Jesús sana a un paralítico
2:3-12 – Mt 9:2-8; Lc 5:18-26
1Unos días después, cuando Jesús entró de nuevo en Capernaún, corrió la voz de que estaba en casa. 2Se aglomeraron tantos que ya no quedaba sitio ni siquiera frente a la puerta mientras él les predicaba la palabra. 3Entonces llegaron cuatro hombres que le llevaban un paralítico. 4Como no podían acercarlo a Jesús por causa de la multitud, quitaron parte del techo encima de donde estaba Jesús y, después de hacer una abertura, bajaron la camilla en la que estaba acostado el paralítico. 5Al ver Jesús la fe de ellos, le dijo al paralítico:
―Hijo, tus pecados quedan perdonados.
6Estaban sentados allí algunos maestros de la ley, que pensaban: 7«¿Por qué habla este así? ¡Está blasfemando! ¿Quién puede perdonar pecados sino solo Dios?»
8En ese mismo instante supo Jesús en su espíritu que esto era lo que estaban pensando.
―¿Por qué razonáis así? —les dijo—. 9¿Qué es más fácil, decirle al paralítico: “Tus pecados son perdonados”, o decirle: “Levántate, toma tu camilla y anda”? 10Pues para que sepáis que el Hijo del hombre tiene autoridad en la tierra para perdonar pecados —se dirigió entonces al paralítico—: 11A ti te digo, levántate, toma tu camilla y vete a tu casa.
12Él se levantó, tomó su camilla en seguida y salió caminando a la vista de todos. Ellos se quedaron asombrados y comenzaron a alabar a Dios.
―Jamás habíamos visto cosa igual —decían.
Llamamiento de Leví
2:14-17 – Mt 9:9-13; Lc 5:27-32
13De nuevo salió Jesús a la orilla del lago. Toda la gente acudía a él, y él les enseñaba. 14Al pasar vio a Leví hijo de Alfeo, donde este cobraba impuestos.
―Sígueme —le dijo Jesús.
Y Leví se levantó y lo siguió.
15Sucedió que, estando Jesús a la mesa en casa de Leví, muchos recaudadores de impuestos y pecadores se sentaron con él y sus discípulos, pues ya eran muchos los que lo seguían. 16Cuando los maestros de la ley que eran fariseos vieron con quién comía, les preguntaron a sus discípulos:
―¿Y este come con recaudadores de impuestos y con pecadores?
17Al oírlos, Jesús les contestó:
―No son los sanos los que necesitan médico, sino los enfermos. Y yo no he venido a llamar a justos, sino a pecadores.
Le preguntan a Jesús sobre el ayuno
2:18-22 – Mt 9:14-17; Lc 5:33-38
18Al ver que los discípulos de Juan y los fariseos ayunaban, algunos se acercaron a Jesús y le preguntaron:
―¿Cómo es que los discípulos de Juan y de los fariseos ayunan, pero los tuyos, no?
19Jesús les contestó:
―¿Acaso pueden ayunar los invitados del novio mientras él está con ellos? No pueden hacerlo mientras lo tienen con ellos. 20Pero llegará el día en que se les quitará el novio, y ese día sí ayunarán. 21Nadie remienda un vestido viejo con un retazo de tela nueva. De hacerlo así, el remiendo fruncirá el vestido y la rotura se hará peor. 22Ni nadie echa vino nuevo en odres viejos. De hacerlo así, el vino hará reventar los odres y se echarán a perder tanto el vino como los odres. Más bien, el vino nuevo se echa en odres nuevos.
Señor del sábado
2:23-28 – Mt 12:1-8; Lc 6:1-5
3:1-6 – Mt 12:9-14; Lc 6:6-11
23Un sábado, al cruzar Jesús los sembrados, sus discípulos comenzaron a arrancar a su paso unas espigas de trigo.
24―Mira —le preguntaron los fariseos—, ¿por qué hacen ellos lo que está prohibido hacer en sábado?
25Él les contestó:
―¿Nunca habéis leído lo que hizo David en aquella ocasión, cuando él y sus compañeros tuvieron hambre y pasaron necesidad? 26Entró en la casa de Dios cuando Abiatar era el sumo sacerdote, y comió los panes consagrados a Dios, que solo a los sacerdotes les es permitido comer. Y dio también a sus compañeros.
27»El sábado se hizo para el hombre, y no el hombre para el sábado —añadió—. 28Así que el Hijo del hombre es Señor incluso del sábado».
Isus vindecă un paralitic
(Mt. 9:1-8; Lc. 5:17-26)
1Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s‑a auzit că este în casă, 2s‑au adunat atât de mulți oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în fața ușii. Isus le vorbea din Cuvânt. 3Atunci au venit niște oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. 4Fiindcă n‑au putut să‑l aducă la Isus din cauza mulțimii, ei au dat la o parte acoperișul casei4 Casele israelite din sec. I d.Cr. aveau un acoperiș plat, pe care se ajungea urcând niște trepte, de obicei exterioare. unde se afla Isus, au făcut o spărtură și au coborât pe acolo targa pe care era așezat paraliticul. 5Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Copile, păcatele îți sunt iertate!“
6Unii dintre cărturarii care ședeau acolo se gândeau în inimile lor: 7„De ce vorbește Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?!“
8Însă Isus, cunoscând imediat în duhul Său că ei gândeau astfel în ei înșiși, le‑a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 9Ce este mai ușor, a spune paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te, ia‑ți targa și umblă!»? 10Dar, ca să știți că Fiul Omului10 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun10 Cuvintele ție îți spun fac parte din v. 11, dar au fost incluse în v. 10 pentru a crea o unitate sintactică și semantică a întregului paragraf. – i‑a zis El paraliticului – 11ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 12El s‑a ridicat, și‑a luat imediat targa și a ieșit afară înaintea tuturor, așa că toți se minunau și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N‑am mai văzut niciodată așa ceva!“
Chemarea lui Levi
(Mt. 9:9-13; Lc. 5:27-32)
13Isus a ieșit din nou lângă mare. Toată mulțimea a venit la El, iar El îi învăța. 14Plecând mai departe, El l‑a văzut pe Levi14-15 Un alt nume pentru Matei (vezi Mt. 9:9; 10:3)., fiul lui Alfeu, șezând la vamă14 Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându‑se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în vistieria imperială. De aceea colectorii de taxe mai sunt numiți și vameși. și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat.
15În timp ce Isus lua masa în casa lui Levi, mulți vameși15 Localnici angajați de romani pentru a colecta taxele. Deoarece lucrau pentru romani și pentru că adesea pretindeau o taxă mai mare decât cea reală, vameșii erau urâți de oameni și considerați trădători. Ei erau paria societății, neavând dreptul să fie judecători, martori într‑un proces sau membri într‑o sinagogă [peste tot în carte]. și păcătoși15-16 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările pe care i le dădeau fariseii. ședeau la masă15 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă; corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. împreună cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care Îl urmau.
16Văzând că Isus mănâncă împreună cu păcătoșii și cu vameșii, cărturarii fariseilor16 Nu toți cărturarii erau farisei. Unele mss conțin cărturarii și fariseii. Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală) [peste tot în carte]. le‑au zis ucenicilor Lui:
– Mănâncă și bea împreună cu vameșii și cu păcătoșii?
17Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis:
– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Despre post
(Mt. 9:14-17; Lc. 5:33-39)
18Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească18 În Lege era prescris un singur post anual, de Ziua Ispășirii (vezi Lev. 16:29). După exilul babilonian erau ținute alte patru posturi anuale (vezi Zah. 7:5; 8:19). Fariseii posteau de două ori pe săptămână (vezi Lc. 18:12), lunea și joia..
Ei s‑au apropiat și I‑au zis:
– De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
19Isus le‑a răspuns:
– Pot să postească nuntașii în timp ce mirele este cu ei? Atât timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot să postească. 20Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.
21Nimeni nu coase un petic de pânză nouă pe o haină veche. Altfel, umplutura trage din aceasta, cea nouă din haina veche, și ruptura se face mai rea. 22Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul și burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi.
Isus, Domnul Sabatului
(Mt. 12:1-8; Lc. 6:1-5)
23Într‑o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. În timp ce‑și croiau drum printre ele, ucenicii Lui au început să smulgă spice.
24Fariseii I‑au zis lui Isus:
– Vezi, de ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat?
25El le‑a zis:
– N‑ați citit niciodată ce a făcut David25 Vezi 1 Sam. 21:1-6. atunci când a fost în nevoie și i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 26Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui Abiatar,26 Vezi textul din 1 Sam. 21:1-7, unde este menționat Ahimelek, și nu Abiatar, fiul acestuia. Prepoziția grecească tradusă cu pe vremea lui poate indica o perioadă mai lungă de timp, iar în acest caz menționarea numelui lui Abiatar ar fi fost preferată, dat fiind că acesta este un personaj mai important decât Ahimelek în istoria dinastiei davidice. marele preot, și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el?
27Apoi le‑a zis:
– Ziua de Sabat a fost făcută pentru om, nu omul pentru ziua de Sabat! 28Așa că Fiul Omului este Domn și al Sabatului.
