەر قسەکانم سەرزەنشتم دەکەن،
ئەوەی دەیڵێم بە با دەڕوات؟
27بەڵکو ئێوە هەتیو دەفرۆشن و
چاڵ بۆ هاوڕێی خۆتان هەڵدەکەنن.
28«ئێستا باش تێم بڕوانن،
چونکە من لە ڕووی ئێوەدا درۆ ناکەم.
29تکایە پاشگەز بنەوە! ستەمم لێ مەکەن،
ئەگینا ڕاستودروستییەکەم دەخەنە گومانەوە.
30ئایا بەدکاری لەسەر زاری منە،
یان زمانم تامی خراپەکاری جیا ناکاتەوە؟
Răspunsul lui Iov
1Iov a zis:
2„O, dacă mi s‑ar putea cântări durerea
și dacă mi‑ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!
3Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi‑au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4Căci săgețile Celui Atotputernic m‑au străpuns,
iar duhul meu le bea otrava.
Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.
5Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugește boul când are nutreț?
6Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albușul de ou?6 Sensul versului este nesigur.
7Refuz să mă ating de așa ceva;
ele sunt ca o mâncare stricată.7 Lit.: ca o boală a mâncării mele.
8Cine îmi va îndeplini cererea?
O, de mi‑ar împlini Dumnezeu speranța!
9De‑ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să‑Și întindă mâna și să mă nimicească!
10Atunci mi‑ar rămâne măcar această mângâiere
și această bucurie în durerea care nu se mai termină:
că n‑am încălcat cuvintele Celui Sfânt.
11Ce putere mai am ca să mai aștept?
Care mi‑e sfârșitul ca să mai am răbdare?
12Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13N‑am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine
și n‑a fost alungată orice înțelepciune de la mine?
14Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,
părăsește teama de Cel Atotputernic.
15Frații mei au lucrat cu necredincioșie ca un ued15 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar și, în cazul acesta, impredictibil.,
ca șuvoaiele uedurilor care ies din matcă,
16care sunt tulburi din cauza gheții
în care stă ascunsă zăpada.
17Când se‑ncălzește vremea, pâraiele seacă,
când este cald, li se usucă albia.
18Caravanele se întorc din drumul lor;
înaintează în pustietate și pier.
19Caravanele din Tema se uită cu atenție;
călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.
20Sunt rușinați însă pentru că s‑au încrezut în ele;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.
21Ca ele sunteți și voi pentru mine:
îmi vedeți spaima și vă temeți.
22Am zis eu vreodată: «Faceți‑mi un dar!»
sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!»
23sau: «Scăpați‑mă din mâna vreunui vrăjmaș!»
sau: «Răscumpărați‑mă din mâna vreunui om groaznic!»
24Învățați‑mă și voi tăcea,
arătați‑mi unde am greșit.
25Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar ce dovedește mustrarea voastră?
26Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele
și să luați drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27Voi vă jucați chiar și cu viața orfanilor,
vă vindeți chiar și prietenul!
28Dar acum uitați‑vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minți în față?
29Întoarceți‑vă, nu fiți nedrepți!
Întoarceți‑vă, este vorba de dreptatea mea29 Sau: dreptatea mea rămâne.!
30Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?
