1Samuel also said unto Saul, The LORD sent me to anoint thee to be king over his people, over Israel: now therefore hearken thou unto the voice of the words of the LORD. 2Thus saith the LORD of hosts, I remember that which Amalek did to Israel, how he laid wait for him in the way, when he came up from Egypt. 3Now go and smite Amalek, and utterly destroy all that they have, and spare them not; but slay both man and woman, infant and suckling, ox and sheep, camel and ass. 4And Saul gathered the people together, and numbered them in Telaim, two hundred thousand footmen, and ten thousand men of Judah. 5And Saul came to a city of Amalek, and laid wait in the valley.15.5 laid…: or, fought
6¶ And Saul said unto the Kenites, Go, depart, get you down from among the Amalekites, lest I destroy you with them: for ye shewed kindness to all the children of Israel, when they came up out of Egypt. So the Kenites departed from among the Amalekites. 7And Saul smote the Amalekites from Havilah until thou comest to Shur, that is over against Egypt. 8And he took Agag the king of the Amalekites alive, and utterly destroyed all the people with the edge of the sword. 9But Saul and the people spared Agag, and the best of the sheep, and of the oxen, and of the fatlings, and the lambs, and all that was good, and would not utterly destroy them: but every thing that was vile and refuse, that they destroyed utterly.15.9 fatlings: or, second sort
10¶ Then came the word of the LORD unto Samuel, saying, 11It repenteth me that I have set up Saul to be king: for he is turned back from following me, and hath not performed my commandments. And it grieved Samuel; and he cried unto the LORD all night. 12And when Samuel rose early to meet Saul in the morning, it was told Samuel, saying, Saul came to Carmel, and, behold, he set him up a place, and is gone about, and passed on, and gone down to Gilgal. 13And Samuel came to Saul: and Saul said unto him, Blessed be thou of the LORD: I have performed the commandment of the LORD. 14And Samuel said, What meaneth then this bleating of the sheep in mine ears, and the lowing of the oxen which I hear? 15And Saul said, They have brought them from the Amalekites: for the people spared the best of the sheep and of the oxen, to sacrifice unto the LORD thy God; and the rest we have utterly destroyed. 16Then Samuel said unto Saul, Stay, and I will tell thee what the LORD hath said to me this night. And he said unto him, Say on. 17And Samuel said, When thou wast little in thine own sight, wast thou not made the head of the tribes of Israel, and the LORD anointed thee king over Israel? 18And the LORD sent thee on a journey, and said, Go and utterly destroy the sinners the Amalekites, and fight against them until they be consumed.15.18 they…: Heb. they consume them 19Wherefore then didst thou not obey the voice of the LORD, but didst fly upon the spoil, and didst evil in the sight of the LORD? 20And Saul said unto Samuel, Yea, I have obeyed the voice of the LORD, and have gone the way which the LORD sent me, and have brought Agag the king of Amalek, and have utterly destroyed the Amalekites. 21But the people took of the spoil, sheep and oxen, the chief of the things which should have been utterly destroyed, to sacrifice unto the LORD thy God in Gilgal. 22And Samuel said, Hath the LORD as great delight in burnt offerings and sacrifices, as in obeying the voice of the LORD? Behold, to obey is better than sacrifice, and to hearken than the fat of rams. 23For rebellion is as the sin of witchcraft, and stubbornness is as iniquity and idolatry. Because thou hast rejected the word of the LORD, he hath also rejected thee from being king.15.23 witchcraft: Heb. divination
24¶ And Saul said unto Samuel, I have sinned: for I have transgressed the commandment of the LORD, and thy words: because I feared the people, and obeyed their voice. 25Now therefore, I pray thee, pardon my sin, and turn again with me, that I may worship the LORD. 26And Samuel said unto Saul, I will not return with thee: for thou hast rejected the word of the LORD, and the LORD hath rejected thee from being king over Israel. 27And as Samuel turned about to go away, he laid hold upon the skirt of his mantle, and it rent. 28And Samuel said unto him, The LORD hath rent the kingdom of Israel from thee this day, and hath given it to a neighbour of thine, that is better than thou. 29And also the Strength of Israel will not lie nor repent: for he is not a man, that he should repent.15.29 Strength: or, Eternity, or, Victory 30Then he said, I have sinned: yet honour me now, I pray thee, before the elders of my people, and before Israel, and turn again with me, that I may worship the LORD thy God. 31So Samuel turned again after Saul; and Saul worshipped the LORD.
32¶ Then said Samuel, Bring ye hither to me Agag the king of the Amalekites. And Agag came unto him delicately. And Agag said, Surely the bitterness of death is past. 33And Samuel said, As thy sword hath made women childless, so shall thy mother be childless among women. And Samuel hewed Agag in pieces before the LORD in Gilgal.
34¶ Then Samuel went to Ramah; and Saul went up to his house to Gibeah of Saul. 35And Samuel came no more to see Saul until the day of his death: nevertheless Samuel mourned for Saul: and the LORD repented that he had made Saul king over Israel.
Saul, respins ca rege
1Samuel a venit la Saul și i‑a zis: „Eu sunt cel pe care l‑a trimis Domnul să te ungă drept rege peste poporul Său Israel. Prin urmare, ascultă mesajul Domnului. 2Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiți pentru ceea ce i‑au făcut lui Israel, când i s‑au împotrivit pe drum, când se suia din Egipt. 3Du‑te deci și atacă‑i pe amalekiți. Dă spre nimicire3, 8-9, 15, 18, 20-21 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. tot ceea ce le aparține! Nu‑i cruța, ci dă la moarte bărbații și femeile, copiii și sugarii, vitele și oile, cămilele și măgarii.»“
4Saul a adunat poporul și l‑a numărat la Telaim. Erau două sute de mii de pedestrași dintre care zece mii de bărbați din Iuda. 5Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiților, s‑a așezat la pândă, în vale. 6Saul le‑a zis cheniților: „Duceți‑vă, plecați! Ieșiți din mijlocul amalekiților ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece ați arătat bunătate față de toți fiii lui Israel atunci când s‑au suit din Egipt.“ Astfel, cheniții au plecat din mijlocul amalekiților.
7Saul i‑a învins pe amalekiți de la Havila până la Șur, care se află la răsărit de Egipt. 8L‑a prins viu pe Agag, regele amalekiților, și a dat spre nimicire tot poporul, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. 9Saul și poporul l‑au cruțat însă pe Agag și cele mai bune oi, vite, viței grași9 Sensul termenului ebraic este nesigur. și miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n‑au dorit să le dea spre nimicire, ci au dat spre nimicire doar lucrurile care erau de disprețuit și fără valoare.
10Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Samuel, zicând: 11„Îmi pare rău că l‑am făcut pe Saul rege, pentru că s‑a abătut de la Mine și nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s‑a mâhnit și a strigat către Domnul toată noaptea. 12S‑a sculat dis‑de‑dimineață pentru a‑l întâlni pe Saul, însă i s‑a spus: „Saul a plecat la Carmel și iată că și‑a ridicat un monument. Apoi s‑a întors și a coborât la Ghilgal.“
13Samuel s‑a dus la Saul, iar Saul i‑a zis:
– Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit porunca Domnului.
14Samuel i‑a răspuns:
– Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele și acest muget de vite, pe care‑l aud?
15Saul i‑a zis:
– Le‑au adus de la amalekiți, pentru că poporul a cruțat cele mai bune oi și vite ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău. Pe celelalte însă le‑am dat spre nimicire.
16Samuel i‑a zis:
– Oprește‑te! Îți voi spune ce mi‑a vorbit Domnul în noaptea aceasta.
Saul i‑a zis:
– Spune‑mi!
17Samuel i‑a zis:
– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia semințiilor lui Israel? Domnul te‑a uns rege al lui Israel 18și te‑a trimis într‑o misiune și a zis: „Du‑te și dă‑i spre nimicire pe păcătoșii aceia de amalekiți! Luptă‑te cu ei până vor fi mistuiți!“ 19De ce n‑ai ascultat de glasul Domnului și te‑ai aruncat asupra prăzii, făcând astfel ce este rău în ochii Domnului?
20Saul i‑a răspuns lui Samuel:
– Am ascultat de glasul Domnului. Am plecat în misiunea pe care mi‑a încredințat‑o și l‑am adus aici pe Agag, regele amalekiților, iar pe amalekiți i‑am dat spre nimicire. 21Dar poporul a luat din pradă oi și vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia dat spre nimicire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.
22Atunci Samuel a zis:
Oare Își găsește Domnul plăcerea în arderi‑de‑tot și în jertfe
mai mult decât în ascultare de glasul Său?
Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele
și luarea-aminte este mai bună decât grăsimea berbecilor.
23Căci răzvrătirea este ca păcatul divinației23 Vezi nota de la Deut. 18:10.,
iar îngâmfarea – ca nelegiuirea și idolatria23 Lit.: și terafimii (idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană). Sau ca nelegiuirea idolatriei..
Pentru că ai respins Cuvântul Domnului,
te‑a respins și El ca rege.
24Saul i‑a răspuns lui Samuel:
– Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului și n‑am ascultat de cuvintele tale. M‑am temut de popor și am ascultat de glasul lui. 25Acum, te rog, iartă‑mi păcatul și întoarce‑te împreună cu mine pentru a mă putea închina Domnului.
26Samuel i‑a zis:
– Nu mă voi întoarce împreună cu tine. Pentru că ai respins Cuvântul Domnului și Domnul te‑a respins ca rege al lui Israel.
27În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l‑a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s‑a rupt.
28Atunci Samuel i‑a zis:
– Domnul a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel și a dat‑o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine. 29Tăria lui Israel nu trădează și nu Se răzgândește, căci El nu este om ca Se răzgândească.
30Saul i‑a zis:
– Am păcătuit. Totuși, cinstește‑mă, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel! Întoarce‑te cu mine ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeul tău.
31Samuel s‑a întors după Saul, iar acesta s‑a închinat înaintea Domnului. 32Apoi Samuel a zis: „Aduceți‑l înaintea mea pe Agag, regele amalekiților.“ Agag a venit spre el încrezător32 Sau: tremurând; sau: legat., zicându‑și: „Cu siguranță că amărăciunea morții a trecut.“ 33Samuel i‑a zis lui Agag:
„După cum sabia ta a lăsat femei fără fii,
tot așa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“
Apoi l‑a tăiat pe Agag în bucăți înaintea Domnului, la Ghilgal.
34După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s‑a suit acasă, în Ghiva lui Saul. 35Samuel nu l‑a mai văzut pe Saul până în ziua morții lui, însă Samuel bocea pentru Saul. Domnului I‑a părut rău că l‑a făcut pe Saul rege peste Israel.
