Ang Ikaduha nga Pagtilaw kay Job
1Isa ka adlaw, nagtipon naman ang mga anghel2:1 mga anghel: sa literal, mga anak sang Dios. sa presensya sang Ginoo, kag nag-upod naman sa ila si Satanas. 2Nagsiling ang Ginoo kay Satanas, “Diin ka naghalin?” Nagsabat si Satanas sa Ginoo, “Naglibot-libot sa kalibutan.” 3Nagsiling ang Ginoo sa iya, “Natalupangdan mo bala ang akon alagad nga si Job? Wala sing pareho sa iya sa kalibutan. Matarong kag wala sing kasawayan ang iya kabuhi. Nagatahod siya sa akon kag nagalikaw sa paghimo sang malain. Kag nagpabilin gihapon siya nga matutom sa akon bisan gin-ganyat mo ako nga tugutan ka sa paghalit sa iya sa wala sing rason.” 4Nagsabat si Satanas, “Batunon sang tawo nga madula ang tanan sa iya basta buhi lang siya. 5Pero siya bala mismo ang haliti kag sigurado gid nga pakamalauton ka niya.” 6Nagsiling ang Ginoo kay Satanas, “Sige, himua ang gusto mo nga himuon sa iya, pero indi lang siya pagpatya.” 7Gani naghalin si Satanas sa presensya sang Ginoo kag ginhalitan niya si Job paagi sa mga hubag nga nagtubo halin sa iya dapadapa hasta sa ulo. 8Nagkuha si Job sang buka nga kolon kag ginkagis ang iya panit samtang nagapungko siya sa abo. 9Nagsiling ang iya asawa sa iya, “Matutom ka pa gihapon sa Dios? Pakamalauta siya agod nga mapatay ka na!”
10Nagsabat si Job, “Wala sing pulos ang imo ginahambal. Ang mga maayo lang bala nga mga butang ang aton batunon halin sa Dios, kag indi ang mga malain?”
Sa pihak sang natabo sa iya, wala makasala si Job paagi sa paghambal sing malain.
Ang Tatlo ka Abyan ni Job
11May tatlo ka abyan si Job nga sila ni Elifaz nga taga-Teman, Bildad nga taga-Shua, kag Zofar nga taga-Naama. Sang mabatian nila ang tanan nga kalisod nga nag-abot kay Job, nagsugtanay sila nga kadtuan siya agod ugyunan sa iya nga kasubo kag lipayon. 12Sang medyo malayo pa sila, nakita na nila si Job, kag daw indi nila siya halos makilala. Naghibi sila sing tudo kag gin-gisi nila ang ila mga bayo kag ginwisikan sang yab-ok ang ila mga ulo sa pagpakita sang ila kasubo. 13Dayon nagpungko sila sa duta upod kay Job sa sulod sang pito ka adlaw kag pito ka gab-i. Wala gid sila naghambal sa iya tungod nakita nila kon daw ano gid ang iya pag-antos.
Al doilea necaz al lui Iov
1Într‑o altă zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan a venit și el în mijlocul lor pentru a se înfățișa înaintea Domnului.
2Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan I‑a răspuns, zicând:
– De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe el.
3Domnul l‑a întrebat pe Satan:
– L‑ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru și drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Chiar și acum, el rămâne neclintit în integritatea lui, deși M‑ai stârnit împotriva lui ca să‑l distrug fără motiv.
4Atunci Satan I‑a răspuns Domnului, zicând:
– Piele pentru piele4 Posibil un proverb, folosit în contextul trocului, al schimbului de piei de animale; probabil Satan se referă aici la faptul că, atât timp cât Dumnezeu nu S‑a atins de Iov însuși, atitudinea acestuia nu este deloc lăudabilă, poate este chiar o încercare egoistă de a se proteja pe sine.! Omul dă tot ce are pentru viața sa. 5Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de oasele lui și de carnea lui, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față!
6Domnul i‑a zis lui Satan:
– Iată, ți‑l dau pe mână, numai cruță‑i viața!
7Satan a ieșit din prezența Domnului și l‑a lovit pe Iov cu bube dureroase din talpa piciorului până‑n creștetul capului. 8Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine și s‑a așezat în cenușă.
9Atunci soția lui i‑a zis:
– Încă rămâi neclintit în integritatea ta? Blestemă‑L pe Dumnezeu și mori!
10El i‑a răspuns:
– Vorbești ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?
În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc cu buzele sale.
Cei trei prieteni ai lui Iov
11Trei prieteni de‑ai lui Iov, Elifaz temanitul, Bildad șuhitul și Țofar naamatitul, au auzit de nenorocirea care s‑a abătut asupra lui și s‑au înțeles să meargă împreună la el, ca să‑l compătimească și să‑l mângâie. 12Ridicându‑și ochii de departe, nu l‑au mai recunoscut. Ei și‑au ridicat glasul și au plâns. Fiecare și‑a sfâșiat mantia și au aruncat cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor. 13Și au șezut lângă el pe pământ timp de șapte zile și șapte nopți. Ei nu i‑au spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea îi era foarte mare.
