Mga Tradisyon sang mga Katigulangan
(Mat. 15:1-9)
1May mga Pariseo kag pila ka mga manunudlo sang Kasuguan nga nag-abot halin sa Jerusalem nga nagtipon sa palibot ni Jesus. 2Nakita nila nga ang iban sang mga sumulunod ni Jesus nagakaon nga wala nila ginhimo ang ritual sang pagpanghinaw sang kamot.
3Ang mga Judio, labi na ang mga Pariseo, indi magkaon kon indi anay sila makapanghinaw sang ila mga kamot suno sa tradisyon sang ila mga katigulangan. 4Indi man sila magkaon sang bisan ano nga naghalin sa tindahan kon indi anay sila makapanghinaw. Madamo pa gid ang ila mga pagsulundan pareho sang pagpanghugas sang mga tasa, kolon, kag mga saway nga mga lulutuan.
5Gani nagpamangkot kay Jesus ang mga Pariseo kag ang mga manunudlo sang Kasuguan, “Ngaa ang imo mga sumulunod wala nagasunod sa tradisyon sang aton mga katigulangan? Nagakaon sila nga wala nila ginhimo ang ritual sang pagpanghinaw sang kamot.” 6Ginsabat sila ni Jesus, “Matuod gid ang ginsiling ni Propeta Isaias parte sa inyo nga mga hipokrito. Suno sa ginsulat ni Isaias, nagsiling ang Dios,
‘Ang mga tawo nga ini nagapadungog sa akon sa baba lang,
pero ang ila tagipusuon malayo sa akon.
7Wala sing pulos ang ila pagsimba sa akon,
kay ang ila mga ginatudlo mga pagsulundan nga ginhimo lang sang tawo.’7:7 Isa. 29:13.
8Ginasikway ninyo ang sugo sang Dios, kag ang mga tradisyon sang tawo amo ang inyo ginatuman.”
9Nagsiling pa gid si Jesus, “Maayo gid kamo magpahito sa pagsikway sang ginapatuman sang Dios para masunod ninyo ang inyo mga tradisyon. 10Pareho abi sini: nagsiling si Moises, ‘Tahura ang imo amay kag iloy,’7:10 Exo. 20:12; Deu. 5:16. kag ‘Ang bisan sin-o nga magpakamalaot sa iya amay ukon iloy dapat patyon.’7:10 Exo. 21:17; Lev. 20:9. 11Pero kamo iya nagatudlo nga kon ang tawo maghambal sa iya ginikanan nga ang bulig nga ihatag kuntani niya sa ila Korban (buot silingon, inughatag sa Dios), 12wala na ninyo siya ginaobligar nga magbulig sa ila. 13Ginapakawalay pulos ninyo ang pulong sang Dios tungod sa inyo tradisyon nga ginpanubli ninyo sa inyo mga katigulangan. Kag madamo pa gid nga pareho sini ang inyo ginahimo.”
Ang Nagapahigko sa Tawo
(Mat. 15:10-20)
14Gintawag liwat ni Jesus ang mga tawo kag ginsilingan, “Pamati kamo tanan sa akon, kag intiendiha ninyo ang akon ihambal. 15Wala sing butang nga nagasulod sa tawo nga nagapahigko sa iya, kundi ang mga nagaguwa sa iya. [16Kamo nga nagapamati, dapat intiendihon gid ninyo ining inyo nabatian!]”
17Pagkatapos ginbayaan niya ang mga tawo kag nagsulod siya sa balay. Sang sa sulod na siya, ang iya mga sumulunod nagpamangkot sa iya kon ano ang kahulugan sadtong paanggid. 18Nagsiling si Jesus sa ila, “Ngaa, wala man bala kamo makaintiendi? Wala bala ninyo mahibalui nga ang bisan ano nga ginakaon indi makapahigko sa tawo?7:18 bisan ano nga ginakaon indi makapahigko sa tawo: May mga pagkaon nga ginadilian sang mga Judio nga kaunon agod indi sila makabig nga mahigko. 19Kay wala man ina nagasulod sa iya tagipusuon kundi sa iya tiyan kag nagaguwa man sa iya lawas.” Sa sining ginhambal ni Jesus ginapahayag niya nga puwede kaunon ang tanan nga pagkaon. 20Nagsiling pa gid siya, “Ang nagaguwa sa tawo amo ang nagapahigko sa iya. 21Kay sa tagipusuon sang tawo nagahalin ang malain nga mga panghunahuna nga amo ang nagatulod sa iya sa pagpakigrelasyon nga imoral, pagpangawat, pagpatay, 22pagpanginlalaki ukon pagpanginbabayi, pagkaibog, paghimo sang tanan nga kalainan, pagpangdaya, pagpagusto himo sang kalautan, pagkamahisaon, paghambal sing malain kontra sa iya isigkatawo, pagpabugal, kag paghimo sang mga kabuangan. 23Ini tanan nga kalainan nagahalin sa sulod sang tagipusuon sang tawo, kag amo ini ang nagapahigko sa iya.”
Ang Pagtuo sang Isa ka Babayi
(Mat. 15:21-28)
24Dayon naghalin si Jesus sa Galilea kag nagkadto sa mga lugar nga malapit sa Tyre.7:24 Tyre: sa iban nga mga dumaan nga kopya sang Griego, Tyre kag Sidon. Pag-abot niya didto nagdayon siya sa isa ka balay, kag indi niya gusto nga mahibaluan sang mga tawo nga didto siya; pero indi gid ini matago. 25-26Karon, may babayi nga indi Judio nga nakabati nga didto si Jesus. Ini nga babayi taga-Fenicia nga sakop sang Syria, kag ang iya lingguahe Griego. May anak siya nga babayi nga gin-gamhan sang malaot nga espiritu. Gani nagkadto siya kay Jesus kag nagluhod, kag nagpakitluoy nga kon mahimo tabugon niya ang malaot nga espiritu sa iya anak. 27Pero nagsiling si Jesus sa iya sa paanggid, “Kinahanglan nga pakaunon anay ang mga anak, kay indi maayo nga kuhaon ang pagkaon sang mga anak kag ihaboy sa mga ido.”7:27 Ang buot silingon ni Jesus, nga buligan niya anay ang mga Judio kag indi lang anay ang mga indi Judio. 28Gani nagsiling ang babayi sa iya, “Husto ina Ginoo, pero bisan pa ang mga ido sa idalom sang lamisa nagakaon sang mga usik sang mga anak.” 29Dayon nagsiling si Jesus sa iya, “Tungod sa imo sabat, sarang ka na makapauli. Ang malaot nga espiritu nagguwa na sa imo anak.” 30Nagpauli ang babayi kag naabtan niya ang iya anak nga nagahigda sa katre, kag ang malaot nga espiritu nakaguwa na sa iya.
Gin-ayo ni Jesus ang Bungol kag Apa
31Paghalin ni Jesus sa mga lugar nga sakop sang Tyre, nag-agi siya sa Sidon kag sa mga lugar nga sakop sang Decapolis. Pagkatapos nagderetso siya sa Dagat sang Galilea. 32May tawo didto nga bungol kag apa nga gindala sang mga tawo kay Jesus. Nagpakitluoy sila sa iya nga itungtong niya ang iya kamot sa sini nga tawo. 33Ginpain siya ni Jesus sa kadam-an, kag gin-gulo ni Jesus ang iya mga tudlo sa mga dulunggan sang tawo. Pagkatapos nagdupla siya kag gintandog ang dila sadtong lalaki. 34Dayon nagtangla si Jesus sa langit kag nagginhawa sing madalom, kag nagsiling sa iya, “Effata!” Kon sa aton pa, “Magbukas ka!” 35Pagkatapos sadto nakabati na siya kag maathag na ang iya paghambal. 36Dayon ginbilinan niya ang mga tawo nga indi sila magpanugid bisan kay sin-o parte sa natabo. Pero bisan ginadilian sila, nagdugang pa gani ang ila pagpalapnag sang balita sa mga tawo. 37Dako gid ang katingala sang mga tawo. Siling nila, “Daw ano kaayo sang iya mga ginahimo! Bisan ang mga bungol napabati niya kag ang mga apa napahambal niya!”
Isus și tradiția bătrânilor
(Mt. 15:1-20)
1Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s‑au adunat la El 2și i‑au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate. 3(Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu‑și spală cu atenție mâinile,3 Lit.: spală mâinile cu un pumn de apă, o spălare mai degrabă ritualică. Isus nu se împotrivește regulilor elementare de igienă, ci legalismului lipsit de viață. ținând astfel tradiția bătrânilor3 Interpretări și aplicații ale Legii lui Moise, transmise mai întâi pe cale orală, iar ulterior, în jurul anului 200 d.Cr., înregistrate în scris în ceea ce avea să se numească Mișna [peste tot în capitol].. 4Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s‑au spălat4 Cu referire la o spălare ritualică a corpului, prescrisă de farisei pentru purificare.. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le‑au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)
5Atunci fariseii și cărturarii L‑au întrebat pe Isus:
– De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?
6El le‑a răspuns:
– Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris:
„Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
7Degeaba însă Mi se închină ei,
dând7 Lit.: învățând. ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“6-7 Vezi Is. 29:13.
8Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți.
9Apoi le‑a zis:
– Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați9 Unele mss conțin: să vă stabiliți. tradiția voastră! 10Căci Moise a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta10 Vezi Ex. 20:12; Deut. 5:16.“ și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.“10 Vezi Ex. 21:17; Lev. 20:9. 11Însă voi ziceți: „Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban11 Cu referire la ceva pus deoparte pentru Dumnezeu ca dar, pe care fiul urma să‑L ofere Domnului în viitor, la o dată stabilită dinainte., – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu»“ –, 12pe acela nu‑l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!12 Sub acest pretext, un fiu nerecunoscător putea să se eschiveze de la îndatoririle pe care le avea față de părinții săi. În realitate, darul promis lui Dumnezeu continua să se afle în posesia fiului până la o dată mai târzie și prin urmare putea fi folosit ca ajutor pentru părinți. 13Și desființați astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția13 Interpretări și aplicații ale Legii lui Moise, transmise mai întâi pe cale orală, iar ulterior, în jurul anului 200 d.Cr., înregistrate în scris în ceea ce avea să se numească Mișna. voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.
Lucrurile care îl întinează pe om
14Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați‑Mă cu toții și înțelegeți! 15Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să‑l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“ 16Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!
17După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L‑au întrebat despre pildă. 18El le‑a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din afară nu‑l poate întina, 19fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“19 Sau: …în latrină? (El a făcut astfel toate mâncărurile curate.) Unele mss conțin un participiu nominativ singular, pe când altele un participiu nominativ neutru. Traducerea versetului depinde fie de cine este referentul participiului masculin, – omul (varianta din text) sau Isus (varianta din notă) –, fie de cine este referentul participiului neutru, probabil procesul (digestiv) prin care este dată afară sau „curățită“ mâncarea. Textul paralel din Mt. 15:17 nu conține ultima parte a versetului, afirmând că a mânca cu mâinile curate sau necurate (ritualic) nu are nimic de‑a face cu ceea ce tradiția numea „curăția“ mâncării. Tot astfel, în versetul de față Isus nu abrogă regulile alimentare din VT (ar contrazice ceea ce condamnă la cărturari), ci afirmă pur și simplu că puritatea este în primul rând de natură spirituală, și nu ritualică.
20Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. 21Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile21 Sau: gândurile rele: curviile. Termenul grecesc tradus prin curvie se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă., furturile, crimele, 22adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău22 Sau: invidia; sau: zgârcenia., blasfemia, mândria și nesăbuința. 23Toate aceste rele ies dinăuntru și îl întinează pe om.“
Credința femeii siro-feniciene
(Mt. 15:21-28)
24Isus a plecat de acolo și S‑a dus în hotarele Tyrului și ale Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într‑o casă, dar n‑a putut rămâne neobservat, 25ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I‑a căzut la picioare. 26Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia26 Fenicia aparținea, din punct de vedere administrativ, de provincia Siria..
Ea L‑a rugat să alunge demonul din fiica ei, 27dar Isus i‑a zis:
– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței.
28Însă ea a răspuns și i‑a zis:
– Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.
29Atunci El i‑a zis:
– Pentru răspunsul acesta, du‑te. Demonul a ieșit din fiica ta.
30Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.
Isus vindecă un surdo‑mut
(Mt. 15:29-31)
31Atunci Isus a ieșit iarăși din hotarele Tyrului și S‑a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolisului31 Vezi nota de la 5:20.. 32Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L‑au rugat să‑Și pună mâna peste el. 33Isus l‑a luat deoparte din mulțime, Și‑a pus degetele în urechile lui și i‑a atins limba cu scuipatul Lui. 34Apoi a privit spre cer, a oftat și i‑a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide‑te!“ 35Și imediat i s‑au deschis urechile, i s‑a descleștat limba35 Lit.: i s‑a dezlegat legătura limbii. și a început să vorbească corect. 36Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. 37Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“
