Hoffnung für Alle

3. Mose 1:1-17

Vorschriften für die verschiedenen Opfer

(Kapitel 1–7)

Das Brandopfer

1Der Herr rief Mose zum heiligen Zelt und sprach dort mit ihm. 2Er befahl ihm, den Israeliten diese Botschaft auszurichten:

»Wenn jemand von euch mir, dem Herrn, ein Opfer darbringen will, dann soll er dafür ein Rind, ein Schaf oder eine Ziege aussuchen.

3Wählt er ein Rind für ein Brandopfer, muss er ein männliches, fehlerloses Tier nehmen, damit mir seine Gabe gefällt. Er soll es zum Eingang des heiligen Zeltes bringen 4und dort seine Hand auf den Kopf des Tieres legen. Dann werde ich seine Gabe annehmen und ihm seine Schuld vergeben. 5Vor meinem Heiligtum muss er das Rind schlachten. Die Priester, die Nachkommen Aarons, sollen das Blut auffangen und ringsum an den Altar sprengen, der am Eingang zum heiligen Zelt steht. 6Der Israelit, der das Tier gebracht hat, zieht ihm dann das Fell ab und zerlegt es. 7Die Priester zünden auf dem Altar ein Feuer an und schichten Holz darüber. 8Dann legen sie die Fleischstücke, den Kopf und das Fett des Tieres auf den brennenden Holzstoß. 9Die Eingeweide und die Unterschenkel muss der Opfernde vorher mit Wasser abwaschen, und der Priester verbrennt das ganze Tier auf dem Altar. Mit solch einem wohlriechenden Opfer erfreut ihr mich, den Herrn.

10Will jemand ein Schaf oder eine Ziege als Brandopfer darbringen, dann muss er ein männliches, fehlerloses Tier aussuchen 11und es an der nördlichen Altarseite vor dem Heiligtum schlachten. Die Priester sollen das Blut ringsum an den Altar sprengen. 12-13Dann zerlegt der Opfernde das Tier und wäscht die Eingeweide und die Unterschenkel mit Wasser ab. Die Priester legen die Fleischstücke, den Kopf und das Fett auf den brennenden Holzstoß auf dem Altar. So wird das ganze Tier verbrannt. Dies ist ein wohlriechendes Brandopfer, das mir, dem Herrn, gefällt.

14Will mir jemand einen Vogel als Brandopfer darbringen, dann soll er eine Turteltaube oder eine andere Taube nehmen. 15Der Priester bringt sie zum Altar, trennt ihren Kopf ab und verbrennt ihn. Das Blut lässt er an der Altarwand auslaufen. 16Er entfernt ihren Kropf mitsamt Inhalt und wirft ihn auf den Aschehaufen an der Ostseite des Altars. 17Ihre Flügel soll er nur einreißen, nicht ganz abtrennen. Dann verbrennt der Priester die Taube auf dem Holzstoß oben auf dem Altar. Ein solches Brandopfer gefällt mir, dem Herrn, gut.«

Nouă Traducere În Limba Română

Leviticul 1:1-17

Arderea‑de‑tot

1Domnul l‑a chemat pe Moise și i‑a vorbit din Cortul Întâlnirii, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când cineva dintre voi aduce Domnului vreo ofrandă, să vă aduceți ofranda dintr‑un animal din turmă sau cireadă.

3Dacă ofranda lui este o ardere‑de‑tot din cireadă, atunci să aducă un mascul fără meteahnă. Să‑l aducă la intrarea în Cortul Întâlnirii ca să fie plăcut3 Textul se referă fie la dar, fie la persoana care dăruiește. înaintea Domnului. 4Să‑și pună mâna pe capul animalului adus ca ardere‑de‑tot, și acesta va fi primit în locul lui ca ispășire pentru el. 5Vițelul să fie înjunghiat înaintea Domnului, și fiii lui Aaron, preoții, să aducă sângele și să‑l stropească de jur împrejurul altarului de la intrarea în Cortul Întâlnirii. 6Arderea‑de‑tot să fie jupuită și tăiată în bucăți. 7Fiii preotului Aaron vor face foc pe altar și vor pune lemne în foc. 8Apoi preoții, fiii lui Aaron, să așeze bucățile, capul și grăsimea pe lemnele puse în focul de pe altar, 9iar măruntaiele și picioarele lui să le spele cu apă. Și preotul să le ardă pe altar ca o ardere‑de‑tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

10Dacă ofranda lui ca ardere‑de‑tot este din turmă, din miei sau din capre, atunci să aducă un mascul fără meteahnă. 11Să‑l înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea Domnului și fiii lui Aaron, preoții, să‑i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 12Preotul să‑l taie în bucăți, după care să așeze bucățile împreună cu capul și grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, 13iar măruntaiele și picioarele să le spele cu apă. Apoi preotul să le aducă pe toate și să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere‑de‑tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

14Dacă ofranda lui pentru Domnul este o ardere‑de‑tot din păsări, atunci să‑și aducă ofranda din turturele sau din pui de porumbel. 15Preotul să aducă pasărea lângă altar, să‑i frângă capul și s‑o ardă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe o parte a altarului. 16Apoi să‑i scoată gușa cu ce are în ea16 Sau: gușa și penele. Sensul termenului ebraic este nesigur. și s‑o arunce lângă altar, pe partea de răsărit, în locul pentru cenușă. 17Să‑i rupă aripile, fără să le desprindă. După aceea, preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere‑de‑tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.