可拉之乱
1可拉是利未的曾孙、哥辖的孙子、以斯哈的儿子。他跟吕便支派以利押的两个儿子大坍和亚比兰以及比勒的儿子安心中狂妄， 2联合二百五十名在以色列会众中有声望的首领反叛摩西， 3一起攻击摩西和亚伦，说：“你们太过分了！全体会众都是圣洁的，有耶和华住在他们当中，你们凭什么将自己置于耶和华的会众之上？” 4摩西听了这话，就俯伏在地， 5对可拉一伙人说：“到了明天早上，耶和华必显明谁是属于祂的，谁是圣洁的。祂必让祂所拣选的人到祂面前。 6可拉啊，你们要这样做，你和你的同伙明天带香炉来， 7在耶和华面前点火添香。耶和华拣选谁，谁就是圣洁的。你们利未人太过分了！” 8摩西又对可拉说：“利未人啊，你们听我说！ 9以色列的上帝把你们从以色列会众中分别出来，使你们可以到祂面前，在祂的圣幕里司职，替会众办事，你们还不满足吗？ 10可拉啊，耶和华使你和其他利未人事奉祂，你们还不满足，还要贪求祭司的职分吗？ 11其实你和你的同伙合谋反叛的是耶和华，而不是亚伦。” 12摩西派人去召以利押的儿子大坍和亚比兰，他们却说：“我们不去！ 13你带我们离开奶蜜之乡，要让我们死在旷野，这还不够吗？你还想自立为王管辖我们吗？ 14你并没有领我们到奶蜜之乡，也没有给我们田地和葡萄园作产业，你还想继续蒙骗我们吗？我们不去！”
15摩西非常愤怒，就对耶和华说：“求你不要接纳他们的祭物。我没有取过他们一头驴，也没有害过他们任何人。” 16摩西对可拉说：“明天你和你的同伙要跟亚伦一起站在耶和华面前。 17每人要拿一个香炉，放上香，带到耶和华面前，共二百五十个。你和亚伦也要各拿一个香炉。” 18于是，他们都拿着香炉，盛着火和香，跟摩西和亚伦一起站在会幕门口。 19可拉把全体会众招聚到会幕门口，要对付摩西和亚伦。这时，耶和华的荣光向会众显现。
20耶和华对摩西和亚伦说： 21“你们离开这些会众，我好在顷刻之间消灭他们。” 22摩西和亚伦就伏在地上说：“上帝啊，赐人生命的上帝啊！一人犯罪，你就要向全体会众发怒吗？” 23耶和华对摩西说： 24“你叫会众离可拉、大坍和亚比兰的帐篷远一点。”
25于是，摩西起来去大坍和亚比兰那里，以色列的长老也跟着他。 26他对会众说：“你们离这些恶人的帐篷远一点，不要碰他们的任何东西，免得你们因他们的罪而受牵连，同遭毁灭。” 27会众便离开可拉、大坍和亚比兰的帐篷。大坍和亚比兰带着妻小出来，站在自己的帐篷门口。 28摩西对会众说：“你们很快就知道，我所做的事都是奉耶和华之命而行，并非出于私意。 29如果这些人像常人一样死去，遭遇跟世人无异，我就不是耶和华派来的。 30但如果耶和华做一件前所未有的事，使地裂开，吞下他们和属于他们的一切，使他们活生生地坠入阴间，你们就知道这些人藐视耶和华了。”
31摩西的话刚说完，这些人脚下的地就裂开， 32吞下了他们和他们的家眷及所有可拉一伙的人和财物。 33他们和属于他们的一切就这样活活地坠入阴间，地在他们上面合拢起来，他们就从会众中灭亡了。 34他们四围的以色列人听到他们的喊叫声，纷纷逃跑，生怕自己也被吞下去。 35耶和华又降下烈火，烧死了那二百五十个献香的人。
36耶和华对摩西说： 37“你叫亚伦祭司的儿子以利亚撒去从火中把香炉捡起来，把炭火撒在远处，因为那些香炉是圣洁的。 38要把那些因犯罪而丧命之人的香炉打成薄片，用来包祭坛，因为那些香炉曾被献在耶和华面前，是圣洁的，并且可让以色列人引以为戒。” 39于是，以利亚撒祭司取来被烧死之人所献的铜香炉，叫人打成薄片用来包祭坛， 40让以色列人引以为戒，使亚伦子孙以外的人不致到耶和华面前烧香，以免像可拉及其同伙一样灭亡。这是按照耶和华借摩西的吩咐做的。
41第二天，以色列全体会众都埋怨摩西和亚伦说：“你们害死了耶和华的子民。” 42会众聚集起来反对摩西和亚伦，他们向会幕观看，忽然有云彩遮盖了会幕，耶和华的荣光显现了。 43摩西和亚伦来到会幕前， 44耶和华对摩西说： 45“你们离开这些会众，我好在顷刻之间消灭他们。”他们二人就俯伏在地。 46摩西对亚伦说：“取香炉来，里面放些坛上的火，添上香，赶快带到会众那里为他们赎罪，因为耶和华发怒了，瘟疫已经开始。” 47亚伦就照着摩西的吩咐取来香炉，跑到会众当中。那时瘟疫已经在人群中蔓延起来。他就在炉中放上香为民众赎罪。 48他站在活人和死人中间，瘟疫就止住了。 49除了在可拉事件中死亡的人以外，当天有一万四千七百人死于瘟疫。 50瘟疫止住后，亚伦便回到在会幕门口的摩西那里。
Rebeliunea lui Korah, Datan și Abiram
1Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet – urmași ai lui Ruben – au luat1 Sau: au îndrăznit să ia. 2două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s‑au ridicat împotriva lui Moise. 3S‑au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le‑au zis:
– Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecare om din adunare, și Domnul este în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunității Domnului?
4Când a auzit Moise, s‑a aruncat cu fața la pământ.
5Apoi i‑a zis lui Korah și comunității lui:
– Dimineață Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt și cine are voie să se apropie de El. Cel pe care El l‑a ales, acela se va apropia de El. 6Faceți lucrul acesta: luați fărașe pentru cărbuni, atât tu, Korah, cât și comunitatea ta, 7și mâine puneți în ele foc și tămâie înaintea Domnului. Omul pe care Domnul îl alege va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!
8Apoi Moise i‑a zis lui Korah:
– Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi! 9Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v‑a separat de comunitatea lui Israel, aducându‑vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la Tabernaculul Domnului, să stați înaintea comunității și s‑o slujiți? 10El te‑a adus aproape de El, atât pe tine, cât și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum vreți și preoția? 11De aceea, să știi că tu și toată comunitatea ta, v‑ați adunat împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?
12Moise a trimis după Datan și Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:
– Nu ne vom sui. 13Este prea puțin că ne‑ai scos dintr‑o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în pustie, încât vrei să și domnești peste noi? 14Mai mult, nu ne‑ai dus într‑o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne‑ai dat ca moștenire ogoare și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu ne vom sui.
15Moise s‑a mâniat foarte tare și I‑a zis Domnului: „Nu Te uita la jertfa lor! Nu le‑am luat nici măcar un măgar și nu le‑am făcut niciun rău niciunuia dintre ei.“
16După aceea, Moise i‑a zis lui Korah:
– Tu și toată comunitatea ta să vă înfățișați mâine înaintea Domnului – tu, ei și Aaron. 17Fiecare să‑și ia fărașul pentru cărbuni, să pună tămâie în el și să‑și pună fărașul înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de fărașe pentru cărbuni. Atât tu, cât și Aaron să veniți fiecare cu fărașul lui.
18Și‑au luat fiecare fărașele pentru cărbuni, au pus foc și tămâie în ele și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron. 19Korah a strâns întreaga comunitate împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava Domnului s‑a arătat întregii comunități.
20Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:
21– Separați‑vă de această comunitate, ca să‑i pot mistui într‑o clipă.
22Ei s‑au aruncat cu fața la pământ și au zis:
– O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată comunitatea?
23Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând:
24– Vorbește‑i comunității, zicând: „Îndepărtați‑vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram.“
25Moise s‑a ridicat și s‑a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el. 26El a vorbit comunității, zicând: „Vă rog, îndepărtați‑vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor.“ 27Ei s‑au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor.
28Moise le‑a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Domnul m‑a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le‑am făcut din mintea28 Lit.: inima. mea. 29Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu Domnul m‑a trimis. 30Dar dacă Domnul înfăptuiește ceva cu totul nou, iar pământul își deschide gura și‑i înghite cu tot ceea ce au și se coboară de vii în Locuința Morților30 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]., atunci să știți că oamenii aceștia L‑au disprețuit pe Domnul.“
31Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s‑a despicat. 32Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. 33Și astfel ei, cu tot ce era al lor, au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s‑a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. 34Tot Israelul, care era în jurul lor, a fugit la strigătul acestora pentru că ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“ 35Și a ieșit un foc de la Domnul și i‑a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.
36Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 37„Spune‑i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie focul37 Cu referire la cărbunii aprinși. la distanță. 38Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le‑au adus înaintea Domnului și, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel.“
39Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le‑a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului. 40Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin40 Vezi nota de la 1:51., care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și celor ce au fost cu el, așa cum Domnul îi vorbise lui Elazar prin Moise.
Rebeliunea întregului popor
41A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul Domnului!“
42În timp ce comunitatea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s‑au întors spre Cortul Întâlnirii. Și iată că norul l‑a acoperit și slava Domnului s‑a arătat. 43Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii 44și Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 45„Ieșiți din mijlocul acestei comunități ca s‑o mistui într‑o clipă!“ Ei s‑au aruncat cu fața la pământ. 46Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia‑ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du‑te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinaintea Domnului; urgia a început.“ 47Aaron a luat fărașul pentru cărbuni, după cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor. 48El s‑a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s‑a oprit. 49Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. 50Aaron s‑a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.
