Verfehlt nicht das Ziel!
1Deshalb müssen wir umso mehr auf das achten, was wir gehört haben. Sonst verfehlen wir noch das Ziel! 2Denn schon das Gesetz, das die Engel Mose überbrachten, war für alle verbindlich; und jeder, der ungehorsam war und diese Gebote Gottes übertrat, erhielt seine gerechte Strafe. 3Wie viel weniger werden wir der Strafe entkommen, wenn wir Gottes unvergleichliches Rettungsangebot ausschlagen! Jesus Christus selbst hat es zuerst bekannt gemacht, und es wurde uns von Zeugen bestätigt, die unseren Herrn mit eigenen Ohren gehört haben. 4Darüber hinaus hat Gott diese Botschaft beglaubigt durch Zeichen und Wunder, durch seine machtvollen Taten und durch die Gaben des Heiligen Geistes, die er nach seinem Willen austeilt.
Christus führt zu Gott
5Über die zukünftige Welt, von der wir hier reden, werden keine Engel herrschen. 6Vielmehr heißt es an einer Stelle der Heiligen Schrift dazu: »Was ist schon der Mensch, dass du an ihn denkst? Und was ist der Menschensohn, dass du dich um ihn kümmerst? 7Für eine kurze Zeit hast du ihn zwar geringer gemacht als die Engel, aber dann hast du ihn mit Ruhm und Ehre gekrönt. 8Alles hast du ihm zu Füßen gelegt.«2,8 Psalm 8,5‒7
Wenn Gott aber seinen Sohn zum Herrscher eingesetzt hat,2,8 Oder: Denn als Gott dem Menschen alles unterwarf. dann hat er ihm die Herrschaft über alles gegeben – ohne jede Ausnahme. Freilich können wir das jetzt noch nicht in vollem Umfang sehen. 9Aber wir sehen, dass Gott seinen Sohn Jesus, der für eine kurze Zeit niedriger war als die Engel, mit Ruhm und Ehre gekrönt hat. Dies war der Lohn für sein Sterben am Kreuz. Denn Gott hat die Menschen so sehr geliebt, dass Jesus für alle den Tod erlitten hat.
10Gott, für den alles geschaffen wurde und durch den alles ist, wollte nämlich viele Menschen als seine Kinder annehmen und sie in sein herrliches Reich führen. Jesus sollte ihnen den Weg dorthin bahnen. Doch dazu war es notwendig, dass er selbst durch das Leiden am Kreuz zur Vollendung gelangte. So entsprach es dem Willen Gottes. 11Jetzt haben alle den einen Vater: sowohl Jesus, der die Menschen in die Gemeinschaft mit Gott führt, als auch die Menschen, die durch Jesus zu Gott geführt werden. Darum schämt sich Jesus auch nicht, sie seine Brüder und Schwestern zu nennen, 12wenn er sagt:
»Ich will meinen Brüdern deinen Namen bekannt machen, vor der ganzen Gemeinde will ich dich loben.«2,12 Psalm 22,23 13Er sagt auch: »Gott allein will ich vertrauen!« Und weiter: »Hier bin ich, und hier sind die Kinder, die Gott mir gegeben hat.«2,13 Jesaja 8,17‒18
14Die Kinder aber sind wir, Menschen aus Fleisch und Blut. Christus ist nun auch ein Mensch geworden wie wir, um durch seinen Tod dem Teufel – als dem Herrscher über den Tod – die Macht zu entreißen. 15So hat er alle befreit, die ihr Leben lang in der Furcht vor dem Tod gefangen waren.
16Denn Jesus ist ja nicht um die Engel besorgt. Ihm geht es um die Menschen, um die Nachkommen von Abraham2,16 Hiermit sind nicht nur die Juden gemeint, sondern alle Menschen, die sich durch ihren Glauben an Jesus Christus als wahre Nachkommen von Abraham erweisen. Vgl. Römer 4,11‒12.. 17Deshalb musste er uns, seinen Brüdern und Schwestern, auch in allem gleich werden. Dadurch konnte er ein barmherziger und zuverlässiger Hoherpriester für uns werden und sich selbst als Sühneopfer für unsere Sünden Gott darbringen. 18Denn weil er selbst gelitten hat und denselben Versuchungen ausgesetzt war wie wir Menschen, kann er uns in allen Versuchungen helfen.
O mântuire atât de mare
1De aceea, trebuie să dăm și mai multă atenție lucrurilor pe care le‑am auzit, ca să nu fim depărtați de ele.1 Sau: deviați de la ele. 2Căci dacă Cuvântul rostit prin îngeri a fost ferm, iar fiecare abatere și neascultare și‑a primit o răsplată dreaptă, 3cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare, care, după ce a fost vestită la început prin Domnul, ne‑a fost confirmată de către cei ce L‑au auzit, 4în timp ce Dumnezeu aducea mărturie împreună cu ei prin semne, minuni și diferite lucrări puternice și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui?!
Isus, asemenea fraților Săi
5Căci nu îngerilor le‑a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6ci, undeva, cineva a mărturisit, zicând:
„Ce este omul ca să‑Ți amintești de el
și fiul omului ca să‑l cercetezi6 Gr.: episkeptomai, termen care face parte din aceeași familie de cuvinte din care provine și cuvântul intrat în limba română: episcop (care înseamnă a vizita, a cerceta, a priveghea, a supraveghea, a veni în ajutor).?
7Tu l‑ai făcut cu puțin7, 9 Sau: pentru puțină vreme. mai prejos decât pe îngeri
și l‑ai încoronat cu slavă și cu cinste;
8le‑ai supus pe toate sub picioarele lui.“8 Vezi Ps. 8:4-6.
Căci, atunci când i le‑a supus pe toate, nu i‑a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. 9Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o9 Lit.: datorită suferinței morții., pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.
10Căci era potrivit pentru Acela, pentru Care și prin Care sunt toate, ca, pentru a‑i duce pe mulți fii la slavă, să‑L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorul10 Termenul archegos este polisemantic: poate însemna deopotrivă prinț, începător, înainte-mergător, deschizător de drumuri sau creator, autor. mântuirii lor. 11Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu‑I este rușine să‑i numească frați, 12zicând:
„Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
Îți voi cânta imnuri în mijlocul adunării!“12 Vezi Ps. 22:22.
13Și, din nou:
„Mă voi încrede în El!“13 Vezi Is. 8:17.
Și, din nou, El spune:
„Iată‑ne, Eu și copiii pe care Mi i‑a dat Dumnezeu!“13 Vezi Is. 8:18.
14Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El, în același fel, a fost părtaș la acestea, pentru ca, prin moarte, să‑l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul14 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator., 15și să‑i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte. 16Căci, desigur, El nu‑i sprijină pe îngeri, ci sprijină16 Sau: Căci, desigur, El nu de îngeri este preocupat, ci este preocupat de. sămânța16 Termenul grecesc pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. lui Avraam. 17De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului. 18Și pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, poate să‑i ajute pe cei care sunt ispitiți.
