Het antwoord van Elifaz
1Op deze uitspraken antwoordde Elifaz:
2‘Je wordt beschouwd als een wijs man, maar je spreekt alleen maar nietszeggende woorden. Je bent gewoon een druktemaker!
3Het is niet goed zo te spreken, zulke woorden hebben geen enkele waarde.
4-5 Je vertekent de ware toewijding aan God en hebt geen ontzag voor Hem. Jouw zonden vertellen je mond wat hij moet zeggen. Je spreekt met de tong van een listig man.
6Daardoor veroordeel jij jezelf en niet ik, de woorden die je spreekt, getuigen tegen je.
7-8 Ben jij soms de eerste mens, werd jij geboren voordat de heuvels werden geschapen? Ken je de verborgen beslissingen van God? Heb jij soms de wijsheid in pacht?
9Weet je meer dan wij? Begrijp je meer dan wij kunnen begrijpen?
10Aan onze kant staan wijze bejaarde mannen die zelfs ouder zijn dan je vader.
11Is Gods troost niet genoeg voor jou? Zijn zijn woorden niet vriendelijk tegen jou gesproken?
12Waarom laat je je meeslepen door je zondige hart en vlammen je ogen zo?
13Je keert je tegen God en beschuldigt Hem in het wilde weg!
14Welk mens op aarde kan zo rein en rechtvaardig zijn als jij zegt?
15Als God zelfs de engelen niet volledig vertrouwt en zelfs de hemelen in zijn ogen niet volkomen rein zijn,
16waar blijft de mens dan met zijn verdorvenheid en zondigheid? De mens, die de zonde drinkt of het water is.
17-19Luister, ik zal je verklaren wat ik heb gezien en wat bevestigd wordt door de ervaringen van wijze mannen, die dit kregen overgeleverd van hun vaders (onze voorouders, die als enigen het land kregen toegewezen):
20een goddeloos mens heeft zijn hele leven met moeilijkheden te kampen. De geweldpleger heeft slechts enkele jaren de tijd.
21Hij wordt geplaagd door angstaanjagende geruchten en wanneer hij eindelijk rust heeft gevonden, wordt hij aangevallen door rovers.
22Hij gelooft niet dat hij nog ooit de duisternis kan ontvluchten en leeft voortdurend met de angst dat hij wordt vermoord.
23-24 Hij dwaalt rond, bedelend om voedsel. Zijn leven wordt beheerst door voortdurende angst, spanningen en vertwijfeling. Zijn vijanden overwinnen hem als een koning die klaarstaat voor de strijd.
25-26 Gewapend met zijn zwaarbeslagen schild balt hij zijn vuist tegen God. Hij daagt de Almachtige uit en valt Hem koppig aan.
27-28 Hoewel deze mens er vet en opgeblazen uitziet, zal hij in verwoeste steden moeten wonen, in verlaten huizen die tot puin zijn vervallen.
29Hij zal niet rijk blijven en er niet in slagen zijn bezittingen uit te breiden.
30Nee, hij zal voor altijd in duisternis leven en de adem van God zal hem vernietigen, de vlammen zullen alles wat hij heeft, verteren.
31Laat hij niet langer vertrouwen op zinloze bezigheden en zichzelf niet meer voor de gek houden, want zinloosheid zal zijn enige beloning zijn.
32Vroeger dan hij denkt, zal dit werkelijkheid worden. Spoedig zal de volle nutteloosheid ervan tot hem doordringen. Want alles waarop hij vertrouwde, zal vergaan.
33Hij zal lijken op een onvruchtbare wijnstok en op een olijfboom zonder bloesem.
34Want de plannen van de goddelozen zijn onvruchtbaar, Gods vuur verteert de huizen van de omkopers.
35Het enige dat zij ter wereld brengen, is zonde en hun innerlijk brengt alleen bedrog voort.’
Al doilea discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă
și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?
3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu
și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5Căci nelegiuirea ta îți învață gura,
și ai ales limba celor vicleni.
6Gura ta te condamnă, nu eu,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu ești singurul care are înțelepciune?
9Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
10Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?
12De ce îți îndepărtezi inima?
Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu
și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14Ce este omul ca să poată fi curat
și cel născut din femeie ca să fie drept?
15Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi
și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă!
17Îți voi explica; ascultă‑mă
și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
18ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,
care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,
19pentru că doar lor le‑a fost dată țara
și niciun străin n‑a trecut printre ei.
20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,
iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
21Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22El nu crede că se va întoarce din întuneric;
este însemnat pentru sabie.22 Sau: este supravegheat de către sabie.
23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»23 Sau: Aleargă încoace și încolo – hrană pentru vulturi.
Știe că ziua întunericului este aproape.
24Necazul și neliniștea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26și a alergat cu încăpățânare26 Lit.: cu gâtul. împotriva Lui,
cu grosimea marginilor scuturilor lui.
27Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime
și a adunat osânză pe coapse,
28va sălășlui în cetăți distruse,
în case nelocuite,
pregătite să ajungă un morman de pietre.
29Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,
și avuția lui nu va mai împânzi țara.
30Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădițele
și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,
căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
32Va fi răsplătit înainte de vreme
și mlădițele lui nu vor înverzi.
33El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,
și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă
și focul va mistui corturile mitei.
35Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;
pântecul lor pregătește înșelătoria.“
