Christus übertrifft alles vorher Dagewesene
(Kapitel 1–4)
Gott spricht durch seinen Sohn
1In der Vergangenheit hat Gott immer wieder und auf vielfältige Weise durch die Propheten zu unseren Vorfahren gesprochen. 2Doch jetzt, in dieser letzten Zeit, sprach Gott durch seinen Sohn zu uns. Durch ihn schuf Gott Himmel und Erde, und ihn hat er auch zum Erben über alles eingesetzt. 3In dem Sohn zeigt sich die göttliche Herrlichkeit seines Vaters, denn er ist ganz und gar Gottes Ebenbild. Sein Wort ist die Kraft, die das Weltall zusammenhält. Durch seinen Tod hat er uns von unserer Schuld befreit und nun den Ehrenplatz im Himmel eingenommen, an der rechten Seite Gottes, dem alle Macht gehört.
Christus – höher als die Engel
4Gott hat Christus seinen Sohn genannt und ihn damit weit über alle Engel gestellt. 5Zu welchem Engel hat Gott wohl jemals gesagt: »Du bist mein Sohn, heute bin ich dein Vater geworden«1,5 Wörtlich: heute habe ich dich gezeugt. – Dies ist ein bildlicher Ausdruck für die Einsetzung des Königs in sein Amt. Vgl. Psalm 2,7.? Und zu keinem Engel hat Gott je gesagt: »Ich werde sein Vater sein, und er wird mein Sohn sein.«1,5 2. Samuel 7,14 6Als Gott seinen erstgeborenen Sohn in diese Welt sandte, erfüllte sich das Wort: »Alle Engel sollen ihn anbeten.«1,6 Psalm 97,7
7Von den Engeln heißt es in der Heiligen Schrift: »Gottes Engel sind Boten, die schnell sind wie der Wind, und Diener, die den Flammen eines Feuers gleichen.«1,7 Psalm 104,4 8Von dem Sohn aber heißt es: »Deine Herrschaft, o Gott, bleibt immer und ewig bestehen. In deinem Reich herrscht vollkommene Gerechtigkeit. 9Denn du liebst das Recht und hasst das Unrecht. Darum hat dich dein Gott als Herrscher eingesetzt und mehr als alle anderen mit Freude beschenkt.«1,9 Oder: Darum, o Gott, hat dich dein Gott … – Psalm 45,7‒8
10Christus ist gemeint, wenn gesagt wird: »Am Anfang hast du, Herr, alles geschaffen. Die Erde und der Himmel, alles ist das Werk deiner Hände. 11Sie werden vergehen, du aber bleibst. Wie alte Kleider werden sie zerfallen, 12wie ein abgetragenes Gewand wirst du sie zur Seite legen und sie wie alte Kleidung gegen neue auswechseln. Du aber bleibst ein und derselbe, du wirst immer und ewig leben.«1,12 Psalm 102,26‒28
13Hat Gott jemals zu einem Engel gesagt: »Setze dich auf den Ehrenplatz an meiner rechten Seite, bis ich dir alle deine Feinde unterworfen habe und du deinen Fuß auf ihren Nacken setzt«1,13 Psalm 110,1? 14Alle Engel sind nur Wesen aus der himmlischen Welt, die Gott dienen. Er sendet sie aus, damit sie allen helfen, denen er Rettung schenken will.
Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său
1După ce, demult, Dumnezeu le‑a vorbit strămoșilor1 Lit.: taților. noștri în multe rânduri și în multe feluri prin profeți, 2în zilele acestea de pe urmă El ne‑a vorbit prin Fiul, pe Care L‑a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin Care a făcut și veacurile2 Termenul grecesc, la forma sa de plural, are sensul de univers, lume.. 3El, Care este strălucirea3 Sau: oglindirea. Slavei Sale și întipărirea naturii3 Gr.: hypostasis, un termen care a generat dezbateri îndelungi, fiind de proveniență aristotelică. Părinții Bisericii l‑au folosit atât ca echivalent pentru ousia (substanță), cât și ca echivalent pentru prosopon (persoană). În textul de față se face referire la faptul că Fiul este strălucirea sau oglindirea exactă a Slavei Tatălui, este întipărirea fidelă și văzută a Chipului nevăzut al Tatălui. O traducere mai exactă a termenului, în acest context, ar fi: o reproducere (asemenea amprentei în ceară) a Persoanei, a Chipului Tatălui, accentuându‑se astfel ideea că Fiul este identic Tatălui, consubstanțial, coetern, coegal. Lui și Care susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, după ce a făcut curățirea de păcate, S‑a așezat la dreapta Măreției, în înălțimi, 4devenind cu mult mai presus decât îngerii, de vreme ce a moștenit un Nume mai însemnat decât al lor.
Fiul, superior îngerilor
5Căci căruia dintre îngeri i‑a zis El vreodată:
„Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te‑am născut!“5 Vezi Ps. 2:7.?
Și, din nou:
„Eu Îi voi fi Tată,
iar El Îmi va fi Fiu.“5 Vezi 2 Sam. 7:14; 1 Cron. 17:13.
6Și, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut6 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, putând fi tradus cu întâiul născut, fie întâiul în rang, același termen grecesc fiind folosit cu acest sens în Ps. 88:28 traducerea LXX (Ps. 89:27 în versiunea NTR, precum și în alte traduceri): Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Așadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naștere la) s‑a pierdut. În cazul de față, accentul cade pe prioritatea în rang pe care Isus o are peste întreaga creație., spune:
„Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“6 Vezi Deut. 32:43 în versiunea LXX. Autorul a avut în vedere, probabil, și Ps. 96:7 în versiunea LXX (echivalentul Ps. 97:7 în TM).
7Iar despre îngeri spune:
„El îi face pe îngerii Săi duhuri7 Sau: vânturi.
și pe slujitorii Săi, o flacără de foc.“7 Vezi Ps. 104:4.
8Însă despre Fiul zice:
„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci
și toiagul Împărăției Tale este un toiag al dreptății!
9Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea.
De aceea, Dumnezeule,
Dumnezeul Tău Te‑a uns9 Sau: de aceea Dumnezeu, Dumnezeul Tău, Te‑a uns. cu untdelemnul bucuriei,
mai presus decât pe confrații Tăi.“9 Vezi Ps. 45:6-7.
10Și:
„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrările mâinilor Tale.
11Ele vor pieri, dar Tu rămâi,
și toate se vor învechi ca o haină.
12Le vei înfășura ca pe un veșmânt
și vor fi schimbate ca o haină.
Tu însă rămâi Același,
și anii Tăi nu se vor sfârși.“12 Vezi Ps. 102:25-27.
13Dar căruia dintre îngeri i‑a zis vreodată:
„Șezi la dreapta Mea
până‑i voi pune pe dușmanii Tăi
scăunaș pentru picioarele Tale!“13 Vezi Ps. 110:1.?
14Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce urmează să moștenească mântuirea?
