Ang Pulong Sang Dios

Marcos 6:1-56

Ginsikway si Jesus sa Nazaret

(Mat. 13:53-58; Luc. 4:16-30)

1Pagkatapos sadto, nagpauli si Jesus sa iya banwa, kag nag-upod sa iya ang iya mga sumulunod. 2Pag-abot sang Adlaw nga Inugpahuway nagpanudlo siya sa simbahan sang mga Judio. Madamo nga mga tawo didto ang nakabati sa iya kag natingala gid sila. Siling nila, “Ngaa madamo sang nahibaluan ang tawo nga ini? Sa diin bala siya nakakuha sini nga kaalam? Kag ngaa makahimo siya sang mga milagro? 3Indi bala siya ang panday nga anak ni Maria kag utod nila ni Santiago, Jose, Judas kag Simon? Kag indi bala ang mga utod niya nga mga babayi diri man nagapauli?” Gani indi gid sila magtuo sa iya. 4Dayon nagsiling si Jesus sa ila, “Ginatahod ang propeta bisan diin luwas lang sa iya kaugalingon nga banwa kag sa iya mga paryente kag panimalay.” 5Amo ina nga wala siya makahimo sang mga milagro sa sadto nga lugar, luwas lang sa pila ka mga masakiton nga iya gintandog sang iya kamot kag nag-ayo. 6Natingala siya nga indi sila magtuo sa iya.

Ginpadala ni Jesus ang Dose Niya ka Apostoles

(Mat. 10:5-15; Luc. 9:1-6)

Pagkatapos sadto naglibot si Jesus nga nagapanudlo sa mga baryo. 7Gintawag niya ang dose niya ka apostoles kag ginpadala niya sila sing tagduha-duha. Ginhatagan niya sila sing gahom sa pagtabog sang malaot nga mga espiritu. 8Ginmanduan niya sila, “Indi kamo magdala sang bisan ano sa inyo paglakat kundi baston gid lang. Indi man kamo magdala sang pagkaon, kuwarta ukon bag. 9Puwede kamo makasuksok sang sandalyas, pero indi kamo magdala sang ilislan nga bayo. 10Kon padayunon kamo sa isa ka balay, dira gid lang kamo magdayon hasta maghalin kamo sa sina nga lugar. 11Pero kon ang mga tawo sa isa ka lugar indi magbaton sa inyo kag indi magpamati sang inyo ginawali, bayai lang ninyo sila, kag sa paghalin ninyo, taktaka ninyo ang yab-ok sa inyo tiil bilang paandam kontra sa ila.” 12Gani naglakat sila kag nagwali nga dapat maghinulsol ang mga tawo sa ila mga sala. 13Madamo nga malaot nga mga espiritu ang ila gintabog kag madamo nga mga masakiton ang ila ginhaplasan sang lana nga nag-alayo.

Ang Pagpatay kay Juan nga Manugbautiso

(Mat. 14:1-12; Luc. 9:7-9)

14Nakaabot kay Haring Herodes ang mga balita parte kay Jesus tungod nga nagbantog na siya. Ang iban nagasiling nga si Jesus amo si Juan nga manugbautiso nga nabanhaw, amo ina nga may gahom siya sa paghimo sang mga milagro. 15Pero nagasiling ang iban nga siya si Propeta Elias. Kag nagasiling pa gid ang iban nga siya isa ka propeta nga pareho sang mga propeta sang una.

16Pero pagkabati ni Herodes sina nga mga balita, nagsiling siya, “Nabanhaw si Juan nga akon ginpapugutan sang ulo.” 17-18Ginpapugutan ni Herodes sang ulo si Juan tungod sang dumot ni Herodias sa iya, kay amo ini ang natabo: Ginpangasawa ni Herodes si Herodias nga asawa sang iya utod nga si Felipe. Permi lang ginahambalan ni Juan si Herodes nga indi husto ang iya pagpangasawa sa asawa sang iya utod. Gani tungod kay Herodias, ginpadakop ni Herodes si Juan kag ginpapriso. 19Kag tungod sa dumot ni Herodias kay Juan gusto niya nga ipapatay siya, pero indi niya mahimo tungod nga indi magsugot si Herodes. 20Kay nahadlok si Herodes kay Juan tungod nga nahibaluan niya nga si Juan diosnon kag matarong nga tawo. Gani gin-apinan ni Herodes si Juan agod indi maano. Gusto ni Herodes nga magpamati sa mga wali ni Juan bisan matuod nga ang iya mga nabatian nagapalibog sang iya ulo.

21Sang ulihi nag-abot gid man ang tion nga ginahulat ni Herodias. Natabo ini sa kaadlawan ni Herodes. Nagpapunsyon si Herodes kag gin-imbitar niya ang mga opisyal sang Galilea, ang mga kumander sang Romanhon nga mga soldado, kag ang mga kilala nga mga tawo didto. 22Sa tion na sang punsyon, nagsulod ang dalaga nga anak ni Herodias kag nagsaot. Nalipay gid si Herodes kag ang iya mga bisita. Gani nagsiling si Herodes sa dalaga, “Pangayo ka sa akon sang bisan ano nga imo naluyagan kag ihatag ko sa imo.” 23Kag siling pa gid niya sa dalaga, “Ginasumpa ko nga bisan ano ang imo pangayuon sa akon ihatag ko sa imo, bisan katunga pa sang akon ginharian.” 24Nagguwa ang dalaga kag nagpamangkot sa iya iloy kon ano ang iya pangayuon. Nagsabat ang iya iloy nga pangayuon niya ang ulo ni Juan nga manugbautiso. 25Dayon nagdali-dali siya balik sa hari. Pag-abot niya didto nagsiling siya, “Gusto ko nga ihatag mo sa akon subong gid ang ulo ni Juan nga manugbautiso nga nabutang sa bandehado.” 26Pagkabati sadto sang hari nagkasubo gid siya. Pero tungod nga nakapanumpa siya kag nabatian mismo sang iya mga bisita, indi niya gusto nga maguba ang iya promisa sa dalaga. 27Sa gilayon ginsugo niya ang isa ka soldado nga dal-on sa iya ang ulo ni Juan. Gani naglakat ang soldado sa prisohan kag ginpugutan sang ulo si Juan. 28Pagkatapos ginbutang niya sa bandehado ang ulo ni Juan kag ginhatag sa dalaga, kag ginhatag man sang dalaga sa iya iloy. 29Pagkabati sang mga sumulunod ni Juan parte sa natabo, ginkadtuan nila kag ginkuha ang lawas ni Juan kag ginlubong.

Ginpakaon ni Jesus ang 5,000 ka Tawo

(Mat. 14:13-21; Luc. 9:10-17; Juan 6:1-14)

30Ang mga apostoles nga naglakat sa pagwali nagbalik kay Jesus. Ginsugid nila sa iya ang tanan nila nga ginhimo kag mga ginpanudlo. 31Tungod sa kadamuon sang mga tawo nga nagapakadto-pakari, wala na gid sila sang tiyempo bisan sa pagkaon. Gani nagsiling si Jesus sa iya mga sumulunod, “Dali, makadto kita sa kamingawan agod makapahuway-huway kamo bisan dali lang.” 32Gani nagsakay sila sa sakayan kag nagkadto sa kamingawan.

33Pero nakilal-an sila sang madamo nga mga tawo nga nakakita sang ila paghalin. Gani nagdalagan ang mga tawo halin sa nagkalain-lain nga mga banwa pakadto sa lugar nga ginapakadtuan nila ni Jesus, kag nauna pa sila abot didto. 34Sang pagpanaog ni Jesus sa sakayan, nakita niya ang madamo gid nga mga tawo nga nagatilipon didto kag naluoy siya sa ila, kay daw pareho sila sa mga karnero nga wala sing manugbantay. Gani gintudluan niya sila sang madamo nga mga butang. 35Sang hapon na gid, nagpalapit sa iya ang iya mga sumulunod. Siling nila, “Hapon na gid, kag ari kita diri sa kamingawan. 36Palakta na ang mga tawo sa mga baryo kag sa mga sityo sa palibot agod makabakal sila sang ila pagkaon.” 37Pero nagsiling si Jesus sa ila, “Kamo mismo ang maghatag sang pagkaon sa ila.” Nagsabat sila kay Jesus, “Mga walo ka bulan nga suweldo ang magasto sa tinapay nga ipakaon sa ila. Malakat bala kami kag magbakal sang sina nga kantidad sang tinapay?” 38Nagsiling si Jesus sa ila, “Pila ka bilog ang inyo tinapay dira? Abi, tan-awa ninyo.” Sang mausisa nila nagsiling sila, “Lima ka tinapay, kag may duha ka isda.”

39Dayon ginsugo ni Jesus ang iya mga sumulunod nga papungkuon sing grupo-grupo ang mga tawo sa hilamon. 40Gani nagpulungko ang mga tawo sa tag-100 kag tag-50. 41Dayon ginkuha ni Jesus ang lima ka tinapay kag duha ka isda, kag nagtangla siya sa langit kag nagpasalamat sa Dios. Pagkatapos ginpamihak-pihak niya ang tinapay kag ginhatag sa iya mga sumulunod agod ipanagtag sa mga tawo. Kag ginpartida man niya ang isda sa tanan. 42Nakakaon sila tanan kag nagkalabusog. 43Pagkatapos kaon, gintipon nila ang mga nabilin nga tinapay kag isda, kag dose pa ka alat ang napuno. 44Ang kadamuon sang mga lalaki lang nga nagkalaon 5,000.

Naglakat si Jesus sa Ibabaw sang Tubig

(Mat. 14:22-33; Juan 6:15-21)

45Pagkatapos sadto, ginsugo ni Jesus ang iya mga sumulunod nga magsakay sa sakayan kag mag-una didto sa Betsaida, sa tabok sang dagat, samtang ginapapauli niya ang mga tawo. 46Sang nakahalin na ang mga tawo, nagtaklad siya sa bukid agod magpangamuyo. 47Pagkagab-i, ang sakayan didto na sa tunga sang dagat, pero si Jesus didto pa sa takas nga nagaisahanon lang. 48Nakita niya nga ginabudlayan sila sa pagbugsay, kay nagasugata ang hangin. Sang kaagahon na, nagkadto siya didto sa ila nga nagalakat sa ibabaw sang tubig. Maagi lang siya kuntani sa ila, 49-50pero pagkakita nila nga may nagalakat sa ibabaw sang tubig, hinadlukan gid sila kag nagsinggit, “Bagat!” Pero nagsiling si Jesus sa ila, “Indi kamo magkahadlok, ako ini! Magpakaisog kamo!” 51Dayon nagsakay siya sa sakayan kag nag-untat ang mabaskog nga hangin. Kag natingala gid sila, 52tungod kay bisan nakita na nila ang milagro nga ginhimo niya sa tinapay, wala pa gid sila makaintiendi sang kahulugan sadto, kay nadulman pa ang ila hunahuna.

Ginpang-ayo ni Jesus ang mga Masakiton sa Genesaret

(Mat. 14:34-36)

53Pag-abot nila sa pihak sang dagat, nagdungka sila sa Genesaret sa diin ginpundo nila ang sakayan. 54Pagpanaog nila, nakilala dayon sang mga tawo si Jesus. 55Gani nagdali-dali ang mga tawo sa pagkadto sa palibot nga mga lugar kag ginpamutang nila sa mga hiligdaan ang mga masakiton kag gindala nila sa mga lugar nga mabatian nila nga didto si Jesus. 56Bisan sa diin siya magkadto, sa mga sityo, sa mga baryo ukon sa mga banwa man, basta mabatian sang mga tawo nga didto siya, ginadala nila ang ila mga masakiton sa lugar nga ginatipunan permi sang mga tawo. Ginpangabay nila si Jesus nga tugutan niya ang mga masakiton nga tandugon siya bisan sa gaway-gaway6:56 gaway-gaway: sa English, tassel. Tan-awa sa Num. 15:37-39, Deu. 22:12, kag sa Mat. 23:5. na lang sang iya bayo. Kag ang tanan nga nakatandog nag-ayo.

Nouă Traducere În Limba Română

Marcu 6:1-56

Necredința celor din Nazaret

(Mt. 13:54-58; Lc. 4:16-30)

1Isus a ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L‑au urmat. 2Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învățătură în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau: „De unde Îi vin Acestuia aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I‑a fost dată și cum de se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei3 Multe mss conțin: fiul tâmplarului și al Mariei. Este posibil ca aceste cuvinte să fi fost o jignire la adresa lui Isus, din partea celor din Nazaret (niciodată nu se spunea despre un bărbat că este fiul mamei, ci al tatălui). și fratele lui Iacov, al lui Iose3 O variantă a numelui Iosif., al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui nu sunt oare aici, printre noi?“ Și astfel ei se poticneau în El.

4Isus însă le‑a zis: „Un profet nu este fără onoare4 Sau: nu este dezonorat. decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.“ 5Și n‑a putut să facă acolo nicio minune, în afară de faptul că Și‑a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i‑a vindecat. 6Și era uimit de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

(Mt. 10:1, 9-14; Lc. 9:1-6)

Isus străbătea satele de jur‑împrejur, dând învățătură. 7El i‑a chemat pe cei doisprezece și a început să‑i trimită doi câte doi, dându‑le autoritate asupra duhurilor necurate. 8Le‑a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu, 9ci să se încalțe cu sandale, dar să nu‑și ia două cămăși9 Cămașă lungă de corp, care se purta pe sub haina propriu-zisă.. 10El le‑a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela. 11Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați‑vă praful de sub picioare când ieșiți de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

12Ei au plecat și au predicat că toți trebuie să se pocăiască. 13Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei de măsline și îi vindecau.

Ioan Botezătorul decapitat

(Mt. 14:1-12; Lc. 9:7-9)

14Regele14 Este vorba despre tetrarhul Irod Antipa (care a domnit între anii 4 î.Cr.–39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.). Tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor (vezi Flavius Josephus, Antichități, XVII.11.4). Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau14 Unele mss conțin: El zicea.: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ 15Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“

16Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, pe care l‑am decapitat, a fost înviat!“ 17Căci Irod însuși, după ce a trimis să pună mâna pe Ioan, l‑a legat în închisoare din cauza Irodiadei17 Nepoată a lui Irod cel Mare, căsătorită mai întâi cu Filip, fratele vitreg al lui Irod Antipa (a nu se confunda cu tetrarhul Filip; vezi Lc. 3:1). Vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII.5.4., soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, 18iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu‑ți este permis s‑o ai pe soția fratelui tău!“18 Cf. Lev. 18:16; 20:21. 19Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să‑l omoare, dar nu putea, 20pentru că Irod se temea de Ioan, știindu‑l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri20 Unele mss conțin: Când îl asculta, făcea multe lucruri.; totuși, îl asculta cu plăcere.

21A venit însă o zi potrivită, când Irod, la sărbătorirea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileei. 22Când fiica Irodiadei22 Multe mss conțin: fiica lui, Irodiada. Alte mss conțin: fiica Irodiadei înseși. a intrat și a dansat, lui Irod și celor ce ședeau la masă le‑a plăcut.

Regele i‑a zis atunci fetei:

– Cere‑mi orice dorești și‑ți voi da!

23Apoi i‑a jurat23 Unele mss redau: i‑a jurat mult.:

– Orice‑mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!

24Ea a ieșit și a întrebat‑o pe mama ei:

– Ce să cer?

Aceasta i‑a răspuns:

– Capul lui Ioan Botezătorul!

25Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându‑i:

– Doresc să‑mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!

26Regele s‑a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n‑a vrut s‑o refuze. 27Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu‑i să‑i aducă pe o tavă capul lui Ioan. Acesta s‑a dus, l‑a decapitat pe Ioan în închisoare, 28i‑a adus capul pe o tavă și i l‑a dat fetei, iar fata i l‑a dat mamei sale. 29Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i‑au luat trupul și l‑au pus într‑un mormânt.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

(Mt. 14:13-21; Lc. 9:10-17; In. 6:1-13)

30Apostolii s‑au adunat la Isus și I‑au istorisit tot ce făcuseră și tot ce‑i învățaseră pe oameni. 31Isus le‑a zis: „Veniți cu Mine într‑un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți‑vă puțin!“ Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n‑aveau timp nici măcar să mănânce.

32Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. 33Dar mulți i‑au văzut plecând și i‑au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor. 34Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s‑a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n‑au păstor.34 Vezi Num. 27:17; 1 Regi 22:17; 2 Cron. 18:16; Zah. 10:2. Și a început să‑i învețe multe lucruri.

35Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis:

– Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. 36Lasă mulțimile să se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să‑și cumpere ceva de mâncare.

37Însă Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Dați‑le voi să mănânce!

Ei L‑au întrebat:

– Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denari37 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I d.Cr., era de un denar pe zi (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). și să le dăm să mănânce?

38Isus i‑a întrebat:

– Câte pâini aveți? Duceți‑vă și vedeți!

După ce au aflat, I‑au răspuns:

– Cinci pâini și doi pești.

39Atunci le‑a poruncit să‑i așeze39 Vezi nota de la 2:15. pe toți pe iarba verde, în grupuri. 40Și ei s‑au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. 41El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești. 42Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. 43Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești. 44Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

(Mt. 14:22-33; In. 6:16-21)

45Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, în timp ce El va lăsa mulțimea să plece. 46După ce Și‑a luat rămas bun de la ei, S‑a dus pe munte să Se roage.

47Când s‑a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm. 48A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții48 Între orele 3:00–6:00. Evreii au împrumutat de la romani împărțirea nopții în 4 străji a câte 3 ore. În VT, noaptea era împărțită în 3 străji a câte 4 ore (apus–22:00; 22:00–2:00; 2:00–răsărit)., Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă alături de ei48 Sau: să treacă pe lângă ei. Dacă sensul sintagmei grecești este acesta, ideea devine oarecum greu de înțeles (Isus a venit spre ei doar ca să treacă pe lângă ei?!). Totuși, este posibil ca textul să facă aluzie la limbajul folosit în VT în contextul teofaniei de la muntele Sinai (vezi Ex. 33:19, 22, unde se menționează că slava lui Dumnezeu trece pe dinaintea lui Moise). Compară cu LXX, unde este folosită aceeași sintagmă.. 49Când L‑au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat, 50pentru că toți s‑au speriat când L‑au văzut.

Dar Isus le‑a vorbit imediat și le‑a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“ 51După ce S‑a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși, 52căci nu înțeleseseră ce s‑a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

(Mt. 14:34-36)

53După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancorat acolo. 54Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L‑au recunoscut. 55Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să‑i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se află Isus. 56Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și‑L rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.