Segen und Fluch
(Kapitel 26)
Gehorsam bringt Glück und Segen
1»Ihr sollt euch keine Götzen machen, weder Götterstatuen noch geweihte Steinsäulen noch Steine mit eingeritzten Bildern. Ihr dürft euch vor keinem Götzen niederwerfen und ihn anbeten, denn ich allein bin der Herr, euer Gott! 2Haltet den Sabbat26,2 Wörtlich: meine Sabbate. – Gemeint sind evtl. auch die besonderen Feiertage, an denen keine Arbeit verrichtet werden durfte, sowie das landwirtschaftliche Ruhejahr. als Ruhetag ein, und habt Ehrfurcht vor meinem Heiligtum! Ich bin der Herr.
3Wenn ihr nach meinen Weisungen lebt und meine Gebote beachtet, 4werde ich es zur rechten Zeit regnen lassen, damit das Land reichen Ertrag bringt und die Bäume viele Früchte tragen. 5Dann dauert die Dreschzeit bis zur Weinlese und die Weinlese bis zur Aussaat. Ihr habt reichlich zu essen und wohnt sicher in eurem Land.
6Ich, der Herr, schenke euch Frieden. Wenn ihr euch zur Ruhe legt, braucht ihr nicht zu befürchten, dass euch jemand aufschreckt. Die Raubtiere vertreibe ich aus dem Land, und kein feindliches Heer wird bei euch einfallen. 7Ihr werdet eure Feinde vertreiben, ja, sie werden durch euer Schwert umkommen. 8Fünf von euch schlagen hundert Feinde in die Flucht und hundert von euch ein Heer von zehntausend Soldaten. Ihr werdet sie mit dem Schwert töten.
9Ich sorge für euch, ich schenke euch viele Kinder und stehe treu zu dem Bund, den ich mit euch geschlossen habe. 10Ihr werdet zu Beginn einer neuen Ernte immer noch vom Getreide des Vorjahrs essen und noch so viel übrig haben, dass ihr altes Getreide wegwerfen müsst, um Platz für das neue zu bekommen. 11Ich selbst werde in meinem Heiligtum unter euch wohnen und mich nie wieder von euch abwenden. 12Ja, bei euch will ich leben, ich will euer Gott sein, und ihr sollt mein Volk sein.
13Ich bin der Herr, euer Gott. Aus Ägypten habe ich euch befreit, denn ich wollte nicht, dass ihr dort noch länger Sklaven seid. Das harte Joch, das dort auf euch lastete, habe ich zerbrochen. Aufrecht und frei dürft ihr nun gehen!«
Ungehorsam bringt Gottes Fluch
14»Wenn ihr mir aber nicht gehorcht und euch nicht an alle diese Gebote haltet, 15wenn ihr meine Ordnungen missachtet und für meine Weisungen nichts mehr übrighabt, brecht ihr den Bund, den ich mit euch geschlossen habe. 16Dann werdet ihr die Folgen zu spüren bekommen! Ich lasse plötzlich schweres Unheil über euch hereinbrechen, Fieber und unheilbare Krankheiten, die euch erblinden und zugrunde gehen lassen. Vergeblich werdet ihr eure Saat aussäen, denn die Feinde werden die ganze Ernte rauben. 17Ich selbst werde mich gegen euch wenden, ihr werdet von euren Feinden geschlagen und unterdrückt. Ständig seid ihr auf der Flucht, selbst wenn euch niemand verfolgt!
18Wenn ihr dann immer noch nicht auf mich hört, werde ich euch noch siebenmal härter für eure Sünden bestrafen. 19Euren unbeugsamen Stolz will ich dann brechen. Ich lasse es nicht mehr regnen; der Himmel über euch wird verschlossen sein, als wäre er aus Eisen, und der Ackerboden hart wie Stein26,19 Wörtlich: wie Bronze.. 20Vergeblich werdet ihr eure Kraft einsetzen: Die Felder bringen euch keinen Ertrag und die Bäume keine Frucht.
21Wenn ihr euch mir dann immer noch widersetzt und nicht auf mich hören wollt, werde ich euch noch siebenmal härter bestrafen, so wie ihr es für eure Sünden verdient. 22Ich lasse wilde Tiere auf euch los; sie fallen eure Kinder an, reißen euer Vieh und töten so viele von euch, dass die Straßen einsam und leer sind.
23Wenn ihr euch dadurch immer noch nicht zurechtbringen lasst, sondern weiterhin nichts von mir wissen wollt, 24dann werde auch ich mich von euch abwenden und euch noch siebenmal härter für eure Sünden bestrafen. 25Ich lasse Krieg in eurem Land ausbrechen und räche mich dafür, dass ihr meinen Bund mit euch gebrochen habt. Wenn ihr dann in euren Städten Schutz sucht, schicke ich euch die Pest, und ihr fallt euren Feinden in die Hände. 26Eure Lebensmittelvorräte lasse ich zu Ende gehen. Zehn Frauen werden ihr Brot in nur einem Ofen backen und es anschließend genau abwiegen und aufteilen müssen. Von dem wenigen, das euch bleibt, werdet ihr nicht satt!
27Hört ihr danach immer noch nicht auf mich und kehrt mir weiter den Rücken, 28dann werde ich mich voller Zorn gegen euch wenden und euch noch siebenmal härter wegen eurer Sünden bestrafen. 29Vor Hunger werdet ihr eure eigenen Kinder essen. 30Ich lasse eure Opferstätten zerstören, eure Räucheropferaltäre zerschlagen und eure Leichen bei den leblosen Figuren eurer Götter verrotten. Ich werde euch verabscheuen, 31eure Städte in Schutt und Asche legen und eure Heiligtümer zerstören! Eure Opfer werde ich nicht annehmen und mich von ihrem Duft nicht besänftigen lassen. 32Euer Land mache ich zu einer menschenleeren Wüste; sogar eure Feinde, die sich dort niederlassen, werden entsetzt darüber sein. 33Euch selbst zerstreue ich unter fremde Völker und ziehe noch dort mein Schwert, um euch zu vernichten. Euer Land wird zur Einöde, und eure Städte werden zu Trümmerhaufen. 34Während ihr im Land eurer Feinde wohnen müsst, liegt euer Land brach. Dann bekommt es endlich die Ruhejahre26,34 Wörtlich: Sabbatjahre. – So auch in Vers 43., 35die ihr immer missachtet habt, solange ihr dort wohntet. Wenn dies geschieht, kann das Land endlich ausruhen.
36Diejenigen, die meine Strafen überleben und in fremden Ländern wohnen müssen, mache ich so verzagt, dass schon das Rascheln eines verwelkten Blattes sie davonlaufen lässt, als ginge es um ihr Leben. Sie werden fliehen und stürzen, auch wenn niemand sie verfolgt. 37Einer stolpert über den anderen; sie fliehen, als jagte ein ganzes Heer ihnen nach. Euren Feinden werdet ihr nicht standhalten können. 38Bei fremden Völkern werdet ihr zugrunde gehen, ja, das Land eurer Feinde bringt euch den Tod!
39Die Übriggebliebenen siechen in fernen Ländern dahin wegen ihrer Schuld und der Schuld ihrer Vorfahren. 40Dann werden sie bekennen, dass sie und ihre Vorfahren mir die Treue gebrochen haben und nichts mehr von mir wissen wollten. 41Darum habe auch ich mich von ihnen abgewandt und sie ins Land ihrer Feinde gebracht.
Doch wenn ihr stolzes26,41 Wörtlich: unbeschnittenes. Herz sich vor mir demütigt und ihre Schuld genug bestraft ist, 42dann werde ich an meinen Bund mit Jakob, Isaak und Abraham denken. Ich will mich daran erinnern, dass ich ihren Nachkommen das Land für immer versprochen habe. 43Vorher aber müssen die Israeliten das Land verlassen, damit es brachliegt und seine Ruhejahre bekommt. Alle Bewohner müssen für ihre Schuld bestraft werden, weil sie meine Gebote abgelehnt und meine Weisungen verworfen haben. 44Doch selbst wenn sie im Land ihrer Feinde leben müssen, will ich mich nicht völlig von ihnen abwenden und nur Abscheu für sie empfinden. Ich lasse sie nicht alle zugrunde gehen, meinen Bund mit ihnen breche ich nicht, denn ich bin der Herr, ihr Gott! 45Nein, um ihretwillen denke ich an den Bund, den ich mit ihren Vorfahren geschlossen habe. Ich habe ihre Vorfahren vor den Augen aller Völker aus Ägypten befreit, um ihr Gott zu sein, ich, der Herr!«
46Dies sind die Gebote, Weisungen und Ordnungen, die der Herr den Israeliten durch Mose auf dem Berg Sinai gegeben hat.
Binecuvântări în urma ascultării
(Deut. 7:12-16; 28:1-14)
1Să nu vă faceți idoli și să nu vă ridicați nici chip cioplit, nici stâlpi sacri1 Stâlpi de piatră, care de obicei îl reprezentau pe Baal, zeul canaanit al fertilității.; să nu așezați chipuri de piatră pe pământul țării voastre, ca să vă închinați înaintea lor, pentru că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
2Să țineți Sabatele Mele și să cinstiți Sfântul Meu Lăcaș. Eu sunt Domnul.
3Dacă veți urma hotărârile Mele, dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, 4atunci vă voi da ploi la vreme, pământul își va da rodul lui, și pomii câmpului își vor da roadele lor. 5Secerișul va ține până la culesul viei, și culesul viei va ține până la semănat. Veți mânca pâine din belșug și veți trăi în siguranță în țara voastră.
6Vă voi da pace în țară și astfel vă veți culca și nimeni nu vă va înspăimânta. Voi nimici fiarele sălbatice din țară, și sabia nu va trece prin țara voastră. 7Veți urmări pe dușmanii voștri, și ei vor cădea înaintea voastră loviți de sabie. 8Cinci dintre voi vor urmări o sută, și o sută vor urmări zece mii; dușmanii voștri vor cădea înaintea voastră loviți de sabie.
9Mă voi întoarce spre voi, vă voi face roditori, vă voi înmulți și Îmi voi ține legământul Meu cu voi. 10Veți mânca din recolta cea veche și va trebui să scoateți afară recolta cea veche pentru a‑i face loc celei noi. 11Îmi voi așeza Locuința în mijlocul vostru și sufletul Meu nu vă va detesta. 12Voi umbla printre voi și voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veți fi poporul Meu. 13Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v‑am scos din țara Egiptului ca să nu mai fiți robii lor. Eu am rupt legăturile jugului vostru și v‑am făcut să mergeți cu capul ridicat.
Blesteme în urma neascultării
(Deut. 28:15-68)
14Dar dacă nu Mă veți asculta și nu veți împlini toate aceste porunci, 15dacă veți respinge hotărârile Mele și veți detesta legile Mele până într-acolo, încât nu veți mai împlini toate poruncile Mele, ci veți rupe legământul Meu, 16iată ce vă voi face: voi aduce groaza peste voi. Tifosul și frigurile vor face să vi se stingă ochii și să piară viața din voi. Vă veți semăna degeaba sămânța, căci o vor mânca dușmanii voștri. 17Îmi voi întoarce fața împotriva voastră și veți fi învinși de dușmanii voștri. Cei ce vă urăsc vă vor stăpâni și veți fugi chiar și atunci când nu veți fi urmăriți.
18Dacă totuși, în pofida acestor lucruri, nu Mă veți asculta, atunci și Eu voi continua să vă pedepsesc de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 19Voi frânge mândria puterii voastre, vă voi face cerul ca fierul și pământul ca bronzul. 20Vi se va risipi puterea fără rost: pământul vostru nu‑și va mai da rodul, și pomii din țară nu‑și vor mai da roadele.
21Dacă și după aceasta veți continua să‑Mi fiți potrivnici și nu veți voi să Mă ascultați, atunci vă voi lovi de șapte ori mai mult potrivit cu păcatele voastre. 22Voi trimite fiarele câmpului împotriva voastră, care vă vor lăsa fără copii și vă vor nimici vitele. Ele vă vor împuțina și astfel drumurile voastre vor rămâne pustii.
23Dacă nici după aceste pedepse nu vă veți lăsa disciplinați de Mine, ci Îmi veți fi împotrivitori, 24atunci și Eu vă voi fi împotrivitor: vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 25Voi aduce sabia împotriva voastră, care va răzbuna legământul încălcat. Dacă vă veți aduna în cetățile voastre voi trimite molima printre voi și veți fi dați în mâna dușmanului. 26Când voi aduce lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într‑un singur cuptor și vă vor da pâinea cu cântarul. Dar, cu toate că o veți mânca, tot nu vă veți sătura.
27Dacă nici după acestea nu Mă veți asculta, ci Îmi veți fi împotrivitori, 28atunci și Eu, în mânia Mea, vă voi fi împotrivitor. Eu Însumi vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 29Vă veți hrăni cu carnea fiilor voștri și a fiicelor voastre. 30Vă voi nimici locurile înalte și vă voi dărâma altarele pentru tămâiere. Cadavrele voastre le voi arunca peste cadavrele idolilor voștri, și sufletul Meu vă va detesta. 31Vă voi lăsa cetățile pustii, vă voi pustii locurile sfinte și nu‑Mi voi mai găsi plăcere în mireasma jertfelor voastre. 32Vă voi devasta țara, astfel încât dușmanii voștri care vor locui în ea vor rămâne încremeniți. 33Vă voi împrăștia printre neamuri și voi scoate sabia împotriva voastră. Țara vă va fi pustiită, și cetățile vă vor rămâne pustii. 34Astfel țara se va bucura de Sabatele ei în toate zilele în care va rămâne pustie, însă voi veți fi în țara dușmanilor voștri. Țara se va odihni și se va bucura de Sabatele ei. 35În toate zilele cât va fi pustie, se va odihni cum nu s‑a putut odihni în timpul Sabatelor voastre, când locuiați în ea.
36Cât despre cei care vor fi lăsați, le voi trimite frica în inimi în țara dușmanilor lor. Chiar și foșnetul unei frunze luate de vânt îi va pune pe fugă. Vor fugi cum fuge cineva de sabie și vor cădea, deși nu va fi niciun urmăritor. 37Se vor împiedica unii de alții, ca în fața sabiei, deși nu va fi niciun urmăritor. Și nu veți avea nicio putere ca să vă împotriviți dușmanilor voștri. 38Veți pieri între neamuri, iar țara dușmanilor voștri vă va devora. 39Aceia dintre voi care vor fi lăsați vor putrezi în țările dușmanilor voștri din cauza nelegiuirilor lor și vor putrezi și din cauza nelegiuirilor părinților lor.
40Dar dacă ei își vor mărturisi nelegiuirile lor și nelegiuirile părinților lor, necredincioșia lor, prin care au fost necredincioși față de Mine, precum și modul în care au umblat în ostilitate față de Mine, 41– păcate din cauza cărora și Eu am umblat în ostilitate față de ei și i‑am dus în țara dușmanilor lor – dacă inima lor necircumcisă se va smeri și ei vor plăti pentru nelegiuirea lor, 42atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac și de legământul Meu cu Avraam și Îmi voi aduce aminte de țară. 43Țara însă va fi părăsită de ei și se va bucura de Sabatele ei în perioada în care va rămâne pustie, iar ei vor plăti pentru nelegiuirea lor deoarece au respins poruncile Mele și sufletul lor a detestat orânduirile Mele. 44Dar, cu toate acestea, chiar și atunci când vor fi în țara dușmanilor lor, nu‑i voi respinge și nu‑i voi detesta până acolo încât să‑i nimicesc și să rup legământul Meu cu ei, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. 45De dragul lor, Îmi voi aduce aminte de legământul cu cei dintâi45 Cu referire la strămoșii lor., prin care i‑am scos din țara Egiptului, înaintea ochilor neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul.»“
46Acestea sunt hotărârile, judecățile și legile pe care Domnul le‑a statornicit între El și fiii lui Israel la muntele Sinai, prin Moise.
