以色列人被基遍人欺骗
1住在约旦河西的山区、丘陵以及地中海沿岸、远至黎巴嫩的诸王，就是那些赫人、亚摩利人、迦南人、比利洗人、希未人和耶布斯人的王听说这件事， 2就联合起来对抗约书亚和以色列人。 3基遍的居民听说约书亚在耶利哥和艾城所做的事， 4便想出一个诡计来。他们装作特使，把旧皮袋和缝补过的酒囊驮在驴背上， 5穿着缝补过的旧鞋和破烂衣服，带着又干又发霉的饼， 6到吉甲营去见约书亚。他们对约书亚和以色列人说：“我们从很远的地方来求你们跟我们缔结盟约。” 7以色列人对这些希未人说：“你们也许就住在附近。我们怎么能跟你们缔结盟约呢？” 8他们对约书亚说：“我们是你的奴仆。”约书亚说：“你们是什么人？从哪里来？” 9他们答道：“仆人们从很远的地方来。我们听说了你的上帝耶和华的威名，听说了祂在埃及的一切作为， 10以及祂怎样对付约旦河东的两个亚摩利王——希实本王西宏和亚斯她录的巴珊王噩。 11因此，我们的长老和人民就派我们带着干粮来迎接你们，甘做你们的仆人，希望跟你们缔结盟约。 12我们出来的时候带的饼是热的，看啊，现在又干又发霉了。 13这些皮酒囊原来也是新的，但现在已经破了。因为长途跋涉，我们的衣服和鞋子也都破旧不堪了。” 14以色列人接受了他们的食物，却没有求问耶和华。 15约书亚与他们立了和平盟约，容他们存活，会众的首领也向他们起誓守约。
16立约三天后，以色列人才发现他们原来就住在附近。 17以色列人启程，走了三天来到他们居住的基遍、基非拉、比录和基列·耶琳各城。 18会众的首领曾凭以色列的上帝耶和华向他们起过誓，所以不能杀他们。全体会众因此向首领大发怨言。 19首领便对全体会众说：“我们曾凭以色列的上帝耶和华向他们起誓，我们现在不能动他们。 20我们要容他们存活，免得我们因违背誓言而惹耶和华发怒。” 21首领又说：“就容他们存活吧。”首领就叫他们为全体会众劈柴挑水。
22于是，约书亚召来他们，对他们说：“你们为什么要欺骗我们，说你们住得很远？其实你们就住在附近。 23因此，你们是受咒诅的。你们要永远做奴仆，为我上帝的殿劈柴挑水。” 24他们答道：“仆人们这样做是因为害怕丧命。我们听说你的上帝耶和华曾经应许祂仆人摩西，要把这整片土地都赐给你们，并要将这里的居民杀尽。 25现在我们既然落在你的手中，你们想怎样对待我们就怎样对待吧。” 26约书亚不让以色列人加害他们，因此他们没有被杀死。 27那天，约书亚让他们在耶和华指定的地方，为会众和耶和华的祭坛劈柴挑水。他们至今仍做这样的工作。
Înșelătoria ghivoniților
1Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de apus a Iordanului, la munte, în zona deluroasă1 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei., pe întreaga coastă a Mării cea Mare1 Marea Mediterană. până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți, 2s‑au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel.
3Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai, 4s‑au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți, dându‑se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite. 5Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată.
6Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i‑au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel:
– Noi am venit dintr‑o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi!
7Bărbații lui Israel le‑au răspuns însă hiviților:
– Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?
8Ei i‑au zis lui Iosua:
– Suntem robii tăi!
Iosua i‑a întrebat:
– Cine sunteți și de unde veniți?
9Ei i‑au răspuns:
– Robii tăi au venit dintr‑o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10precum și ce a făcut celor doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot. 11Bătrânii noștri împreună cu toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți‑vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem robii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“ 12Pâinea aceasta era caldă când am luat‑o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată. 13Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s‑au învechit mult din cauza călătoriei lungi.
14Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L‑au mai întrebat pe Domnul. 15Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că‑i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le‑au jurat lucrul acesta.
16La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor. 17Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18Fiii lui Israel nu i‑au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Și întreaga comunitate a cârtit împotriva conducătorilor. 19Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le‑am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei. 20Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l‑am încheiat cu ei.“ 21Conducătorii le‑au zis: „Lăsați‑i în viață.“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.21 Sau: comunitate. Astfel le‑au vorbit conducătorii.
22Iosua i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a zis:
– De ce ne‑ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“, când de fapt locuiți în mijlocul nostru? 23Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie rob. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu.
24Ei i‑au răspuns lui Iosua, zicând:
– Robilor tăi li s‑a spus deslușit despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i‑a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să‑i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne‑am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta. 25Și acum, iată‑ne în mâinile tale. Fă‑ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.25 Lit.: potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii tăi să faci.
26Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse. El i‑a eliberat din mâna fiilor lui Israel și astfel aceștia nu i‑au ucis. 27Dar din acea zi, Iosua i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru comunitate și pentru altarul Domnului; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.
