Het Boek

Habakuk 1

Habakuk roept tot God

1Dit is de profetie die God aan Habakuk doorgaf.

Here, hoelang moet ik nog om hulp roepen zonder dat U het hoort? Ik schreeuw: ‘Help! Geweld!’, maar U doet niets. Waarom laat U mij dat onrecht zien en hoe kunt U Zelf al die ellende aanzien? Waar ik ook kijk, overal heersen onderdrukking, geweld, ruzie en onenigheid. De wet verliest haar kracht en de rechtspraak is verziekt, want de goddelozen drijven de rechtvaardigen in het nauw en het recht wordt verdraaid.

De Here antwoordt: ‘Kijk eens naar de volken en verbaas u! Want Ik ga tijdens uw leven iets doen wat u niet zou geloven als het werd verteld. Ik ga een nieuwe wereldmacht ten tonele voeren, de Chaldeeën, een wreed, woest volk. Zij trekken de hele wereld door en veroveren andermans woonplaatsen. Zij staan bekend als een afschrikwekkend, angstaanjagend volk. Zij bepalen zelf wat recht is en vertrouwen op eigen kracht. Hun paarden zijn vlugger dan panters en lopen harder dan een wolf in de schemering. Hun ruiters komen aan in galop, zij komen uit verre landen toeschieten als een arend op zijn prooi.

Zij komen om geweld te plegen. Hun aanval is als een verzengende oostenwind. Zij verzamelen gevangenen alsof het zand is. 10 Zij drijven de spot met koningen en vorsten en lachen om elke vesting. Want de Chaldeeën gooien er gewoon aarde tegenaan en nemen haar in. 11 Als een wervelwind gaan zij verder en verdwijnen uit het gezicht, maar hun schuld is groot, want zij maken van hun kracht hun god.’

12 Och Here, mijn heilige God, U die eeuwig leeft: zou U met dit alles het plan hebben ons weg te vagen? Natuurlijk niet! Here, onze rots, U besloot de Chaldeeën te laten komen om ons te straffen en terecht te wijzen vanwege onze zonden. 13 U, die te reine ogen hebt om kwaad en onrecht te kunnen aanzien, hoe kunt U die verraders toelaten? Waarom doet U niets wanneer die goddeloze volken ons, die rechtvaardiger zijn dan zij, vernietigen? 14 Waarom behandelt u de mensen als vissen die gevangen en gedood worden, als kruipende dieren die geen leider hebben om hen te verdedigen tegen de vijand? 15 Moeten wij aan hun haken worden opgevist of uit hun netten worden gehaald terwijl zij juichen over hun vangst? 16 Dan brengen zij offers aan hun netten en branden er wierook voor. ‘Dit zijn de goden waaraan wij onze vette buit en overvloedige maaltijd te danken hebben!’ zeggen zij. 17 Mogen zij maar altijd zo doorgaan? Mogen zij voortdurend andere volken meedogenloos blijven vernietigen?

Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 1

1Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor
    şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
    şi Tu nu vei izbăvi?
De ce mă faci să privesc nedreptatea?
    De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
    peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
De aceea Legea este fără putere
    şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
    şi astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
    Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
    acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
    pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
Este un popor teribil şi înfricoşător;
    îşi are propria lege
        şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
    şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
    călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
    toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
    şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
    şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
    căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
    el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
    Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
    Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
    Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
    şi taci când cel rău
        îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
    asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
    îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
    şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
    şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
    şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
    şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?

Notas al pie

  1. Habacuc 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? / Cum poţi privi (sau: tolera); sau: nedreptatea / şi să mă uit
  2. Habacuc 1:4 Sau: îl biruie
  3. Habacuc 1:6 babilonieni
  4. Habacuc 1:7 Lit.: înfricoşător; / judecata şi demnitatea lui provin numai de la el însuşi
  5. Habacuc 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
  6. Habacuc 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
  7. Habacuc 1:11 Posibil: şi depăşeşte limita
  8. Habacuc 1:12 O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor); unele traduceri moderne preferă această variantă