King James Version

Isaiah 1

1The vision of Isaiah the son of Amoz, which he saw concerning Judah and Jerusalem in the days of Uzziah, Jotham, Ahaz, and Hezekiah, kings of Judah.

Hear, O heavens, and give ear, O earth: for the Lord hath spoken, I have nourished and brought up children, and they have rebelled against me.

The ox knoweth his owner, and the ass his master's crib: but Israel doth not know, my people doth not consider.

Ah sinful nation, a people laden with iniquity, a seed of evildoers, children that are corrupters: they have forsaken the Lord, they have provoked the Holy One of Israel unto anger, they are gone away backward.

Why should ye be stricken any more? ye will revolt more and more: the whole head is sick, and the whole heart faint.

From the sole of the foot even unto the head there is no soundness in it; but wounds, and bruises, and putrifying sores: they have not been closed, neither bound up, neither mollified with ointment.

Your country is desolate, your cities are burned with fire: your land, strangers devour it in your presence, and it is desolate, as overthrown by strangers.

And the daughter of Zion is left as a cottage in a vineyard, as a lodge in a garden of cucumbers, as a besieged city.

Except the Lord of hosts had left unto us a very small remnant, we should have been as Sodom, and we should have been like unto Gomorrah.

10 Hear the word of the Lord, ye rulers of Sodom; give ear unto the law of our God, ye people of Gomorrah.

11 To what purpose is the multitude of your sacrifices unto me? saith the Lord: I am full of the burnt offerings of rams, and the fat of fed beasts; and I delight not in the blood of bullocks, or of lambs, or of he goats.

12 When ye come to appear before me, who hath required this at your hand, to tread my courts?

13 Bring no more vain oblations; incense is an abomination unto me; the new moons and sabbaths, the calling of assemblies, I cannot away with; it is iniquity, even the solemn meeting.

14 Your new moons and your appointed feasts my soul hateth: they are a trouble unto me; I am weary to bear them.

15 And when ye spread forth your hands, I will hide mine eyes from you: yea, when ye make many prayers, I will not hear: your hands are full of blood.

16 Wash you, make you clean; put away the evil of your doings from before mine eyes; cease to do evil;

17 Learn to do well; seek judgment, relieve the oppressed, judge the fatherless, plead for the widow.

18 Come now, and let us reason together, saith the Lord: though your sins be as scarlet, they shall be as white as snow; though they be red like crimson, they shall be as wool.

19 If ye be willing and obedient, ye shall eat the good of the land:

20 But if ye refuse and rebel, ye shall be devoured with the sword: for the mouth of the Lord hath spoken it.

21 How is the faithful city become an harlot! it was full of judgment; righteousness lodged in it; but now murderers.

22 Thy silver is become dross, thy wine mixed with water:

23 Thy princes are rebellious, and companions of thieves: every one loveth gifts, and followeth after rewards: they judge not the fatherless, neither doth the cause of the widow come unto them.

24 Therefore saith the Lord, the Lord of hosts, the mighty One of Israel, Ah, I will ease me of mine adversaries, and avenge me of mine enemies:

25 And I will turn my hand upon thee, and purely purge away thy dross, and take away all thy tin:

26 And I will restore thy judges as at the first, and thy counsellors as at the beginning: afterward thou shalt be called, The city of righteousness, the faithful city.

27 Zion shall be redeemed with judgment, and her converts with righteousness.

28 And the destruction of the transgressors and of the sinners shall be together, and they that forsake the Lord shall be consumed.

29 For they shall be ashamed of the oaks which ye have desired, and ye shall be confounded for the gardens that ye have chosen.

30 For ye shall be as an oak whose leaf fadeth, and as a garden that hath no water.

31 And the strong shall be as tow, and the maker of it as a spark, and they shall both burn together, and none shall quench them.

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 1

1Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

„Ascultaţi, ceruri! Ia aminte, pământ,
    pentru că Domnul a vorbit:
«Am îngrijit copii şi i-am crescut,
    dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
Boul îşi cunoaşte stăpânul,
    iar măgarul ştie ieslea stăpânului său,
însă Israel nu cunoaşte,
    poporul Meu nu înţelege!»

Ah, neam păcătos,
    popor încărcat cu nedreptate,
sămânţă de nelegiuiţi,
    copii stricaţi!
Ei L-au părăsit pe Domnul,
    L-au dispreţuit pe Sfântul lui Israel
        şi I-au întors spatele!
Ce folos să mai fiţi pedepsiţi,
    de vreme ce stăruiţi în răzvrătire!?
Tot capul e bolnav
    şi toată inima suferă!

Din tălpi şi până-n creştet,
    nimic nu este sănătos,
doar vânătăi şi răni,
    răni sângerânde,
care nu s-au uscat şi care n-au fost legate
    sau alinate cu untdelemn.
Ţara voastră este pustie,
    cetăţile voastre sunt arse de foc,
câmpurile voastre sunt devorate de străini
    chiar în faţa voastră;
        ţara vă este devastată deoarece a fost răscolită de străini.
Fiica Sionului[a] este părăsită
    ca o colibă în vie,
ca un adăpost într-un ogor de castraveţi,
    ca o cetate asediată.
Dacă Domnul Oştirilor[b]
    nu ne-ar fi lăsat câţiva supravieţuitori,
am fi ajuns ca Sodoma
    şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

10 Ascultaţi Cuvântul Domnului,
    voi, conducători ai Sodomei!
Luaţi aminte la Legea Dumnezeului nostru,
    voi, popor al Gomorei!
11 «Ce este pentru Mine mulţimea jertfelor voastre?
    zice Domnul.
Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor
    şi de grăsimea viţeilor îngrăşaţi!
Nu-Mi place deloc
    sângele taurilor, al mieilor sau al ţapilor.
12 Cine v-a cerut să vă înfăţişaţi înaintea Mea,
    pângărindu-Mi curţile?
13 Nu mai aduceţi jertfe fără rost!
    Mi-e scârbă de tămâia voastră!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
    lunile noi, Sabatele şi adunările voastre.
14 Sufletul Meu urăşte
    lunile voastre noi şi sărbătorile voastre;
ele au devenit o povară pentru Mine,
    am obosit să le mai port.
15 Când vă veţi ridica mâinile,
    Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veţi face multe rugăciuni,
    nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16     spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!
Îndepărtaţi faptele voastre rele
    dinaintea ochilor Mei!
Nu mai faceţi rău,
17     ci învăţaţi să faceţi bine!
Căutaţi dreptatea,
    scăpaţi pe cel asuprit![c]
Faceţi dreptate orfanului
    şi vorbiţi în apărarea văduvei!

18 Veniţi acum să ne judecăm,
    zice Domnul.
Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie,
    ele se vor face albe ca zăpada;
deşi sunt roşii ca purpura,
    ele se vor face ca lâna.
19 Dacă veţi vrea şi veţi asculta,
    vă veţi hrăni cu ce are ţara mai bun,
20 dar dacă vă veţi împotrivi şi vă veţi răzvrăti,
    veţi fi devoraţi de sabie»,
        căci gura Domnului a vorbit.

O cetate necredincioasă

21 Vezi cum cetatea credincioasă
    a devenit o prostituată!
Odată era plină de dreptate;
    dreptatea locuia în ea,
        dar acum este plină de ucigaşi!
22 Argintul vostru s-a făcut zgură,
    şi vinul vostru este amestecat cu apă.
23 Prinţii voştri sunt răzvrătiţi
    şi sunt prieteni cu tâlharii;
toţi iubesc mita
    şi aleargă după daruri!
Nu-l apără pe cel orfan,
    iar cauza văduvei n-ajunge înaintea lor.
24 De aceea Domnul, Dumnezeul Oştirilor,
    Puternicul lui Israel, zice:
«Oh, Îmi voi vărsa mânia asupra duşmanilor mei,
    mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei!
25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,
    voi curăţa zgura ta aşa cum o curăţă leşia
        şi voi îndepărta toate impurităţile tale.
26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,
    iar pe sfetnicii tăi ca la început.
După aceea, ţi se va zice:
    ‘Cetate a dreptăţii,
        oraş credincios!’»

27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată dreaptă,
    la fel ca şi cei ai lui care se pocăiesc.
28 Dar răzvrătiţii şi păcătoşii vor fi nimiciţi împreună
    şi cei ce-L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiţi.

29 «Într-adevăr, vă va fi ruşine de stejarii sacri
    în care vă găseaţi desfătarea;
veţi roşi din cauza grădinilor
    pe care le-aţi ales!
30 Căci veţi fi ca un stejar
    ale cărui frunze se ofilesc,
        ca o grădină fără apă!
31 Cel puternic va fi ca un câlţ
    şi lucrarea sa ca o scânteie;
el şi lucrarea lui vor arde împreună
    şi nimeni nu-i va stinge!»“

Notas al pie

  1. Isaia 1:8 Ierusalimul; peste tot în carte
  2. Isaia 1:9 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. Isaia 1:17 Sau: mustraţi-l pe asupritor