Bestimmungen für Menschen, die sich Gott weihen
1Der Herr sprach zu Mose: 2»Sag den Israeliten: Wenn ein Mensch, gleich ob Mann oder Frau, ein Gelübde abgelegt hat, sich eine Zeit lang ganz mir, dem Herrn, zu weihen, 3dann soll er weder Wein noch sonst ein berauschendes Getränk noch Essig zu sich nehmen. Er darf auch keinen Traubensaft trinken und weder frische noch getrocknete Trauben essen. 4Solange sein Versprechen gilt, soll er nichts verzehren, was aus Trauben zubereitet wird, auch nicht die Kerne oder die Haut der Trauben. 5Während der ganzen Zeit, in der er sich mir geweiht hat, dient er allein mir. Als Zeichen dafür soll er sein Haar in dieser Zeit nicht schneiden, sondern frei wachsen lassen. 6Er darf auch nicht in die Nähe eines Toten kommen, solange er mir geweiht ist. 7Selbst wenn sein Vater, seine Mutter, sein Bruder oder seine Schwester stirbt, darf er sich nicht dadurch verunreinigen, dass er in ihre Nähe kommt. Denn er dient mir, seinem Gott, 8und soll rein bleiben, solange sein Versprechen gilt.
9Wenn jemand plötzlich stirbt, während er in der Nähe ist, wird er unrein und entweiht sein Haar, das er als Zeichen seiner Weihe wachsen ließ. Sieben Tage später soll er sich reinigen und die Haare abschneiden lassen. 10Am achten Tag muss er mit zwei Turteltauben oder zwei anderen jungen Tauben zum Eingang des heiligen Zeltes gehen und sie dem Priester geben. 11Dieser bringt die eine Taube als Sündopfer und die andere als Brandopfer dar. So erwirkt der Priester Sühne für den, der durch die Nähe eines Toten unrein geworden ist; noch am selben Tag soll der Priester ihn erneut weihen. 12Dann soll der Geweihte ein einjähriges Lamm zur Vergebung seiner Schuld opfern. Die Zeit, die er mir versprochen hat, muss nun noch einmal von vorn beginnen. Die Tage vorher zählen nicht, weil er sich durch die Verunreinigung entweiht hat.«
Die Opfer am Ende der Weihe
13»Weiter gilt für den Menschen, der sich mir, dem Herrn, geweiht hat:
Wenn die Zeit um ist, in der er ganz für mich da war, soll man ihn zum Eingang des heiligen Zeltes führen. 14Er soll mir drei gesunde, fehlerlose Tiere opfern: zwei einjährige Lämmer – ein männliches für das Brandopfer und ein weibliches für das Sündopfer – und einen Schafbock für das Friedensopfer; 15außerdem die dazugehörigen Speise- und Trankopfer sowie einen Korb voll Kuchen und Fladenbrote, die aus feinem Weizenmehl ohne Sauerteig gebacken sind. Die Kuchen sollen aus mit Öl vermengtem Mehl zubereitet und die Fladenbrote mit Öl bestrichen sein.
16Der Priester trägt alle Gaben zum Altar, um sie mir darzubringen: Zuerst das Sündopfer und das Brandopfer, 17dann folgen der Schafbock als Friedensopfer, der Korb mit den ungesäuerten Broten und Kuchen sowie die übrigen Speise- und Trankopfer. 18Während der Opferung soll der Gottgeweihte am Eingang des heiligen Zeltes sein langes Haar abschneiden lassen und ins Feuer unter dem Friedensopfer werfen.
19Wenn dies geschehen ist, holt der Priester eine gekochte Schulter des Schafbocks, einen Kuchen und ein Fladenbrot aus dem Korb und legt alles in die Hände des Geweihten. 20Dann nimmt er es wieder zurück, hält es in Richtung des Altars hoch und schwingt es hin und her, um zu zeigen, dass es mir, dem Herrn, gehören soll. Dieses heilige Schwingopfer behält der Priester. Er bekommt außerdem als seinen Anteil die Brust und einen Schenkel des Friedensopfers, die er ebenfalls hin- und herschwingt. Wenn die Opfer dargebracht sind, darf der Geweihte wieder Wein trinken.
21Diese Bestimmungen gelten für jeden, der mir, dem Herrn, in besonderer Weise dienen will. Er muss alle Opfer darbringen, die dieses Gesetz vorschreibt. Er kann auch noch mehr geben. Auf jeden Fall aber soll er das einhalten, was er versprochen hat und was dieses Gesetz verlangt.«
Der priesterliche Segen
22Der Herr sprach zu Mose: 23»Sag Aaron und seinen Söhnen, sie sollen die Israeliten mit diesen Worten segnen:
24›Der Herr segne dich und behüte dich!
25Der Herr blicke dich freundlich an und sei dir gnädig!
26Der Herr wende sich dir in Liebe zu und gebe dir Frieden!‹
27So sollen sie in meinem Namen zu den Israeliten sprechen, und ich selbst werde mein Volk dann segnen.«
Nazireatul
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când un bărbat sau o femeie face un jurământ deosebit, un jurământ de nazireat, pentru a se dedica Domnului, 3trebuie să se abțină de la vin și băutură tare. Să nu bea nici oțet făcut din vin, nici oțet făcut din băutură tare, să nu bea nicio băutură făcută din struguri, nici să nu mănânce struguri proaspeți sau uscați. 4În toate zilele sale de nazireat să nu mănânce nimic care vine din viță, de la sâmburi până la pielița strugurelui. 5În toate zilele jurământului său de nazireat să nu treacă briciul pe capul lui. El va fi sfânt până se termină perioada pentru care s‑a consacrat Domnului. Să‑și lase părul să crească în voie. 6În toate zilele nazireatului său pentru Domnul să nu se apropie de vreun mort. 7Să nu se pângărească nici pentru tatăl său, nici pentru mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când aceștia vor muri, pentru că semnul dedicării sale pentru Dumnezeu este pe capul lui. 8În toate zilele nazireatului său să fie sfânt pentru Domnul. 9Dar dacă un om moare pe neașteptate lângă el și astfel își pângărește capul care a fost consacrat, va trebui să‑și radă capul în ziua curățirii lui; să și‑l radă în ziua a șaptea. 10Apoi, în ziua a opta, să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, două turturele sau doi pui de porumbel. 11Preotul s‑o aducă pe una ca jertfă pentru păcat, iar pe cealaltă ca ardere‑de‑tot și să facă ispășire pentru nazireu cu privire la păcatul făcut din cauza mortului. În aceeași zi, nazireul să‑și consacre11 Lit.: sfințească. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). capul. 12Să dedice din nou Domnului zilele sale ca nazireu și să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină. De zilele dinainte nu se va ține seama pentru că nazireatul său a fost pângărit.
13Iată care este legea nazireului în ziua când se vor împlini zilele lui de nazireat: să fie adus la intrarea Cortului Întâlnirii. 14Să aducă Domnului ofranda sa: un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere‑de‑tot, o mielușea de un an, fără meteahnă, ca jertfă pentru păcat, un berbec fără meteahnă, ca jertfă de pace14, 17-18 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri., 15un coș cu azime, turte din făină aleasă, amestecată cu untdelemn, turte nedospite stropite cu untdelemn, împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură. 16Preotul să le aducă înaintea Domnului, împreună cu jertfa lui pentru păcat și arderea lui de tot. 17Să aducă berbecul ca jertfă de pace în cinstea Domnului alături de coșul cu azime. Apoi preotul să aducă și darul lui de mâncare și jertfa lui de băutură. 18Nazireul să‑și radă, la intrarea Cortului Întâlnirii, capul consacrat, să ia părul capului său care a fost consacrat și să‑l pună pe focul care este sub jertfa de pace. 19Preotul să ia unul din membrele din față ale berbecului, după ce l‑a fiert, precum și o turtă nedospită din coș și o azimă și să le pună în mâinile nazireului, după ce acesta și‑a ras capul consacrat. 20Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. Acestea sunt sfinte și aparțin preotului, împreună cu pieptul adus ca jertfă legănată și spata adusă drept contribuție. După aceea nazireul poate să bea vin.
21Aceasta este legea pentru nazireul care face un jurământ. Așa să‑și aducă el ofranda Domnului pentru nazireatul său, în afară de ceea ce poate dărui de la sine. Să facă potrivit cu jurământul pe care l‑a făcut, urmând legea nazireatului său.»“
Binecuvântarea poporului de către preoți
22Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 23„Vorbește lui Aaron și fiilor săi și spune‑le: «Așa să‑i binecuvântați pe fiii lui Israel. Să le spuneți:
24‘Domnul să te binecuvânteze
și să te păzească!
25Domnul să facă să strălucească fața Lui peste tine
și să‑Și arate bunăvoința față de tine!
26Domnul să‑Și înalțe fața peste tine
și să‑ți dea pacea!’
27Așa să pui Numele Meu peste fiii lui Israel, și Eu îi voi binecuvânta.»“
