Sansón y Dalila
1Un día Sansón fue a Gaza, donde vio a una prostituta. Entonces entró para pasar la noche con ella. 2Al pueblo de Gaza se le anunció: «¡Sansón ha venido aquí!» Así que rodearon el lugar y toda la noche estuvieron al acecho junto a la puerta de la ciudad. Se quedaron quietos durante toda la noche diciéndose: «Lo mataremos al amanecer».
3Pero Sansón estuvo acostado allí hasta la medianoche; luego se levantó y arrancó las puertas de la entrada de la ciudad, junto con sus dos postes, con cerrojo y todo. Se las echó al hombro y las llevó hasta la cima del monte que está frente a Hebrón.
4Pasado algún tiempo, Sansón se enamoró de una mujer del valle de Sorec, que se llamaba Dalila. 5Los jefes de los filisteos fueron a verla y le dijeron: «Sedúcelo, para que te revele el secreto de su tremenda fuerza y cómo podemos vencerlo, de modo que lo atemos y lo tengamos sometido. Cada uno de nosotros te dará mil cien monedas de plata».16:5 mil cien monedas de plata. Lit. mil cien [siclos] de plata.
6Dalila le dijo a Sansón:
―Dime el secreto de tu tremenda fuerza, y cómo se te puede atar y dominar.
7Sansón le respondió:
―Si se me ata con siete cuerdas de arco16:7 cuerdas de arco. Alt. correas nuevas; también en vv. 8 y 9. que todavía no estén secas, me debilitaré y seré como cualquier otro hombre.
8Los jefes de los filisteos le trajeron a ella siete cuerdas de arco que aún no se habían secado, y Dalila lo ató con ellas. 9Estando unos hombres al acecho en el cuarto, ella le gritó:
―¡Sansón, los filisteos se lanzan sobre ti!
Pero él rompió las cuerdas como quien rompe un pedazo de cuerda chamuscada. De modo que no se descubrió el secreto de su fuerza.
10Dalila le dijo a Sansón:
―¡Te burlaste de mí! ¡Me dijiste mentiras! Vamos, dime cómo se te puede atar.
11―Si se me ata firmemente con sogas nuevas, sin usar —le dijo él—, me debilitaré y seré como cualquier otro hombre.
12Mientras algunos filisteos estaban al acecho en el cuarto, Dalila tomó sogas nuevas y lo ató, y luego le gritó:
―¡Sansón, los filisteos se lanzan sobre ti!
Pero él rompió las sogas que ataban sus brazos, como quien rompe un hilo.
13Entonces Dalila le dijo a Sansón:
―¡Hasta ahora te has burlado de mí, y me has dicho mentiras! Dime cómo se te puede atar.
―Si entretejes las siete trenzas de mi cabello con la tela del telar, y aseguras esta con la clavija —respondió él—, me debilitaré y seré como cualquier otro hombre.
Entonces, mientras él dormía, Dalila tomó las siete trenzas de Sansón, las entretejió con la tela 14y16:13-14 —Si entretejes … la tela 14 y (algunos mss. de LXX); —Hay que entretejer las siete trenzas de mi cabello en la tela del telar —respondió él. / 14 Así que ella (TM). las aseguró con la clavija.
Una vez más ella le gritó: «¡Sansón, los filisteos se lanzan sobre ti!» Sansón despertó de su sueño y arrancó la clavija y el telar, junto con la tela.
15Entonces ella le dijo: «¿Cómo puedes decir que me amas, si no confías en mí? Ya van tres veces que te burlas de mí, y aún no me has dicho el secreto de tu tremenda fuerza».
16Como todos los días lo presionaba con sus palabras, y lo acosaba hasta hacerlo sentirse harto de la vida, 17al fin se lo dijo todo. «Nunca ha pasado navaja sobre mi cabeza —le explicó—, porque soy nazareo, consagrado a Dios desde antes de nacer. Si se me afeitara la cabeza, perdería mi fuerza, y llegaría a ser tan débil como cualquier otro hombre».
18Cuando Dalila se dio cuenta de que esta vez le había confiado todo, mandó llamar a los jefes de los filisteos, y les dijo: «Volved una vez más, que él me lo ha confiado todo». Entonces los gobernantes de los filisteos regresaron a ella con la plata que le habían ofrecido. 19Después de hacerlo dormir sobre sus rodillas, ella llamó a un hombre para que le cortara las siete trenzas de su cabello. Así comenzó a dominarlo. Y su fuerza lo abandonó.
20Luego ella gritó: «¡Sansón, los filisteos se lanzan sobre ti!»
Sansón despertó de su sueño y pensó: «Me escaparé como las otras veces, y me los quitaré de encima». Pero no sabía que el Señor lo había abandonado.
21Entonces los filisteos lo capturaron, le arrancaron los ojos y lo llevaron a Gaza. Lo sujetaron con cadenas de bronce, y lo pusieron a moler en la cárcel. 22Pero, en cuanto le cortaron el cabello, le comenzó a crecer de nuevo.
Muerte de Sansón
23Los jefes de los filisteos se reunieron para festejar y ofrecerle un gran sacrificio a Dagón, su dios, diciendo:
«Nuestro dios ha entregado en nuestras manos
a Sansón, nuestro enemigo».
24Cuando el pueblo lo vio, todos alabaron a su dios diciendo:
«Nuestro dios ha entregado en nuestras manos
a nuestro enemigo,
al que asolaba nuestra tierra
y multiplicaba nuestras víctimas».
25Cuando ya estaban muy alegres, gritaron: «¡Sacad a Sansón para que nos divierta!» Así que sacaron a Sansón de la cárcel, y él les sirvió de diversión.
Cuando lo pusieron de pie entre las columnas, 26Sansón le dijo al muchacho que lo llevaba de la mano: «Ponme donde pueda tocar las columnas que sostienen el templo, para que me pueda apoyar en ellas». 27En ese momento el templo estaba lleno de hombres y mujeres; todos los jefes de los filisteos estaban allí, y en la parte alta había unos tres mil hombres y mujeres que se divertían a costa de Sansón. 28Entonces Sansón oró al Señor: «Oh Soberano Señor, acuérdate de mí. Oh Dios, te ruego que me fortalezcas solo una vez más, y déjame de una vez por todas vengarme de los filisteos por haberme sacado los ojos». 29Luego Sansón palpó las dos columnas centrales que sostenían el templo y se apoyó contra ellas, la mano derecha sobre una y la izquierda sobre la otra. 30Y gritó: «¡Muera yo junto con los filisteos!» Luego empujó con toda su fuerza, y el templo se vino abajo sobre los jefes y sobre toda la gente que estaba allí. Fueron muchos más los que Sansón mató al morir que los que había matado mientras vivía.
31Sus hermanos y toda la familia de su padre descendieron para recogerlo. Lo llevaron de regreso y lo sepultaron entre Zora y Estaol, en la tumba de su padre Manoa. Sansón había gobernado a Israel durante veinte años.
Samson în Gaza
1Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o prostituată și a intrat la ea1 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale..
2Celor din Gaza li s‑a spus: „Samson a intrat aici“. Atunci ei au înconjurat locul unde era și l‑au pândit toată noaptea la poarta cetății. Toată noaptea au stat liniștiți, zicând: „Când se va lumina de ziuă îl vom ucide“.
3Samson a rămas culcat până la miezul nopții. Pe la miezul nopții s‑a trezit, a apucat porțile de la intrarea în cetate, cu amândoi stâlpii, le‑a smuls cu tot cu zăvor, le‑a pus pe umeri și le‑a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului.
Samson și Dalila
4După aceea, el a iubit o femeie din valea Sorek, care se numea Dalila. 5Domnitorii filistenilor s‑au suit la ea și i‑au zis: „Amăgește‑l și află de unde vine puterea lui cea mare și cum l‑am putea învinge, ca să‑l putem lega și să‑l umilim! Apoi îți vom da fiecare câte o mie o sută de șecheli5 Aproximativ 12 kg. de argint!“
6Dalila i‑a zis lui Samson:
– Spune‑mi, te rog, de unde‑ți vine puterea ta cea mare și cum ar trebui să fii legat pentru a fi învins?
7Samson i‑a răspuns:
– Dacă m‑ar lega cu șapte coarde de arc noi, care să nu fi fost încă uscate, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.
8Domnitorii filistenilor i‑au adus șapte coarde de arc noi, care încă nu fuseseră uscate și ea l‑a legat cu ele. 9Cei ce pândeau stăteau la ea în odaie. Ea i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Dar el a rupt coardele de arc așa cum se rupe un fir de fuior când este atins de foc. Astfel că ei nu au aflat de unde‑i vine puterea.
10Dalila i‑a zis lui Samson:
– M‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni. Acum, arată‑mi, te rog, cu ce poți fi legat!
11El i‑a răspuns:
– Dacă m‑ar lega cu funii noi, cu care să nu se fi făcut nicio lucrare, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.
12Dalila a luat niște funii noi și l‑a legat cu ele. Apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Cei ce pândeau stăteau în odaie. El însă a rupt funiile de la brațe ca pe o ață.
13Dalila i‑a zis lui Samson:
– Până acum m‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni. Arată‑mi cu ce poți fi legat!
El i‑a răspuns:
– Dacă vei împleti într‑o țesătură cele șapte șuvițe de pe capul meu și le vei țintui cu ajutorul unui țăruș, atunci m‑ar lăsa puterile și aș deveni ca oricare alt om.
În timp ce Samson dormea, Dalila a luat cele șapte șuvițe de pe capul lui și le‑a împletit în țesătură. 14Le‑a țintuit cu ajutorul unui țăruș și apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El însă s‑a trezit din somn și a smuls țărușul gherghefului cu tot cu țesătura.
15Atunci ea i‑a zis: „Cum poți să spui că mă iubești când inima ta nu este cu mine? M‑ai înșelat de trei ori și nu mi‑ai dezvăluit de unde‑ți vine puterea ta cea mare.“ 16Fiindcă ea îl necăjea în fiecare zi prin cuvintele ei și îl cicălea, sufletul lui s‑a plictisit de moarte. 17I‑a istorisit tot ce era în inima lui și i‑a zis: „Briciul n‑a trecut peste capul meu, fiindcă sunt un nazireu al Domnului încă din pântecul mamei mele. Dacă aș fi ras, atunci puterea mea s‑ar depărta de la mine, aș slăbi și aș deveni ca oricare alt om!“
18Când a văzut Dalila că i‑a dezvăluit tot ce avea în inimă, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, zicând: „Suiți‑vă, pentru că de data aceasta mi‑a dezvăluit tot ce avea în inimă!“ Domnitorii filistenilor s‑au suit la ea și i‑au adus argint. 19Ea l‑a adormit pe genunchii ei. Apoi a chemat un om care i‑a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui și a început astfel să‑l umilească. Și puterea lui l‑a părăsit. 20Ea i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El s‑a trezit din somn și și‑a zis: „Mă voi ridica la fel ca în celelalte ocazii și mă voi scutura.“ Nu știa că Domnul Se depărtase de el. 21Filistenii l‑au înșfăcat și i‑au scos ochii. Apoi l‑au coborât la Gaza și l‑au legat cu lanțuri de aramă. Acolo, în temniță, învârtea la moară. 22După ce a fost ras, părul capului său a început din nou să crească.
Moartea lui Samson
23Domnitorii filistenilor s‑au adunat ca să aducă o mare jertfă zeului lor, Dagon, și să se veselească. Ei ziceau: „Zeul nostru l‑a dat în mâinile noastre pe Samson, dușmanul nostru.“
24Când l‑a văzut poporul, a început să‑și laude zeul, căci își zicea:
„Zeul nostru l‑a dat în mâinile noastre
pe dușmanul nostru,
pe cel care ne pustia țara
și ne înmulțea morții.“
25În bucuria inimii lor au zis: „Chemați‑l pe Samson ca să ne distreze!“ L‑au luat pe Samson din temniță, și el a jucat înaintea lor.
L‑au așezat între stâlpi. 26Samson i‑a zis slujitorului care‑l ținea de mână: „Dă‑mi voie să ating și să mă sprijin de stâlpii care susțin templul, ca să mă reazem de ei!“ 27Templul era plin de bărbați și de femei. Toți domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiș erau aproape trei mii de bărbați și de femei care‑l priveau pe Samson jucând. 28Atunci Samson a strigat către Domnul și a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, adu‑Ți aminte de mine și mai dă‑mi putere doar de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru cei doi ochi ai mei!“ 29Samson a cuprins cei doi stâlpi care susțineau templul și s‑a aplecat spre ei. Unul era la dreapta lui, și celălalt la stânga. 30Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!“ Apoi s‑a întins cu putere, iar templul a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era în el. Astfel, cei pe care i‑a omorât la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care‑i omorâse în timpul vieții.
31Frații lui și rudele sale au coborât și l‑au luat. Apoi l‑au dus și l‑au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El judecase31 Cu sensul de a conduce. pe Israel timp de douăzeci de ani.
