Den livgivende kilde fra templet
1Så førte manden mig tilbage til indgangen til tempelhallen. Og se, der sivede vand ud under den sydlige mur af templets indgangsparti, der jo vendte mod øst. Det løb videre i østlig retning syd om alteret. 2Han førte mig så ud gennem den indre og ydre nordport og rundt til den ydre østport, hvor jeg så en tynd strøm af vand komme ud på sydsiden af østporten. 3Han fulgte derefter strømmen mod øst med sin målestok i hånden, og jeg gik med ham. Da han havde målt 500 m, bad han mig gå ud midt i strømmen. På det sted gik vandet mig til anklerne. 4Så gik vi videre. Efter 500 m mere bad han mig igen gå ud midt i strømmen. Denne gang nåede vandet mig til knæene. 500 m længere fremme bad han mig igen gå ud i strømmen, og vandet nåede mig til hofterne. 5Efter endnu 500 m var strømmen blevet til en rivende flod så dyb, at jeg ikke kunne vade igennem den. Man var nødt til at svømme.
6„Du menneske, hvordan tror du, det skal forstås?” spurgte han. Derpå bad han mig komme op på bredden igen. 7Da jeg var kommet tilbage til bredden, så jeg, at der voksede en mængde træer på begge sider af floden. 8„Floden flyder østpå gennem ødemarken og Jordandalen til Det Døde Hav,” forklarede han. „Når den kommer derned, kommer der liv i Det Døde Hav. 9Overalt, hvor floden kommer hen, kan levende væsener trives. Det skal vrimle med fisk i Det Døde Hav, for når floden strømmer ud i det, bliver vandet forandret. Hvor som helst floden vælder frem, bliver der liv. 10Langs bredden af Det Døde Hav vil der stå fiskere, lige fra En-Gedi til En-Eglajim, og dér vil de lægge deres net til tørre. Det skal vrimle med alle slags fisk i Det Døde Hav ligesom fiskene i Middelhavet. 11Men sumpene og vandhullerne bliver ikke forandret, de er stadig fulde af salt. 12Langs flodbredden skal der vokse alle slags frugttræer. Deres blade falder ikke af, og de holder ikke op med at bære frugt. Hver måned bærer de nye frugter, for floden får sit vand direkte fra templet. Frugterne skal tjene til føde, og bladene til lægedom.”
Landets grænser
13Gud Herren siger: „Det følgende er retningslinierne for, hvordan I skal opdele landet mellem Israels 12 stammer: Josefs stamme (dvs. Efraim og Manasse) skal have to jordlodder. 14Resten af stammerne skal have lige store jordlodder. Jeg lovede højt og helligt at give jeres forfædre landet, og derfor tilhører det jer.
15Landets nordlige grænse skal gå fra Middelhavet mod Hetlon, derpå videre gennem Lebo-Hamat til Zedad; 16fra Zedad videre mod Berota og Sibrajim, som ligger på grænsen mellem Damaskus og Hamat, til den når grænsen til Haurans slette ved Hatzar-Enon.47,16 Eller Hatzar-Hattikon, teksten er sandsynligvis fejlkopieret. 17Den nordlige grænse går altså fra Middelhavet til Hatzar-Enon med Damaskus inden for landets grænse og Hamat uden for.
18Den østlige grænse løber fra Hatzar-Enon i det nordøstlige hjørne til Haurans bjerg, hvorefter den slår en bue mod vest hen til Jordanfloden og videre sydpå til Galilæasøen. Derefter følger den Jordanfloden mod syd, hvor den adskiller Israel fra Gilead, og videre gennem Det Døde Hav til Tamar.
19Den sydlige grænse løber fra Tamar i sydøst til kilderne ved Meribat-Kadesh og følger så bækken, der udgør grænsen til Egypten, helt ud til Middelhavet.
20Mod vest giver grænsen sig selv: Fra landets sydvestlige hjørne følger den Middelhavet mod nord op til et sted, der er på højde med Lebo-Hamat, hvor nordgrænsen begynder.
21Dette område skal I fordele mellem Israels stammer. 22Det er jeres arvelod, som I skal dele med de fremmede, der bor iblandt jer. Hvis de fremmede har boet sammen med jer længe og har stiftet familie, skal de regnes for borgere i landet på lige fod med jer selv. 23Alle disse immigranter skal have krav på jord inden for den stammes område, hvor de nu engang bor.
Râul vindecător care izvorăște din Templu
1După aceea m‑a dus înapoi la intrarea Casei. Și iată că ieșea apă de sub pragul Casei, înspre răsărit, căci Casa era cu fața spre răsărit. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar. 2M‑a scos prin poarta de nord și m‑a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre răsărit. Și iată că apa se prelingea din partea dreaptă.
3Bărbatul acela a ieșit spre răsărit cu o funie de măsurat în mână, a măsurat o mie de coți3-5 Vezi nota de la 40:5. Aproximativ 550 m. și apoi m‑a trecut prin apă. Apa era până la glezne. 4A mai măsurat o mie de coți și m‑a trecut iarăși prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coți și m‑a trecut din nou prin ea. Apa era până la coapse. 5A măsurat încă o mie de coți și iată că apa devenise acum un râu pe care nu‑l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat. 6El mi‑a zis: „Ai văzut, fiul omului?“
Apoi m‑a luat și m‑a adus înapoi pe malul râului. 7Când am ajuns, iată că pe malurile râului, de o parte și de alta, erau foarte mulți copaci.
8El mi‑a zis: „Această apă curge spre ținutul de răsărit, se coboară în Araba8 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie; de obicei se referă la Valea Iordanului., iar când se revarsă în mare8 Marea Moartă. – în marea sărată – apele se vor vindeca.8 Sau: răsărit și se coboară în Araba. Iar când se varsă în mare, acolo unde marea este stătătoare, apele se vor vindeca. 9Orice ființă vie, care mișună acolo unde curge râul9 Lit.: două pâraie; conform LXX: râul., va trăi. Vor fi foarte mulți pești pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viață. 10Pescarii vor sta de‑a lungul lui; de la En‑Ghedi până En‑Eglaim va fi un loc de aruncat năvoadele. Vor fi foarte mulți pești, de orice fel, ca peștii din Marea cea Mare10, 15, 19-20 Marea Mediterană.. 11Mlaștinile și bălțile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare. 12Pe malurile râului, de ambele părți, vor crește tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veșteji și roadele lor nu se vor sfârși căci vor rodi la fiecare lună nouă12 Vezi Num. 28:11-15. și aceasta pentru că apa râului iese din Sfântul Lăcaș. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare.“
Hotarele țării
13Așa vorbește Stăpânul Domn: „Acestea sunt hotarele țării pe care o veți împărți drept moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părți, dar restul țării 14s‑o împărțiți în mod egal, așa cum am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinților voștri. Țara aceasta va intra deci în moștenirea voastră.
15Acesta va fi hotarul țării:
partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat15, 20 Sau: intrarea în Hamat., spre Țedad, 16Berota, Sibraim (care este între hotarul Damascului și hotarul Hamatului) și Hațer-Haticon care este aproape de hotarul Hauranului. 17Așadar, hotarul va fi de la mare spre Hațar-Enan, de‑a lungul hotarului de nord al Damascului, având în nord hotarul Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.
18Partea de răsărit, între Hauran și Damasc, între Ghilad și țara lui Israel, va fi Iordanul. Veți măsura de la hotar până la marea de răsărit18 Marea Moartă.. Aceasta va fi partea de răsărit.
19Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeș, și apoi de‑a lungul Râului Egiptului19 Modernul Wadi el‑Arish, în NE Sinaiului, sau chiar brațul răsăritean al Deltei Nilului., până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.
20În partea de apus hotarul va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de apus.
21Să vă împărțiți țara aceasta între voi, potrivit cu semințiile lui Israel. 22S‑o împărțiți ca moștenire atât pentru voi, cât și pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru și cărora li s‑au născut fii în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca niște băștinași între fiii lui Israel. Să‑și primească moștenirea împreună cu voi, în mijlocul semințiilor lui Israel. 23În orice seminție va locui străinul, acolo îi veți da moștenirea, zice Stăpânul Domn.
