Bibelen på hverdagsdansk

Dommer 20

Benjaminitterne straffes

1Da samledes alle Israels mænd—fra Dan i nord til Beʼersheba i syd og fra Gilead i øst—for Herrens ansigt i Mitzpa. Alle Israels stammeledere mødte op, og alle stammerne mønstrede tilsammen 400.000 bevæbnede krigere. 3-4 (Benjaminitterne hørte, at alle de andre stammer havde forsamlet sig i Mitzpa.)

„Fortæl os nu, hvordan den forbrydelse gik til,” sagde folkets ledere til den myrdede kvindes mand.

„Jeg og min medhustru ankom til Gibea i Benjamins land for at overnatte,” begyndte han. „Om natten omringede nogle af byens mænd huset i den hensigt at slå mig ihjel, og de voldtog min medhustru, indtil hun døde. Derefter skar jeg hendes lig i 12 stykker og sendte stykkerne ud til Israels 12 stammer for at vise, hvilken afskyelig forbrydelse disse israelitter havde begået. Nu må det være op til forsamlingen her at beslutte, hvad der skal gøres.”

8-11 Alle rejste sig, og deres beslutning var enstemmig: „Ingen af os vender hjem, før vi har udført en hævnaktion mod Gibea. Vi vil udtage en tiendedel af hæren til at sørge for forsyningslinierne—og resten af os vil udslette Gibea for den afskyelige forbrydelse, der er begået blandt Israels folk. Hvem der skal være hærens fortrop, vil blive bestemt ved lodkastning.”

12 Så sendte man delegationer ud til hele Benjaminstammens område med følgende besked: „Hvad er det dog for en skamløs handling, der er blevet begået hos jer? 13 Udlever de onde mænd fra Gibea til os, så vi kan henrette dem og på den måde udrydde det onde fra Israels midte.” Men benjaminitterne ville ikke høre på dem. 14-15 I stedet samlede de en hær på 26.000 mand og sendte hæren til Gibea for at hjælpe byens 700 våbenføre mænd imod den israelitiske hær. 16 I hæren var der 700 udvalgte, venstrehåndede skarpskytter, der med deres stenslynger kunne ramme plet hver eneste gang. 17 Over for dem stod de 400.000 krigere fra de øvrige stammer.

18 Før slaget gik israelitterne til Betel for at rådspørge Gud. „Hvilken stamme skal danne fortrop i slaget mod benjaminitterne?” spurgte de. Herren svarede: „Judas stamme skal gå forrest.”

19-20 Tidligt næste morgen drog hæren af sted og slog lejr tæt ved Gibea. Derfra gik de til angreb mod byen, 21 men benjaminitterne stormede ud af byen og dræbte den dag 22.000 israelitter. 22-24 Da gik israelitterne op til Betel og græd for Herrens ansigt indtil aften. „Skal vi fortsætte kampen imod benjaminitterne, som dog er en del af vores eget folk?” spurgte de. Herren svarede: „Ja, gå i kamp imod dem igen!”

Så opmuntrede israelitterne hinanden og gjorde klar til at fortsætte kampen samme sted næste dag. 25 Men denne gang gik det ikke meget bedre, for benjaminitterne dræbte yderligere 18.000 krigere.

26 Da gik hele hæren op til Betel. De græd og fastede indtil aften og bragte brænd- og takofre til Herren. 27-28 På det tidspunkt var Guds Ark flyttet til Betel, og Pinehas, en efterkommer af Arons søn Eleazar, var præst ved helligdommen. Israelitterne spurgte atter Herren: „Skal vi fortsætte kampen imod benjaminitterne?” Herren svarede: „Fortsæt! I morgen vil jeg give jer sejr over dem.”

29 Så lagde en del af israelitterne sig i baghold på markerne rundt om byen. 30 Næste morgen gik den øvrige del af hæren frontalt til angreb mod Gibea som de øvrige dage. 31 Da benjaminitterne nu stormede ud af byen for at gå til modangreb, trak israelitterne sig tilbage i tre retninger og lokkede benjaminitterne væk fra byen. Benjaminitterne forfulgte de israelitiske soldater og huggede 30 af dem ned dels ude på markerne, dels langs vejen mod nordvest til Gibeon[a] og mod nord til Betel. 32 Det fik dem til at tænke: „Vi slår dem også denne gang!” Men israelitternes slagplan gik jo ud på, at deres hær skulle flygte og derved lokke modstanderne bort fra byen. 33 Da deres hovedstyrker nåede Baʼal-Tamar, forskansede de sig og gik til modangreb. I mellemtiden kom de andre frem fra deres baghold og indtog Gibea uden at møde væsentlig modstand. 34 Det drejede sig om 10.000 af israelitternes bedste krigere. Samtidig var der voldsom kamp mellem hovedstyrken og Benjamins hær, der var uvidende om, at det snart var ude med dem. 35 Den dag gav Herren israelitterne sejr over Benjamins hær, der med et tab på 25.100 mand blev næsten totalt udslettet. 36 Da måtte benjaminitterne acceptere, at de var blevet slået.

Bagholdsangrebet og kampens afslutning foregik på følgende måde: Den israelitiske hovedstyrke havde jo trukket sig væk fra benjaminitterne, da de satsede på deres bagholdsstrategi. 37 Den øvrige hærstyrke kom nu frem fra sit baghold, stormede Gibea og huggede indbyggerne ned. 38 Det var aftalt, at de skulle sætte ild til byen, og det gjorde de så. 39 Da israelitternes hovedstyrke så røgen, standsede de flugten og gik til modangreb på benjaminitternes hær. Da benjaminitterne allerede havde hugget 30 israelitiske soldater ned, og hele hæren var flygtet, var de overbeviste om, at sejren var en realitet ligesom de to foregående dage, 40-41 men da de så sig tilbage mod byen fik de et chok, for byen var i brand, og fjenderne kom imod dem både fra syd og nord. 42 Deres eneste udvej var at flygte i retning af ørkenen, men hovedstyrken og krigerne fra bagholdet, som nu havde sluttet sig til dem, satte efter benjaminitterne. 43-44 Et godt stykke øst for Gibea blev de indhentet, og mere end 18.000 af Benjamins krigere blev slået ihjel dér. 45 Resten af hæren flygtede videre mod nord ind i ørkenen i retning af Rimmons klippe, og endnu 5000 mand blev hugget ned undervejs. 2000 mand nåede frem til Gidom, inden de blev dræbt.

46 Den dag mistede Benjamins stamme mere end 25.000 dygtige krigere. 47 De eneste overlevende var 600 mænd, der undslap til Rimmons klippe og gemte sig i ørkenområdets klippehuler. Her levede de i fire måneder.

48 Efter slaget gik israelitterne en runde til hver eneste by i Benjamins land. De dræbte alt levende, både mennesker og husdyr, og derefter brændte de byerne ned til grunden.

Notas al pie

  1. 20,31 På hebraisk ligner de to navne „Gibea” og „Gibeon” hinanden meget. Selvom den hebraiske tekst, vi har adgang til, siger „Gibea”, er det sandsynligt, at originalen har sagt „Gibeon”, da det passer bedre i sammenhængen.

Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 20

Lupta dintre israeliţi şi beniamiţi

1Toţi israeliţii au ieşit de la Dan până la Beer-Şeba[a] şi până la ţinutul Ghiladului. Adunarea s-a strâns astfel ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa. Conducătorii întregului popor, ai tuturor seminţiilor lui Israel, s-au înfăţişat în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de pedestraşi. Beniamiţii au auzit că israeliţii s-au strâns la Miţpa. Israeliţii au zis:

– Spuneţi, cum s-a întâmplat această nelegiuire?

Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul şi le-a zis:

– Eu şi ţiitoarea mea intrasem în Ghiva, care aparţine de Beniamin, ca să înnoptăm acolo. Dar locuitorii Ghivei s-au ridicat împotriva mea, au înconjurat pe timp de noapte casa în care eram şi au vrut să mă omoare. Mi-au necinstit ţiitoarea până când a murit. Atunci mi-am apucat ţiitoarea, am tăiat-o în bucăţi şi bucăţile le-am trimis prin toată ţara moştenită de Israel, pentru că ceea ce ei au săvârşit este o nelegiuire şi o urâciune în Israel. Iată că toţi cei ce aţi venit aici sunteţi israeliţi: sfătuiţi-vă deci şi daţi un verdict acum!

Poporul a luat o decizie şi a zis:

– Nici unul din noi nu va pleca! Nimeni nu se va întoarce acasă! Iată acum ce-i vom face Ghivei: o vom lua cu asalt după cum vom ieşi la sorţi! 10 Din toate seminţiile lui Israel vom lua zece bărbaţi dintr-o sută, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii; aceştia vor aduce provizii pentru popor. Apoi, când ei se vor întoarce, vom pedepsi Ghiva[b] lui Beniamin potrivit cu toată nelegiuirea pe care a săvârşit-o în Israel! 11 Israeliţii s-au unit şi s-au mobilizat împotriva cetăţii. 12 Conducătorii seminţiilor lui Israel au trimis nişte bărbaţi prin toate familiile lui Beniamin ca să le spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care a avut loc printre voi? 13 Aduceţi-i acum pe oamenii aceia nelegiuiţi, care sunt printre voi în Ghiva, ca să-i omorâm! Vom nimici astfel răul din mijlocul lui Israel!“ Dar beniamiţii n-au vrut să asculte de glasul israeliţilor, fraţii lor.

14 Beniamiţii s-au strâns din cetăţile lor la Ghiva şi s-au pregătit de luptă împotriva israeliţilor. 15 În ziua aceea s-au mobilizat douăzeci şi şase de mii de războinici beniamiţi, în afară de locuitorii Ghivei, care s-au strâns în număr de şapte sute de oameni aleşi. 16 În toată mulţimea aceasta erau şapte sute de bărbaţi destoinici, care erau stângaci. Toţi aceştia, trăgând cu praştia, puteau ţinti chiar şi un fir de păr şi nu greşeau. 17 De partea opusă lui Beniamin, se adunaseră bărbaţii lui Israel: erau patru sute de mii de războinici înarmaţi. 18 Ei au plecat în grabă la Betel. Acolo israeliţii L-au întrebat pe Dumnezeu şi au zis:

– Care dintre noi să pornească primul la război împotriva beniamiţilor?

Domnul le-a răspuns:

– Iuda să înceapă!

19 Dimineaţa, israeliţii au pornit şi şi-au aşezat tabăra lângă Ghiva. 20 Apoi au ieşit să se lupte cu beniamiţii şi s-au aşezat în linie de bătaie, înaintea Ghivei. 21 Beniamiţii au ieşit din Ghiva şi au doborât în acea zi douăzeci şi două de mii de israeliţi. 22 Israeliţii s-au îmbărbătat şi s-au aşezat din nou în linie de bătaie în locul în care se aşezaseră în prima zi.

23 Între timp israeliţii se duseseră să plângă înaintea Domnului până seara. L-au întrebat atunci pe Domnul, spunându-I:

– Să pornim din nou la luptă împotriva beniamiţilor, fraţii noştri?

Domnul le-a răspuns:

– Înaintaţi împotriva lor!

24 De aceea israeliţii au înaintat a doua zi împotriva beniamiţilor. 25 Dar şi a doua zi beniamiţii le-au ieşit împotrivă din Ghiva şi au doborât optsprezece mii de războinici înarmaţi. 26 Atunci, toţi israeliţii, deci tot poporul, s-au dus la Betel şi au început să plângă. În ziua aceea au rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara şi au adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de pace[c]. 27 Israeliţii L-au întrebat pe Domnul – în vremea aceea, Chivotul Legământului cu Dumnezeu era acolo, 28 iar Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, slujea înaintea lui – şi I-au zis:

– Să pornim din nou la luptă împotriva fraţilor noştri sau să ne oprim?

Domnul le-a răspuns:

– Duceţi-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre!

29 Atunci, israeliţii au pus la pândă nişte oameni în spatele cetăţii Ghiva. 30 A treia zi israeliţii au ieşit la luptă împotriva beniamiţilor şi s-au aşezat înaintea Ghivei ca şi în celelalte dăţi. 31 Beniamiţii au urmărit poporul, fiind astfel îndepărtaţi de lângă cetate. Au început să lovească în popor şi să ucidă ca în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari – unul care duce la Betel şi altul la Ghiva – şi în câmpie. Au ucis aproape treizeci de israeliţi. 32 Beniamiţii ziceau: „Iată-i învinşi dinaintea noastră ca şi mai înainte!“ Dar israeliţii ziceau: „Să fugim şi să-i îndepărtăm de cetate spre drumurile cele mari!“ 33 Israeliţii au fugit fiecare de pe poziţiile lor şi s-au regrupat la Baal-Tamar, iar israeliţii care stăteau la pândă s-au năpustit din locul în care erau, la apus[d] de Ghiva[e]. 34 Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au înaintat împotriva Ghivei. Bătălia a fost aprigă şi beniamiţii nici nu-şi închipuiau că va veni asupra lor un asemenea dezastru. 35 Domnul i-a nimicit pe beniamiţi dinaintea lui Israel şi astfel israeliţii au ucis în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de beniamiţi. 36 Beniamiţii au înţeles că au fost înfrânţi.

Atunci când israeliţii s-au lăsat urmăriţi de beniamiţi, ei s-au bazat pe oamenii care fuseseră puşi la pândă în apropierea Ghivei. 37 Cei ce stăteau la pândă au înaintat repede împotriva Ghivei, s-au năpustit asupra ei şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. 38 Semnalul pe care israeliţii îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că ei trebuiau să înalţe în cetate un nor mare de fum. 39 Doar atunci bărbaţii lui Israel ar fi trebuit să se întoarcă în luptă. Beniamiţii începuseră să lovească şi pentru că numărul celor ucişi era aproape de treizeci de oameni, ei îşi ziceau: „Cu siguranţă că sunt nimiciţi dinaintea noastră ca în prima luptă!“ 40 Când coloana de fum a început să se înalţe din cetate, beniamiţii au privit înapoi şi au observat-o cum se ridica din întreaga cetate înspre ceruri. 41 Atunci israeliţii s-au întors în luptă. Când au văzut dezastrul care-i aştepta, beniamiţii s-au îngrozit. 42 Au fugit dinaintea israeliţilor spre drumul care duce în pustie, dar nu au putut scăpa de luptă; israeliţii care ieşeau din cetate i-au ucis chiar acolo[f]. 43 I-au înconjurat pe beniamiţi, i-au urmărit fără încetare[g] şi i-au nimicit până în faţa Ghivei, spre răsărit.

44 Optsprezece mii de beniamiţi au fost ucişi, toţi aceştia fiind luptători viteji. 45 Unii au fugit şi au scăpat în pustie, la stânca Rimon. Israeliţii au ucis la drumurile cele mari cinci mii dintre ei. Pe alţii i-au urmărit până la Ghidom, ucigând dintre aceştia două mii de oameni. 46 Astfel, numărul beniamiţilor care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cinci de mii de războinici. 47 Dintre cei care au fugit şi au scăpat în pustie, la stânca Rimon au mai rămas şase sute de oameni. Ei au locuit la stânca Rimon timp de patru luni. 48 Israeliţii s-au întors spre beniamiţi şi au trecut prin ascuţişul sabiei toate cetăţile cu tot ce au găsit în ele: oameni şi animale. Ei au dat foc tuturor acestor cetăţi pe care le-au găsit în cale.

Notas al pie

  1. Judecători 20:1 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului iar Beer-Şeba pe cea sudică.
  2. Judecători 20:10 Un singur mss al TM; celelalte mss ale TM: Gheva, o variantă a numelui Ghiva
  3. Judecători 20:26 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulţumire, deoarece poartă şi aceste sensuri
  4. Judecători 20:33 Unele mss ale LXX, VUL; sensul termenului ebraic este nesigur
  5. Judecători 20:33 TM: Gheva, variantă a numelui Ghiva
  6. Judecători 20:42 Lit.: i-au ucis în mijloc, în ideea că beniamiţii au fost prinşi în mijloc, între israeliţii care ieşeau din cetate şi ceilalţi care fuseseră urmăriţi de beniamiţi
  7. Judecători 20:43 Sensul termenului ebraic este nesigur