亞述王入侵猶大
1希西迦王十四年，亞述王西拿基立率兵攻打猶大，攻陷所有的堅城。 2然後，亞述王從拉吉差遣將軍率領大軍去耶路撒冷找希西迦王。大軍停在上池的水溝旁、通往漂布場的路上。 3希勒迦的兒子宮廷總管以利亞敬、書記舍伯那和亞薩的兒子史官約亞出來見亞述的將軍。
4亞述的將軍對他們說：「你們去告訴希西迦，偉大的亞述王說，『你憑什麼這樣自信呢？ 5你所謂的戰略和軍力不過是空話。你究竟倚靠誰，竟敢背叛我？ 6看啊，你所倚靠的埃及不過是一根破裂的蘆葦，倚靠它的必被刺破手。倚靠埃及王法老的下場都是這樣。』 7也許你說，『我們倚靠我們的上帝耶和華。』希西迦不是拆毀了祂的廟宇和祭壇，又吩咐猶大和耶路撒冷的人只能在這座祭壇前敬拜嗎？ 8來，跟我主人亞述王打個賭，你若能找到兩千騎士，我就給你兩千匹馬！ 9你們即使依靠埃及的戰車和騎兵，又怎能打敗我主人的一個最小的將領呢？ 10更何況我來攻打、毀滅這地方不正是耶和華的意思嗎？耶和華吩咐我攻打、毀滅這地方。」
11以利亞敬、舍伯那和約亞對亞述的將軍說：「求你用亞蘭語跟僕人們說話，我們都聽得懂。求你不要用希伯來語跟我們說話，免得城牆上的人聽見。」 12亞述的將軍卻說：「難道我主派我來只對希西迦和你們說這些話嗎？不也是對城牆上的人說嗎？他們和你們一樣都要吃自己的糞，喝自己的尿。」
13於是，他站著用希伯來語大喊：「你們要聽偉大的亞述王的話， 14王說，『你們不要被希西迦欺騙，他不能救你們。 15不要聽希西迦的話去倚靠耶和華，說什麼耶和華必拯救你們，這城必不會落在亞述王手中。』 16不要聽希西迦的話。亞述王說，『你們要跟我講和，出來歸順我。這樣，你們就可以吃自己葡萄樹和無花果樹的果子，喝自己井裡的水。 17以後我會來領你們到一個地方，那裡和這裡一樣有五穀和新酒、餅和葡萄園。 18不要讓希西迦欺騙你們，以為耶和華必拯救你們。列國的神明中有哪個曾經從亞述王手中救他的國家呢？ 19哈馬和亞珥拔的神明在哪裡呢？西法瓦音的神明在哪裡呢？他們從我手中救撒瑪利亞了嗎？ 20這些國家的神明中有哪個曾從我手中救自己的國家呢？難道耶和華能從我手中救耶路撒冷嗎？』」 21民眾默不作聲，一言不發，因為希西迦曾吩咐他們不要答話。 22於是，宮廷總管以利亞敬、書記舍伯那和史官約亞都撕裂衣服，去向希西迦稟告亞述的將軍說的話。
Ierusalimul, amenințat de către Sanherib
(2 Regi 18:13-37; 2 Cron. 32:1-19)
1În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib1 Împărat al Asiriei. [705–681 î.Cr.], împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit. 2Împăratul Asiriei l‑a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Rab‑Șache2 Sau: reprezentantul personal, probabil o funcție administrativă, mai degrabă decât un nume; [peste tot în capitol]. cu o armată puternică. El s‑a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 3Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s‑au dus la el.
4Rab‑Șache le‑a zis:
– Spuneți‑i lui Ezechia:
„Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 5Eu spun că ‘sfat și putere pentru război’ sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea? 6Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar!’»?
8Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei. 9Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? 10Mai mult, m‑am suit eu oare fără Domnul împotriva acestei țări ca s‑o distrug? Domnul mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“
11Atunci Eliachim, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache:
– Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică11 Limba de circulație internațională folosită în mod special în diplomație și comerț. Era cunoscută la început doar de elite, ajungând ceva mai târziu să fie folosită pe scară largă în Canaan., pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică11 Un alt nume pentru limba ebraică., în auzul poporului care este pe zid!
12Dar Rab‑Șache a zis:
– Oare, la stăpânul tău și la tine, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi?
13Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând:
– Ascultați cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14Așa vorbește împăratul:
„Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze! 15Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în Domnul, zicându‑vă: «Cu siguranță, Domnul ne va elibera; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»
16Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui, 17până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii.»
18Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă îndrume greșit când zice: «Domnul ne va elibera!» Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei? 19Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului? Au eliberat ei Samaria din mâna mea? 20Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să elibereze Ierusalimul din mâna mea?“
21Dar poporul tăcea și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“
22Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.
