Bildad: Der Gottlose wird vom Unheil verfolgt
1Nun ergriff Bildad aus Schuach wieder das Wort:
2»Hör endlich auf mit dem Geschwätz, Hiob!
Komm zur Vernunft, damit wir dir etwas sagen können!
3Warum stellst du uns als töricht hin,
hältst uns für dumm wie ein Stück Vieh?
4Du zerfleischst dich selbst in deinem Zorn!
Soll das Land verwüstet werden,
sollen mächtige Felsen einstürzen,
nur damit du recht behältst?
5Mach dir nichts vor:
Das Licht des Gottlosen wird erlöschen,
und seine Flamme lodert nicht mehr auf.
6In seinem Zelt wird es dunkel,
seine Lampe erlischt.
7Mit müden Schritten schleppt er sich dahin;
seine eigenen Machenschaften bringen ihn zu Fall.
8Er wird sich im Netz verstricken,
in eine überdeckte Grube stürzen.
9Er tritt in die Falle, und sie schnappt zu.
In Schlingen wird er sich verfangen.
10Versteckt am Boden ist ein Strick für ihn gespannt,
auf seinem Weg wartet eine Falle.
11Angst und Schrecken bedrängen ihn von allen Seiten,
sie verfolgen ihn auf Schritt und Tritt.
12Das Unheil lauert ihm auf,
das Unglück wird ihn überfallen.
13Eine furchtbare Krankheit frisst seine Glieder,
als Bote des Todes zehrt sie ihn aus.
14Sie entwurzelt ihn aus seiner Heimat,
wo er sich sicher glaubte,
und treibt ihn zum König aller Schrecken – hin zum Tod.
15Das Feuer wird in seinem Zelt wüten,
und man wird Schwefel auf sein Grundstück streuen.
16Seine Wurzeln verdorren im Erdreich,
und seine Zweige sterben ab.
17Die Erinnerung an ihn wird völlig ausgelöscht,
und bald denkt keiner mehr an ihn im ganzen Land.
18Man wird ihn aus dem Licht ins Dunkle stoßen,
vom Erdboden verschwinden lassen.
19Er wird weder Kind noch Enkel haben in seinem Volk,
von seiner Familie wird keiner überleben.
20Über seinen Unglückstag wird jeder sich entsetzen.
In Ost und West packt alle, die es hören, kaltes Grausen.
21Ja, so sieht das Ende böser Menschen aus!
So geht es dem, der Gott den Rücken kehrt!«
Al doilea discurs al lui Bildad
1Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
2„Până când veți pune curse cuvintelor?
Veniți‑vă în fire, și apoi vom vorbi!
3De ce suntem considerați ca niște vite?
De ce suntem proști3 Sau: necurați. în ochii voștri?
4Pentru tine, care te sfâșii în mânia ta,
să fie uitat pământul?
Sau să se mute stânca din locul ei?
5Cu siguranță, lumina celui rău se va stinge
și flacăra focului său nu va mai străluci.
6În cortul lui lumina devine întuneric,
se stinge candela deasupra lui.
7Puterea pașilor săi este slăbită.
Propriile‑i planuri îl trântesc la pământ.
8Picioarele îl împing în laț
și umblă deasupra unei capcane.
9O cursă îl prinde de călcâi,
o prinzătoare îl ține tare.
10Un laț îi este ascuns în pământ;
o cursă pentru el este pe cărare.
11Spaime se năpustesc asupra lui din toate părțile
și‑l urmăresc la fiecare pas.
12Puterea lui este slăbită de foame,
nenorocirea este pregătită pentru momentul căderii lui.
13Ele îi mănâncă părți din piele;
întâiul născut al morții îi devorează mădularele.
14Este smuls din siguranța cortului său
și este târât spre împăratul spaimelor.
15În cortul său locuiește focul15 Sau: Nu‑i mai rămâne nimic din cortul său.
și sulful este presărat peste locuința lui.
16Jos i se usucă rădăcinile,
iar sus i se ofilesc ramurile.
17Amintirea lui este ștearsă de pe pământ;
nu mai are niciun nume pe întinderea țării.
18Este tras de la lumină în întuneric
și este alungat din lume.
19El nu mai lasă nici moștenitori, nici urmași în poporul său
și niciun supraviețuitor în locurile unde a locuit.
20Cei din apus sunt înmărmuriți în ziua lui,
iar cei din răsărit sunt cuprinși de groază.
21Așa sunt locuințele celui nedrept,
așa este locul celui ce nu‑L cunoaște pe Dumnezeu.“
