前言
1以下是摩西对以色列人说的话。当时以色列人在约旦河东的旷野、疏弗对面的亚拉巴，即巴兰、陀弗、拉班、哈洗录和底撒哈之间。 2从何烈山取道西珥山到加低斯·巴尼亚，需十一天。 3在离开埃及后第四十年的十一月一日，摩西把耶和华的一切吩咐告诉了以色列人。 4那时，他已经打败了希实本的亚摩利王西宏以及盘踞在以得来和亚斯她录的巴珊王噩。 5摩西在约旦河东的摩押讲解律法，说： 6“我们的上帝耶和华在何烈山对我们说，‘你们在这里已经住了多日， 7现在该启程前往亚摩利人的山区、亚拉巴地区、山地、丘陵、南地、沿海一带、迦南和黎巴嫩，直到幼发拉底河。 8看啊，我把那片土地赐给你们了，你们去占领吧，那是耶和华起誓赐给你们祖先亚伯拉罕、以撒、雅各和他们后裔的地方。’
摩西设立首领
9“那时，我对你们说，‘我无法独自承担管理你们的重任， 10因为你们的上帝耶和华使你们人丁兴旺，以致今天人数多如天上的星星。 11愿你们祖先的上帝耶和华使你们人数更增千倍，照祂的应许赐福给你们。 12但我怎能独自担当解决你们问题和争端的重任呢？ 13你们要从各支派中选出有智慧、有见识、受尊重的人，我要立他们做你们的首领。’ 14你们都同意这样的做法。 15于是，我把各支派中有智慧和受敬重的人立为你们的首领，即千夫长、百夫长、五十夫长、十夫长和其他官长，治理你们。 16我吩咐这些官员要聆听案件，公正地审理同胞之间或与外族人之间的诉讼， 17不可偏私，不分贵贱，不惧情面，因为判决来自上帝。如果案件太难，可以交给我处理。 18那时，我把一切当行之事都告诉了你们。
派人打探迦南
19“我们照我们上帝耶和华的吩咐，从何烈山出发，走过你们所见的那大而可怕的旷野，前往亚摩利山区，来到加低斯·巴尼亚。 20我对你们说，‘我们的上帝耶和华赐给我们的亚摩利山区到了。 21看啊，你们祖先的上帝耶和华已把那片土地赐给你们，你们要照着祂的应许去占领那里，不要惧怕，不要气馁。’ 22你们来对我说，‘我们要先派人去打探那地方，回来好告诉我们当走哪条路，当占哪些城。’ 23我同意你们的建议，便从你们当中选出十二人，每支派选一人。 24他们前往山区，到了以实各谷，打探那地方。 25他们带回来一些那里的果子，禀告说，‘我们的上帝耶和华赐给我们的地方很好。’
26“但你们却违背你们上帝耶和华的命令，不肯上去。 27你们在帐篷中埋怨说，‘耶和华憎恨我们，所以才领我们离开埃及，要把我们交在亚摩利人手里，让他们消灭我们。 28我们怎能上去呢？那些弟兄的报告令我们胆战心惊，他们说那里的人比我们高大，城邑雄伟，城墙高达云霄，还有亚衲人在那里。’ 29我对你们说，‘不要惊慌，不要怕他们。 30你们的上帝耶和华必带领你们，为你们争战，正如祂当着你们的面在埃及所行的一样。 31你们在旷野曾目睹你们的上帝耶和华像父亲抱儿子一样，一路把你们抱到这地方。’ 32-33祂为你们开路，为你们找安营的地方，夜间用火柱、白天用云柱为你们引路。尽管如此，你们还是不信靠你们的上帝耶和华。
惩罚叛逆
34“你们的埋怨惹耶和华发怒，祂起誓说， 35‘这邪恶的一代没有一人能看见我起誓要赐给他们祖先的佳美之地， 36只有耶孚尼的儿子迦勒能看见，我必把他所踏之地赐给他和他的后代，因为他全心全意地跟从我。’ 37因为你们的缘故，耶和华也向我发怒，说，‘你也不能进入那片土地， 38但你的助手——嫩的儿子约书亚可以进入。你要鼓励他，因为他将带领以色列承受那片土地。 39你们说你们的子女会被掳去，但这些还不知善恶的孩子都将进入那片土地，我要把那里赐给他们，他们将占领那里。 40而你们要掉头，沿红海的路回到旷野。’
41“于是，你们对我说，‘我们得罪了耶和华，现在我们愿意遵从我们的上帝耶和华的吩咐，上去作战。’你们便各自拿起兵器，以为可以轻易攻占山区。 42但耶和华让我告诉你们，‘不要上去作战，以免被敌人击败，因为耶和华不会与你们同在。’ 43我把耶和华的话转告了你们，但你们不听，违背耶和华的命令，擅自前往山区。 44住在山区的亚摩利人蜂拥出击，打败了你们，从西珥追杀你们，一直追到何珥玛。 45你们回来在耶和华面前哭泣，但耶和华不理会你们的哭声。 46因此，你们在加低斯住了很久。
Recapitularea istoriei în Transiordania – porunca de a părăsi Horebul
1Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea întregului Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba1 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie; de obicei se referă la Valea Iordanului., față în față cu Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di‑Zahab. 2Distanța de la Horeb până la Kadeș-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.
3În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea3 Luna Șebat (ianuarie-februarie), în al patruzecilea an de la ieșirea din Egipt., Moise le‑a spus fiilor lui Israel tot ce i‑a poruncit Domnul să le spună. 4Aceasta a avut loc după ce l‑au învins pe Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon și pe Og, regele Bașanului, care locuia la Aștarot, în Edrei.4 Sau: în Aștarot și în Edrei.
5Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:
6„Domnul, Dumnezeul nostru ne‑a vorbit la Horeb și ne‑a zis: «Ați locuit destulă vreme pe muntele acesta. 7Întoarceți‑vă și porniți la drum. Mergeți înspre muntele amoriților și înspre toate vecinătățile lui – în Araba, la munte7 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului și zona deluroasă. și în zona deluroasă7 Ebr.: Șefelah, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei., în Neghev7 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea. Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. și pe coasta mării – înspre țara canaaniților și înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. 8Priviți, v‑am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a promis părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că le‑o va da lor și seminței8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. lor după ei.»
Desemnarea liderilor
(Ex. 18:13-27)
9În vremea aceea v‑am vorbit, zicând: «Nu sunt în stare să vă port singur. 10Domnul, Dumnezeul vostru, v‑a înmulțit și iată‑vă astăzi o mulțime ca stelele cerurilor. 11Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze după cum a promis. 12Dar cum să port eu de unul singur povara voastră, problemele voastre și certurile voastre? 13Alegeți din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» 14Voi mi‑ați răspuns și ați zis: «Ceea ce ne‑ai spus să facem este un lucru bun.»
15Prin urmare, am luat căpetenii din semințiile voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‑am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece oameni și supraveghetori peste semințiile voastre. 16Atunci le‑am poruncit judecătorilor voștri, zicând: «Să ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și să judecați cu dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17Să nu fiți părtinitori în judecată, ci să‑l ascultați pe cel mic la fel ca și pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceți la mine ca să le ascult.» 18La vremea aceea v‑am poruncit tot ce aveați de făcut.
Trimiterea cercetașilor
(Num. 13:1-33)
19Am pornit din Horeb și am călătorit prin toată pustia cea mare și de temut, pe care ați văzut‑o, mergând pe drumul către muntele amoriților, așa cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Kadeș-Barnea. 20Atunci eu v‑am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni‑l dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v‑a pus țara înainte. Suiți‑vă și luați‑o în stăpânire, așa cum v‑a poruncit Domnul, Dumnezeul părinților voștri. Să nu vă temeți și să nu vă înspăimântați.»
22Atunci v‑ați apropiat de mine și mi‑ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui și la cetățile în care vom intra.» 23Propunerea voastră mi s‑a părut bună.23 Lit.: Cuvântul a fost bun în ochii mei. Prin urmare, am luat23 Cu sensul de a selecta. doisprezece bărbați dintre voi, câte un bărbat din fiecare seminție. 24Ei au plecat, au urcat muntele, au ajuns în valea Eșcol și au cercetat țara. 25Au luat în mâini din roadele țării, ni le‑au adus și s‑au întors la noi cu următorul mesaj: «Țara pe care ne‑o dă Domnul, Dumnezeul nostru, este bună.»
Răzvrătirea poporului
(Num. 14:1-45)
26Dar voi n‑ați vrut să vă suiți și v‑ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. 27Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: «Pentru că ne urăște, de aceea ne‑a scos Domnul din țara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriților ca să fim nimiciți. 28Unde să ne suim? Frații noștri ne‑au înmuiat inima, zicând: ‘Locuitorii țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi. Cetățile lor sunt mari, fortificate până la cer. Mai mult, i‑am văzut acolo și pe anachiți28 Locuitori străvechi ai Canaanului, descriși ca fiind uriași (Num. 13:33).!’»
29Dar eu v‑am zis: «Nu vă îngroziți și să nu vă temeți de ei. 30Domnul Dumnezeul vostru, Care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voștri. 31Apoi, în pustie ați văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, S‑a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, de‑a lungul întregului drum pe care l‑ați străbătut, până când ați ajuns în acest loc.»
32Cu toate acestea, nu ați crezut în Domnul, Dumnezeul vostru, 33Care merge înaintea voastră pe drum, într‑un stâlp de foc noaptea și într‑un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeți.
34Când Domnul a auzit cuvintele voastre34 Lit.: a auzit glasul cuvintelor voastre., S‑a mâniat și a jurat, zicând: 35«Niciunul din bărbații acestei generații rele nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea și Eu îi voi da lui și fiilor lui țara în care a mers, pentru că L‑a urmat din toată inima pe Domnul.»
37Domnul S‑a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra acolo! 38Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, el va intra acolo! Încurajează‑l, căci el îl va ajuta pe Israel s‑o moștenească. 39Cu privire la copilașii voștri, despre care ați zis că vor fi pradă, și la fiii voștri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în țară. Eu le‑o voi da, și ei o vor stăpâni. 40Cât despre voi, întoarceți‑vă și plecați în pustie, pe drumul către Marea Roșie40 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26..»
41Voi însă ați răspuns și mi‑ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Ne vom sui să ne luptăm, așa cum ne‑a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.» Și astfel v‑ați încins fiecare cu armele de război și ați crezut că este ușor să vă urcați pe munte. 42Dar Domnul mi‑a zis: «Spune‑le: ‘Să nu vă suiți și să nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru și veți cădea loviți înaintea dușmanilor voștri.’»
43Eu v‑am spus, dar nu m‑ați ascultat. V‑ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și, încrezători, v‑ați urcat pe munte. 44Atunci amoriții, care locuiau pe acel munte, au ieșit împotriva voastră, v‑au urmărit ca albinele și v‑au zdrobit din Seir până la Horma. 45Când v‑ați întors, ați plâns înaintea Domnului, dar El nu v‑a ascultat glasul și nu v‑a luat în seamă. 46Și așa ați rămas la Kadeș multe zile; multe au fost zilele cât ați locuit acolo.
