1Een leerzaam gedicht van Asaf.
O God, waarom stuurt U ons bij U weg?
Waarom ontbrandt uw toorn tegen ons,
de schapen van uw kudde?
2Houd toch in gedachten dat wij van U zijn,
U hebt ons volk uitgekozen als uw eigen volk.
En in Jeruzalem hebt U uw woning gekozen.
3Kom toch naar de puinhopen en kijk
hoe uw tegenstanders uw heilig huis hebben verwoest.
4Zij maakten lawaai in uw tempel
en hebben er hun eigen afgoden neergezet.
5Het leek wel of er iemand
met een bijl was tekeergegaan.
6Met allerlei werktuigen hebben zij
het houtsnijwerk in uw tempel vernield.
7Zij hebben de tempel in brand gestoken
en uw woning helemaal platgebrand,
nu is het geen heilige plaats meer.
8Zij maakten plannen
om het hele volk te onderdrukken
en hebben alle heiligdommen in het land verbrand.
9Nu hebben wij geen zichtbare tekenen van de eredienst meer
en er is geen profeet meer te bekennen.
Niemand van ons weet hoelang dit nog moet duren.
10Hoelang zal de vijand nog de spot met ons drijven, o God?
Zal hij U altijd blijven bespotten?
11Waarom doet U niets?
Waarom slaat U hen niet neer?
Uw hand is toch machtig?
Vernietig hen toch!
12Toch is God al sinds mensenheugenis onze Koning!
Hij zorgt overal voor bevrijding.
13U hebt de zee gespleten door uw kracht,
U hebt de zeemonsters vernietigd.
14U hebt de koppen van het zeemonster Leviatan vermorzeld
en als voedsel aan de dieren in de woestijn gegeven.
15U laat bronnen en beken ontspringen en stromen,
U laat ook de altijd stromende rivieren opdrogen.
16De dag is van U en ook de nacht is uw bezit.
U hebt het licht en de zon geschapen.
17U hebt de grenzen van land en water vastgesteld.
Zomer en winter hebt U gemaakt.
18Kijk toch eens, Here,
hoe de tegenstanders U bespotten,
dit dwaze volk wil niet naar U luisteren.
19Bescherm uw volk tegen de heidenen,
lever uw volk niet aan hen uit.
Spaar het leven van uw volgelingen,
die er jammerlijk aan toe zijn.
20Denk aan het verbond dat U met hen sloot,
want overal steekt het geweld de kop op.
21Stel hen die onderdrukt worden, niet teleur.
Laten de armen en verdrukten reden hebben
uw naam te loven en te prijzen.
22Kom er toch bij, o God!
Voert U de strijd voor ons.
En denk eraan hoe die dwaze ongelovigen
U de hele dag bespotten.
23Vergeet niet hoe uw vijanden
tegen U schreeuwen,
hoe zij die niet bij U willen horen,
tegen U tieren.
Het stijgt allemaal omhoog tot U.
Psalmul 74
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui Asaf
1Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?
2Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o2 Sau: ai creat‑o; ai agonisit‑o; ai cumpărat‑o. în vechime
și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale;
adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit!
3Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice,
unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt!
4Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
și‑au pus însemnele lor ca semne.
5Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă.
7Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș;
au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ!
8Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“
Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.
9Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet
și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea!
10Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul?
Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta?
Înalț‑o de la sân și distruge!
12Dumnezeu este Împăratul meu din vechime
și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ12 Sau: peste (lit.: în mijlocul) țară..
13Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea,
ai zdrobit capetele monștrilor din ape.
14Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului14 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Iov 3:8; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.
și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți.
15Tu ai deschis izvoare și ueduri15 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.
și ai uscat râuri care nu seacă.
16A Ta este ziua; a Ta este și noaptea.
Tu ai rânduit luna și soarele.
17Tu ai stabilit toate hotarele pământului;
Tu ai întocmit vara și iarna.
18Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, Doamne,
și un popor nebun batjocorește Numele Tău.
19Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!
20Ai în vedere legământul,
căci locurile întunecate ale țării
sunt pline de cuiburi ale violenței!
21Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit!
Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!
22Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza!
Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!
23Nu uita glasul dușmanilor Tăi
și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!
