En bøn om frelse med lovprisning af Herrens trofaste hjælp
1Til korlederen: Synges til melodien „Morgenrødens rådyr”. En sang af David.
2Min Gud! Min Gud!
Hvorfor har du forladt mig?
Hvorfor hjælper du mig ikke?
Hvorfor lytter du ikke til mit skrig?
3Dag efter dag råber jeg til dig,
men du svarer mig ikke.
Hver nat hører du min røst,
men du giver mig ingen trøst.
4Du sidder på din hellige trone,
du er den, som Israel lovsynger.
5Vore forfædre stolede på dig,
og du reddede dem.
6Du hørte deres nødråb og befriede dem,
du skuffede aldrig deres tillid til dig.
7Men jeg føler mig som en ussel orm,
jeg bliver hånet og foragtet af alle.
8Enhver, der ser mig, griner ad mig,
ryster på hovedet eller vrænger ad mig.
9„Er det ham, der stoler på Herren?” håner de.
„Så lad os se, om Herren redder ham.
Hvis Herren elsker ham så meget,
så burde han gribe ind og frelse ham!”
10Herre, du var der, da jeg blev født,
du gav mig tryghed ved min mors bryst.
11Fra fødslen har du været den, der hjalp mig,
hele mit liv har du været min Gud.
12Hold dig ikke borte fra mig nu,
for jeg er undergangen nær,
og ingen andre kan hjælpe mig.
13Frygtindgydende fjender har omringet mig,
som en hjord af vilde tyre fra Bashan.
14Som sultne og brølende løver
kommer de imod mig med åbent gab.
15Min styrke er sivet bort som vand i sandet,
alle mine knogler føles, som er de gået af led,
mit hjerte hamrer i halsen på mig.
16Mine læber er tørre som potteskår,
min tunge klistrer til ganen,
du har bragt mig til gravens rand.
17Mine fjender kredser omkring mig som hunde,
en bande af forbrydere omringer mig.
De har gennemboret22,17 Teksten er usikker og meningen omstridt. mine hænder og fødder.
18Jeg kan tælle alle mine knogler.
Med skadefryd stirrer fjenderne på mig.
19De deler mine klæder imellem sig
og trækker lod om min kjortel.
20Herre, hold dig ikke på afstand.
Du er min redning, kom mig til hjælp.
21Frels mig fra døden,
red mig fra de vilde hunde.
22Lad mig undslippe løvens gab,
lad mig ikke blive dræbt af vildoksens horn.
Gud, du har hørt min bøn.
23Jeg vil fortælle om dig til mine landsmænd,
jeg vil synge din pris midt i en stor forsamling.
24Pris Herren, I, der kender ham,
giv ham ære, Jakobs efterkommere,
vis ham ærefrygt, Israels folk,
25for han lod ikke den fortvivlede i stikken,
han vendte sig ikke bort og gik sin vej.
Han lyttede til mit råb om hjælp.
26Jeg vil lovsynge dig, når folket samles,
jeg vil opfylde mine løfter for øjnene af dit folk.
27De ydmyge skal spise og alle blive mætte,
de, som beder dig om hjælp, skal prise dig.
Må de altid leve under din velsignelse.
28Alverden skal se det og vende sig til dig, Herre,
alle folkeslag skal komme og tilbede dig.
29For magten tilhører dig,
du er Konge over alle nationer.
30Alle de fornemme og rige skal bøje sig for dig.
Alle dødelige mennesker skal knæle ned for dig.
31Jeg vil leve for dig,
og min slægt skal tjene dig.
De kommende generationer skal høre
om dine underfulde gerninger.
32De skal fortælle om din nåde og frelse
til slægter, som endnu ikke er født.
Psalmul 22
Pentru dirijor. De cântat ca și „Cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.
1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m‑ai părăsit?
Ești atât de departe de izbăvirea mea
și de cuvintele strigătului meu!
2Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu‑mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3Dar Tu ești sfânt;
Tu șezi în mijlocul laudelor lui Israel.
4În Tine s‑au încrezut părinții noștri;
ei s‑au încrezut, iar Tu i‑ai izbăvit;
5au strigat către Tine și au fost scăpați;
s‑au încrezut în Tine și nu au fost dați de rușine.
6Dar eu sunt vierme, nu om;
am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor.
7Toți cei ce mă văd își bat joc de mine,
rânjesc și clatină din cap.
8„S‑a încrezut în Domnul! Să‑l scape El!
Să‑l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“
9Totuși, Tu m‑ai scos din pântec
și m‑ai făcut încrezător la sânii mamei mele.
10Ți‑am fost încredințat Ție din pântec;
încă din pântecul mamei mele,
Tu ești Dumnezeul meu.
11Nu Te îndepărta de mine,
căci necazul este aproape
și nu am niciun ajutor!
12Mă încercuiesc mulți tauri,
niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară.
13Își deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâșie și răcnește.
14Sunt turnat ca apa,
și toate oasele mi se despart.
Mi s‑a făcut inima precum ceara
și se topește înăuntrul meu.
15Mi se usucă puterea ca lutul,
iar limba mi se lipește de cerul gurii:
m‑ai adus în țărâna morții.
16Căci niște câini m‑au înconjurat,
o ceată de răufăcători m‑a împresurat;
mi‑au străpuns mâinile și picioarele.
17Toate oasele aș putea să mi le număr.
Ei se uită, mă privesc.
18Și‑au împărțit hainele mele între ei
și au aruncat sorții pentru cămașa mea.
19Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!
Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
20Scapă‑mi sufletul de sabie,
și viața din laba câinelui!
21Izbăvește‑mă din gura leului
și din coarnele bivolului sălbatic! Tu mi‑ai răspuns!
22Voi vesti Numele Tău fraților mei;
Te voi lăuda în mijlocul adunării!
23Cei temători de Domnul, lăudați‑L!
Voi, toată sămânța lui Iacov, slăviți‑L!
Să aveți frică de El, voi, toată sămânța lui Israel!
24Căci El nu a disprețuit
și nu a nesocotit asuprirea celui asuprit.
Nu Și‑a ascuns fața de acesta;
l‑a ascultat când a strigat către El după ajutor.
25Tu ești pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine!
26Cei blânzi vor mânca și se vor sătura;
cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Să vă trăiască inima pentru totdeauna!
27Toate marginile pământului își vor aminti
și se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea Ta,
28căci a Domnului este domnia
și El stăpânește peste neamuri!
29Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina;
înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce se coboară în țărână,
cei ce nu pot să‑și păstreze viața.
30O sămânță30 Vezi nota de la Ps. 18:50. Îi va sluji29-30 Sau: Cât despre cel ce a murit, / 30 sămânța lui Îi va sluji.
și se va istorisi generației următoare despre Stăpânul.
31Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui;
îi vor vesti poporului care se va naște că El a lucrat.
