光榮進聖城
1耶穌和門徒離耶路撒冷越來越近了，他們來到橄欖山旁的伯法其。 2耶穌派兩個門徒進村，並對他們說：「你們到前面的村莊去，就會看見一頭母驢拴在那裡，旁邊還有一頭驢駒。你們把牠們解開，牽到我這裡。 3要是有人問起，你們就說，『主要用牠們』，那人會立刻讓你們牽來。」 4這件事是要應驗先知的話：
5「要對錫安城21·5 「城」希伯來文是「女子」，可能是對錫安的暱稱。說，『看啊，你的君王來了！祂謙卑地騎著驢，騎著一頭驢駒。』」
6兩個門徒照著耶穌的吩咐去了， 7把母驢和驢駒帶了回來。他們把自己的衣服蓋在驢背上，讓耶穌騎上去。 8許多人把衣服鋪在路上，也有些人砍下樹枝鋪在路上。 9眾人前呼後擁，歡呼著說：
「和散那21·9 「和散那」原意是「拯救我們」，此處有「讚美」的意思。歸於大衛的後裔！
奉主名來的當受稱頌！
和散那歸於至高之處的上帝！」
10耶穌進耶路撒冷時，全城轟動，說：「這是誰？」
11眾人說：「祂是先知耶穌，來自加利利的拿撒勒。」
潔淨聖殿
12耶穌進入聖殿，趕走裡面做買賣的人，又推翻兌換錢幣之人的桌子和賣鴿子之人的凳子。
13耶穌斥責他們說：「聖經上說，『我的殿必稱為禱告的殿。』你們竟把它變成了賊窩。」
14殿中的瞎子和瘸子都來到耶穌面前，祂便醫好了他們。 15祭司長和律法教師看見祂所行的奇事，又聽見小孩子在聖殿裡高聲喊著：「和散那歸於大衛的後裔！」便十分惱怒。 16他們責問耶穌說：「你聽見這些人說的了嗎？」
耶穌說：「我聽見了。聖經上說，『你使孩童和嬰兒口中發出頌讚』，你們沒有讀過嗎？」 17然後，祂便離開他們，出城前往伯大尼，在那裡住宿。
咒詛無花果樹
18清早，耶穌在回城的途中餓了。 19祂看見路旁有一棵無花果樹，便走過去，卻發現除了葉子外什麼也沒有。
祂對那棵樹說：「你將再不會結果子！」那棵樹立刻枯萎了。
20門徒見了就驚奇地問：「這棵樹怎麼一下子枯萎了？」
21耶穌回答說：「我實在告訴你們，如果你們有信心、不懷疑，不但能使無花果樹枯乾，就算對這座山說，『從這裡挪開，投進大海裡！』也照樣可以實現。 22所以，你們禱告時無論求什麼，只要有信心，就必定得到。」
質問耶穌的權柄
23耶穌進了聖殿，正在教導人的時候，祭司長和民間的長老來質問祂：「你憑什麼權柄做這些事？誰授權給你了？」
24耶穌說：「我也要問你們一個問題，你們回答了，我就告訴你們我憑什麼權柄做這些事。 25約翰的洗禮是從哪裡來的？從天上來的，還是從人來的？」
他們便彼此議論說：「如果我們說『是從天上來的』，祂一定會問我們，『那你們為什麼不信他？』 26但如果我們說『是從人來的』，又怕觸怒百姓，因為他們相信約翰是個先知。」 27於是，他們回答耶穌說：「我們不知道。」
耶穌說：「我也不告訴你們我憑什麼權柄做這些事。」
兩個兒子的比喻
28耶穌又說：「你們怎樣看這件事？某人有兩個兒子。他對大兒子說，『孩子，你今天到葡萄園工作吧！』
29「大兒子回答說，『我不去！』但後來他改變了主意，就去了。
30「那父親又對小兒子說，『你今天到葡萄園工作吧！』小兒子回答說，『好的，父親。』他答應了，卻沒有去。
31「你們認為這兩個兒子，到底哪一個服從父親呢？」
他們回答道：「大兒子。」
耶穌說：「我實在告訴你們，稅吏和娼妓要比你們先進上帝的國。 32因為約翰來指示你們當行的正路，你們不信他，但稅吏和娼妓信了。你們親眼看見了這些事，竟然還是執迷不悟，不肯信他。
惡毒的佃戶
33「你們再聽一個比喻。有個園主栽種了一個葡萄園，在園子的四周建造圍牆，又在園中挖了一個榨酒池，建了一座瞭望臺，然後把葡萄園租給佃戶，就出遠門了。 34到了收穫的季節，園主派奴僕到佃戶那裡收果子。 35但那些佃戶卻抓住他的奴僕，打傷一個，殺死一個，又用石頭打死了一個。 36於是，園主又派更多的奴僕去，結果也遭到同樣的對待。 37最後，園主派了自己的兒子去，心想，『他們肯定會尊重我的兒子。』 38然而，那些佃戶看見園主的兒子來了，就商量說，『這是園主的繼承人。來吧！我們殺掉他，佔了他的產業！』 39於是，他們抓住他，把他推出園外殺了。 40那麼，當園主回來的時候，他會怎樣處置那些佃戶呢？」
41他們說：「他會毫不留情地除掉那些惡人，然後把葡萄園租給其他按時交果子的佃戶。」
42耶穌說：
「『工匠丟棄的石頭已成了房角石。
這是主的作為，在我們看來奇妙莫測。』
你們難道沒有讀過這段經文嗎？ 43所以，我告訴你們，將把上帝的國從你們那裡奪去，賜給結果子的人。 44凡跌在這石頭上的人，一定粉身碎骨；這石頭落在誰身上，就會把誰砸爛。」
45祭司長和法利賽人聽了耶穌的比喻，明白是針對他們講的。 46他們試圖逮捕耶穌，但又害怕百姓，因為百姓都認為耶穌是先知。
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mc. 11:1-10; Lc. 19:28-38; In. 12:12-19)
1Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el veți găsi un măgar legat și un măgăruș împreună cu el. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine! 3Dacă vă va spune cineva ceva, să-i ziceți că Domnul are nevoie de ei. Și imediat îi va trimite.“ 4Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5„Spuneți-i fiicei Sionului:
«Iată că Împăratul tău vine la tine,
blând și călare pe un măgar,
alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe.»“5 Vezi Is. 62:11 și Zah. 9:9.
6Ucenicii s-au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. 7Au adus măgarul și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, iar Isus a șezut pe ele. 8Cea mai mare parte din mulțime își așternea hainele pe drum8 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)., iar alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. 9Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care-L urmau strigau:
„Osana9 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s-a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n-a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într-un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna., Fiul lui David!
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!9 Vezi Ps. 118:26.
Osana în locurile preaînalte!“
10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a început să se agite, întrebându-se:
– Cine este Acesta?
11Mulțimile răspundeau:
– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileei!
Isus alungă comercianții din Templu
(Mc. 11:15-19; Lc. 19:45-47; In. 2:13-17)
12Isus a intrat în Templu și i-a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13și le-a zis: „Este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune»13 Vezi Is. 56:7.,
dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari!“13 Vezi Ier. 7:11.
14Au venit la El, în Templu, niște orbi și ologi, iar El i-a vindecat.
15Dar conducătorii preoților și cărturarii, când au văzut lucrurile minunate pe care le făcea și pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignați 16și I-au zis:
– Auzi ce spun aceștia?
Isus le-a răspuns:
– Da. N-ați citit niciodată:
„Din gura copilașilor și a sugarilor
Ți-ai pregătit laudă!“16 Vezi Ps. 8:2.?
17Și, lăsându-i, a ieșit din cetate, S-a îndreptat spre Betania și a înnoptat acolo.
Puterea rugăciunii
(Mc. 11:12-14, 20-24)
18Dimineața, în timp ce Se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. 19A văzut un smochin lângă drum și S-a dus spre el, dar n-a găsit nimic în el, în afară de frunze. Atunci i-a zis: „În veci să nu mai iasă rod din tine!“ Și deodată smochinul s-a uscat.
20Ucenicii au rămas uimiți când au văzut acest lucru și L-au întrebat:
– Cum de s-a uscat smochinul așa deodată?
21Isus, răspunzând, le-a zis:
– Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință și nu v-ați îndoi, ați face nu doar ce-am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă ați zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai! 22Toate lucrurile pe care le cereți cu credință în rugăciune, le veți primi.
Autoritatea lui Isus
(Mc. 11:27-33; Lc. 20:1-8)
23A intrat apoi în Templu.
În timp ce dădea învățătură, s-au apropiat de El conducătorii preoților și bătrânii poporului, zicând:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate?
24Isus, răspunzând, le-a zis:
– Vă voi întreba și Eu un singur lucru, iar dacă Îmi veți răspunde, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?
Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?», 26iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulțime, fiindcă toți îl consideră pe Ioan un profet.“
27Așa că, răspunzându-I lui Isus, au zis:
– Nu știm!
Atunci și El le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda celor doi fii
28– Ce credeți? Un om avea doi copii. S-a apropiat de primul și i-a zis: „Copile, du-te și lucrează astăzi în vie!“ 29Dar el, răspunzând, a zis: „Nu vreau!“ Mai târziu însă i-a părut rău și s-a dus. 30Apoi tatăl s-a apropiat și de celălalt și i-a spus același lucru. Acesta, răspunzând, a zis: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?
Ei au zis:
– Primul!
Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că vameșii și prostituatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu! 32Căci a venit Ioan la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut. Dar vameșii și prostituatele l-au crezut. Iar voi, deși ați văzut aceasta, nu v-a părut rău mai târziu, ca să puteți astfel să-l credeți.
Pilda viticultorilor
(Mc. 12:1-12; Lc. 20:9-19)
33– Ascultați o altă pildă: era un om, stăpânul unei case, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a construit un turn de pază.33 Vezi Is. 5:1-2, 7. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. 34Când s-a apropiat vremea roadelor, și-a trimis sclavii la viticultori, ca să ia roadele ce i se cuvin.
35Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36Stăpânul a trimis apoi alți sclavi, mai mulți decât primii, dar și cu aceștia au făcut la fel. 37La urmă, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“
38Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiu, și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm și să-i luăm moștenirea!“ 39Și l-au apucat, l-au scos afară din vie și l-au omorât.
40Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori?
41Ei au răspuns:
– Pe răii aceia îi va nimici cumplit, iar via o va arenda altor viticultori, care-i vor da roadele la vremea lor.41 Sau: în anotimpurile lor.
42Isus i-a întrebat:
– N-ați citit niciodată în Scripturi că:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru
și este minunat în ochii noștri!“42 Vezi Ps. 118:22-23.?
43De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va face roadele ei. 44Cel ce cade peste această piatră va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.
45Când conducătorii preoților și fariseii I-au auzit pildele, au înțeles că Isus vorbește despre ei. 46Și au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțimi, pentru că acestea Îl considerau profet.
