王宴客的比喻
1耶穌又用比喻對他們說： 2「天國就像一個王為兒子籌備婚宴。 3他派奴僕去請受邀的客人，可是客人都不肯赴宴。 4王再派其他奴僕去，說，『去告訴被邀請的人，我的宴席已經備好，公牛和肥畜都宰了，一切都預備妥當，來赴婚宴吧！』 5那些人卻毫不理會地走了，一個去種田，一個去做買賣， 6其餘的竟然抓住王的奴僕，把他們羞辱一番後殺了。 7王大怒，派軍隊去剿滅凶手，燒毀他們的城。
8「然後，他對奴僕說，『婚宴已預備好了，只是被邀請的人不配。 9所以你們到街頭巷尾，把所有見到的人都請來。』 10奴僕到街上把遇到的人都請了來，好人壞人都有，大廳裡滿了客人。
11「王出來會見在座的客人，發現有一個人沒有穿禮服， 12就問他，『朋友，你來這裡怎麼不穿婚宴的禮服呢？』那人無言以對。 13王便吩咐侍從，『把他手腳綁起來丟到外面的黑暗裡，讓他在那裡哀哭切齒。』」
14耶穌又說：「被邀請的人多，選上的人少。」
以納稅問題刁難耶穌
15那時，法利賽人出去策劃怎樣從耶穌的話裡找把柄陷害祂。 16他們派了自己的門徒跟希律黨人一同去問耶穌：「老師，我們知道你誠實無偽，按真理傳上帝的道，你不徇情面，不以貌取人。 17那麼請告訴我們，納稅給凱撒對不對呢？」
18耶穌看出了他們的惡意，就說：「你們這些偽君子，為什麼試探我呢？ 19拿一個納稅用的錢幣來給我看。」他們就拿給祂一個銀幣。
20耶穌問他們：「上面刻的是誰的像和名號？」
21他們說：「凱撒的。」
耶穌說：「那麼，屬於凱撒的東西應該給凱撒，屬於上帝的東西應該給上帝。」 22他們聽了很驚奇，只好離開祂走了。
論復活
23同一天，不相信死人會復活的撒都該人也來問耶穌， 24說：「老師，摩西說，『如果一個人死了，沒有兒女，只留下妻子，他的兄弟就當娶嫂嫂，替哥哥傳宗接代。』 25從前，我們這裡有弟兄七人，老大結了婚，沒有孩子就死了，把妻子留給了弟弟。 26二弟、三弟一直到七弟都相繼娶了嫂嫂，都沒留下孩子。 27最後，那女人也死了。 28那麼，到復活的時候，她將是誰的妻子呢？因為他們都娶過她。」
29耶穌說：「你們弄錯了。你們不明白聖經，也不知道上帝的能力。 30因為到復活的時候，人們將不娶也不嫁，就像天上的天使一樣。
31「關於死人復活的事，難道你們沒有讀過上帝對你們說過的話嗎？ 32祂說，『我是亞伯拉罕的上帝，以撒的上帝，雅各的上帝。』上帝不是死人的上帝，而是活人的上帝。」 33眾人聽到祂的教導都很驚奇。
最大的誡命
34法利賽人聽見耶穌使撒都該人無言以對，就聚集在一起。 35其中有位律法專家試探耶穌說： 36「老師，請問律法中哪一條誡命最重要呢？」
37耶穌回答說：「『你要全心、全情、全意愛主——你的上帝』， 38這是第一條也是最重要的誡命。 39第二條也相似，就是『要愛鄰如己』。 40律法和先知的全部教導都以這兩條誡命為基礎。」
基督的身分
41耶穌趁著法利賽人聚在那裡，就問他們： 42「你們對基督有何看法？祂是誰的後裔？」他們答道：「大衛的後裔。」
43耶穌說：「那麼，為什麼大衛受聖靈感動，稱祂為主呢？大衛曾說，
44『主對我主說，
你坐在我的右邊，
等我使你的仇敵伏在你腳下。』
45既然大衛稱基督為主，基督又怎麼會是大衛的後裔呢？」 46沒人能回答耶穌的問題。從此再沒有人敢用問題來刁難耶穌了。
Pilda nunții fiului de împărat
(Lc. 14:16-24)
1Isus, răspunzând din nou, le-a vorbit în pilde și a zis:
2– Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină. 4A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți-le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“ 5Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la afacerea lui. 6Ceilalți i-au înșfăcat pe sclavi, i-au chinuit și i-au omorât.
7Atunci împăratul s-a mâniat și, trimițându-și armatele, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8Apoi le-a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n-au fost vrednici de ea. 9Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“ 10Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți aceia pe care i-au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11Când împăratul a venit să-și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12și l-a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“ Acesta a amuțit. 13Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare și alungați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“
14Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Tributul datorat Cezarului
(Mc. 12:13-17; Lc. 20:20-26)
15Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.
16I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii16 Susținători ai dinastiei irodiene (37 î.Cr.–93 d.Cr.). Irodienii erau partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană, deci erau favorabili tributului, pe când fariseii erau niște naționaliști moderați, care nu agreau tributul., care I-au zis:
– Învățătorule, știm că ești adevărat16 Sau: știm că ești sincer. și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și că nu-Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor16 Expresia nu Te uiți la fața oamenilor înseamnă nu ești părtinitor.. 17Așadar, spune-ne ce crezi: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului17, 21 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu. sau nu?
18Isus însă, cunoscând răutatea lor, le-a zis:
– De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19Arătați-Mi moneda pentru tribut!
Ei I-au adus un denar19 Moneda romană cea mai comună în acele vremuri. Pe o parte avea chipul împăratului roman, cu inscripția Ti(berius) Caesar Divi(ni) Augus(ti) F(ilius) Augustus (adică Tiberius, Caesar, fiul Divinului August, Augustus), iar pe cealaltă imaginea Liviei (mama lui Tiberius) cu inscripția Pontifex Maximus (Mare Preot). De vreme ce Augustus a fost declarat divin de către Senatul Roman, Tiberius avea pretenția că este fiu de dumnezeu. Pentru valoarea denarului, vezi nota de la 20:2..
20El le-a zis:
– Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?
21Ei I-au zis:
– Ale Cezarului.
Atunci El le-a zis:
– Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!21 Probabil o aluzie la pretenția afirmației de pe monedă. Vezi nota de la 22:19.
22Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și astfel, L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
(Mc. 12:18-27; Lc. 20:27-40)
23În aceeași zi, s-au apropiat de El saducheii, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat, 24zicând:
– Învățătorule, Moise a zis: „Dacă cineva moare fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său.“24 Vezi Deut. 25:5-6. În conformitate cu legea leviratului (lat.: levir, care înseamnă cumnat), fiul care avea să se nască era moștenitorul celui decedat, pentru a-i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei și pentru a-i asigura văduvei un trai liniștit. 25Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s-a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, i-a lăsat-o pe soția sa fratelui său. 26Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. 27La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție!
29Isus, răspunzând, le-a zis:
– Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din cer. 31Iar cu privire la învierea celor morți, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“?32 Vezi Ex. 3:6. El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!
33Auzind aceste lucruri, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Mc. 12:28-31; Lc. 10:25-28)
34Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L pună la încercare, a întrebat:
36– Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37Isus i-a spus:
– „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea37 Sau: cu tot cugetul tău. ta“37 Vezi textul din Deut. 6:5, acolo unde TM conține: inima, sufletul, puterea. Unele mss ale LXX adaugă, în Deut. 6:5, și termenul mintea. Vezi Mc. 12:30, unde se regăsesc toți acești patru termeni.. 38Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“39 Vezi Lev. 19:18.. 40Toată Legea și Profeții40 Vezi nota de la 5:17. atârnă de40 Lit.: sunt atârnate în. Sau: se țin de. aceste două porunci.
Al cui fiu este Cristos?
(Mc. 12:35-37; Lc. 20:41-44)
41În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i-a întrebat:
42– Ce credeți voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?
Ei I-au răspuns:
– Al lui David.
43El le-a zis:
– Cum atunci David, prin43 Sau: în. Duhul, Îl numește „Domn“, când spune:
44„Domnul I-a zis Domnului meu:44 În TM (Ps. 110:1), termenii pentru Domnul sunt diferiți: Domnul (YHWH) I-a zis Domnului meu (Adoni). În textul grecesc sunt folosiți aceiași termeni: Domnul (Kurios) I-a zis Domnului (Kurios) meu.
«Șezi la dreapta Mea,
până-i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!»“?44 Vezi Ps. 110:1.
45Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui?
46Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe nimic.
