Jobs reactie op Elifaz
1Jobs antwoord aan Elifaz luidde:
2‘Ik heb dit allemaal al eens eerder gehoord. Fijne troost geven jullie!
3Komt er dan nooit een eind aan jullie ellenlange toespraken? Wat is er aan de hand dat jullie maar niet uitgepraat raken?
4Maar misschien zou ik op dezelfde manier spreken als jullie doen, als de rollen omgekeerd waren.
5Ik zou proberen met troostende woorden te helpen en het verdriet weg te nemen.
6Maar hoe ik mijzelf nu ook verdedig, mijn verdriet blijft. Al zou ik niets zeggen, dan hielp het nog niet.
7Och God, U hebt mij zó moe gemaakt en de mensen om mij heen weggevaagd.
8U hebt mij gegrepen en vernederd, als bewijs van mijn zonden, zeggen zij. Mijn eigen ellende klaagt mij aan.
9God valt mij aan en rukt woedend aan mijn vlees, tandenknarsend kijkt Hij op mij neer met zijn doordringende ogen.
10De mensen bespotten me en lachen mij uit, minachtend slaan zij mij in mijn gezicht. Allemaal spannen ze tegen mij samen.
11En God heeft mij overgeleverd aan de goddelozen, mij in handen gespeeld van kwaadwillende mensen.
12Ik leidde een rustig leven tot Hij mijn rust wreed verstoorde. Hij greep mij in mijn nek en wierp mij op de grond om mij te verpletteren. Ik was zijn weerloze doelwit.
13Zijn boogschutters omsingelen mij en schieten hun pijlen af. Mijn nieren worden doorboord en de grond om mij heen wordt doordrenkt met gal.
14Steeds weer valt Hij mij aan en stormt op mij af als een gewapende soldaat.
15Ik zit hier in rouwkleding en met stof op mijn hoofd.
16Mijn ogen zijn rood van het huilen en over mijn oogleden ligt de schaduw van de dood.
17Toch ben ik onschuldig en is mijn gebed oprecht.
18Och aarde, neem mijn bloed niet op! Laat geen einde komen aan mijn hulpgeroep!
19Maar tegelijkertijd zit de Getuige van mijn onschuld in de hemel, mijn Advocaat bevindt zich daar in de hoge.
20Mijn vrienden bespotten mij, maar ik laat God mijn tranen zien,
21Hem smekend naar mij te luisteren, zoals een man bij zijn buurman zou aandringen.
22Want het zal niet zolang meer duren voordat ik de weg ga waarlangs ik nooit meer zal terugkeren.’
Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Am auzit multe lucruri ca acestea!
Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici!
3Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt?
Sau ce îți dă imbold când răspunzi?
4Și eu aș putea vorbi ca voi,
dacă ați fi în locul meu.
Aș ține cuvântări alese împotriva voastră
și aș da din cap înaintea voastră.
5Dar gura mea v‑ar încuraja,
iar mângâierea buzelor mele v‑ar alina.
6Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea,
iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine?
7Dar acum El7 Sau: ea, cu referire la durere. m‑a lăsat fără puteri.
Tu mi‑ai distrus pe toți ai mei,
8m‑ai apucat și toate acestea stau ca mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește.
9El mă sfâșie și mă asuprește în mânia Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea;
vrăjmașul meu mă străpunge cu privirea lui.
10Oamenii deschid gura să mă batjocorească,
mă bat peste obraji cu dispreț
și se unesc împotriva mea.
11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit
și mă aruncă în brațele celor răi.
12Eram în pace, dar El m‑a scuturat,
m‑a apucat de ceafă și m‑a zdrobit;
m‑a luat drept țintă.
13Arcașii Lui m‑au înconjurat.
El îmi străpunge rărunchii fără milă
și‑mi varsă fierea pe pământ.
14Mă frânge bucată cu bucată,
Se năpustește asupra mea ca un viteaz.
15Mi‑am cusut un sac pe piele
și mi‑am îngropat cornul15 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamiene regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). în țărână.
16Fața îmi este roșie de plâns,
iar pe pleoapele mele este umbra morții,16 Sau: este beznă
17deși în mâinile mele nu este violență
și rugăciunea mea este curată.
18Pământule, nu‑mi acoperi sângele!
Strigătul meu să nu găsească loc de odihnă!
19Chiar acum, iată că martorul meu este în ceruri;
apărătorul meu este în înălțimi.
20Mijlocitorul meu este prietenul meu,20 Sau: Prietenii mei râd de mine
în timp ce ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu,
21ca el să decidă pentru om înaintea lui Dumnezeu
și pentru fiul omului înaintea prietenilor săi.
22Căci în anii care vin
mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi întoarce.
