Job 16 – KJV & NTLR

King James Version

Job 16:1-22

1Then Job answered and said, 2I have heard many such things: miserable comforters are ye all.16.2 miserable: or, troublesome 3Shall vain words have an end? or what emboldeneth thee that thou answerest?16.3 vain…: Heb. words of wind 4I also could speak as ye do: if your soul were in my soul’s stead, I could heap up words against you, and shake mine head at you. 5But I would strengthen you with my mouth, and the moving of my lips should asswage your grief.

6Though I speak, my grief is not asswaged: and though I forbear, what am I eased?16.6 what…: Heb. what goeth from me? 7But now he hath made me weary: thou hast made desolate all my company. 8And thou hast filled me with wrinkles, which is a witness against me: and my leanness rising up in me beareth witness to my face. 9He teareth me in his wrath, who hateth me: he gnasheth upon me with his teeth; mine enemy sharpeneth his eyes upon me. 10They have gaped upon me with their mouth; they have smitten me upon the cheek reproachfully; they have gathered themselves together against me. 11God hath delivered me to the ungodly, and turned me over into the hands of the wicked.16.11 hath…: Heb. hath shut me up 12I was at ease, but he hath broken me asunder: he hath also taken me by my neck, and shaken me to pieces, and set me up for his mark. 13His archers compass me round about, he cleaveth my reins asunder, and doth not spare; he poureth out my gall upon the ground. 14He breaketh me with breach upon breach, he runneth upon me like a giant. 15I have sewed sackcloth upon my skin, and defiled my horn in the dust. 16My face is foul with weeping, and on my eyelids is the shadow of death;

17Not for any injustice in mine hands: also my prayer is pure. 18O earth, cover not thou my blood, and let my cry have no place. 19Also now, behold, my witness is in heaven, and my record is on high.16.19 on high: Heb. in the high places 20My friends scorn me: but mine eye poureth out tears unto God.16.20 scorn me: Heb. are my scorners 21O that one might plead for a man with God, as a man pleadeth for his neighbour!16.21 neighbour: or, friend 22When a few years are come, then I shall go the way whence I shall not return.16.22 a few…: Heb. years of number

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 16:1-22

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Am auzit multe lucruri ca acestea!

Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici!

3Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt?

Sau ce îți dă imbold când răspunzi?

4Și eu aș putea vorbi ca voi,

dacă ați fi în locul meu.

Aș ține cuvântări alese împotriva voastră

și aș da din cap înaintea voastră.

5Dar gura mea v‑ar încuraja,

iar mângâierea buzelor mele v‑ar alina.

6Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea,

iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine?

7Dar acum El7 Sau: ea, cu referire la durere. m‑a lăsat fără puteri.

Tu mi‑ai distrus pe toți ai mei,

8m‑ai apucat și toate acestea stau ca mărturie.

Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește.

9El mă sfâșie și mă asuprește în mânia Lui,

scrâșnește din dinți împotriva mea;

vrăjmașul meu mă străpunge cu privirea lui.

10Oamenii deschid gura să mă batjocorească,

mă bat peste obraji cu dispreț

și se unesc împotriva mea.

11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit

și mă aruncă în brațele celor răi.

12Eram în pace, dar El m‑a scuturat,

m‑a apucat de ceafă și m‑a zdrobit;

m‑a luat drept țintă.

13Arcașii Lui m‑au înconjurat.

El îmi străpunge rărunchii fără milă

și‑mi varsă fierea pe pământ.

14Mă frânge bucată cu bucată,

Se năpustește asupra mea ca un viteaz.

15Mi‑am cusut un sac pe piele

și mi‑am îngropat cornul15 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamiene regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). în țărână.

16Fața îmi este roșie de plâns,

iar pe pleoapele mele este umbra morții,16 Sau: este beznă

17deși în mâinile mele nu este violență

și rugăciunea mea este curată.

18Pământule, nu‑mi acoperi sângele!

Strigătul meu să nu găsească loc de odihnă!

19Chiar acum, iată că martorul meu este în ceruri;

apărătorul meu este în înălțimi.

20Mijlocitorul meu este prietenul meu,20 Sau: Prietenii mei râd de mine

în timp ce ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu,

21ca el să decidă pentru om înaintea lui Dumnezeu

și pentru fiul omului înaintea prietenilor săi.

22Căci în anii care vin

mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi întoarce.