1Følgende regler gælder for skyldofferet, som er et meget helligt offer. 2Offerdyret skal slagtes på samme sted, hvor brændofferdyrene slagtes, og dets blod skal stænkes på siderne af alteret. 3Derefter skal præsten ofre dyrets fedt, også fedthalen og fedtet omkring indvoldene, 4begge nyrer, lændefedtet og fedtklumpen over leveren. 5Præsterne skal brænde nyrerne og fedtet på alteret som et skyldoffer for Herren. 6Kun mænd fra præsteslægten må spise det tiloversblevne kød, for det er indviet til mig, og det skal spises på et indviet sted.
7Samme regel gælder for syndofferet: Den præst, som udfører forsoningsceremonien, har ansvar for, at kun præsterne spiser af kødet. 8For brændofferet gælder det, at offerdyrets hud tilfalder den præst, som udfører offerhandlingen. 9De afgrødeofre, som består af mad, der er tilberedt i ovn, på pande eller på bageplade, tilfalder den præst, der udfører offerhandlingen. 10Alle andre afgrødeofre, både med og uden olivenolie i, skal fordeles ligeligt mellem alle præsterne.
11Følgende regler gælder for de takofre, som bringes til Herren:
12Hvis det drejer sig om et lovprisningsoffer, skal der sammen med offeret bringes rundbrød og fladbrød, blandet med olivenolie og bagt uden surdej. 13Offeret skal bringes til Herren sammen med et brød, bagt med surdej. 14Et brød af hver slags skal bæres frem for Herrens alter med en svingende bevægelse, hvorefter brødene tilfalder den præst, som stænker offerdyrets blod på alteret. 15Efter at offerdyrets bedste og fedeste dele er blevet ofret til Herren som en lovprisning, skal præsterne spise dyrets kød samme dag, for intet må levnes til næste dag.
16Men hvis nogen ønsker at bringe takofre af anden art, hvad enten det drejer sig om indfrielsen af et løfte til Herren eller frivillige ofre, må der gerne levnes noget, som så kan spises næste dag. 17Hvis noget derimod levnes til tredjedagen, skal det brændes, 18for hvis noget spises på tredjedagen, vil Herren ikke anerkende det som et gyldigt offer, og offeret gavner ikke den, som bragte det. Ligeledes regnes den præst, som spiser dette offer, for skyldig, for det er afskyeligt for Herren, og præsten kommer til at stå til regnskab for sin synd.
19Hvis kødet kommer i berøring med noget urent, må det ikke spises, men det skal brændes. Samtidig gælder det, at offerkød kun må spises af personer, der er rituelt rene. 20Den præst, som er uren, men som alligevel spiser af takofferet, skal dø. 21Den, som rører ved et urent dyr eller noget urent fra et menneske, og derefter spiser af takofferet, skal dø.”
22Derefter sagde Herren til Moses: 23„Sig til Israels folk, at de aldrig må spise fedt, hverken fra kvæg eller får eller geder. 24Fedtet fra et dyr, som dør af sygdom, eller som dræbes af vilde dyr, må heller ikke spises, men det må gerne bruges til andre formål. 25Enhver, der spiser fedt fra et offerdyr, skal dø.
26Spis aldrig blod, hverken fra fugle eller andre dyr. 27Enhver, som gør det, skal dø.”
28Herren fortsatte: 29„Sig til Israels folk, at de, der bringer Herren et takoffer, selv skal frembære deres offer. 30De skal personligt ofre dyrets fedt og bryststykke som en gave til Herren. Bryststykket skal svinges frem og tilbage foran alteret. 31Så skal præsten brænde fedtet på alteret, men bryststykket skal tilfalde præsterne, 32-33og det højre lår skal tilfalde den præst, som udfører offerhandlingen. 34Bryststykket og det højre lår skal være en gave fra Israels folk og skal altid tilfalde præsterne, for det er deres andel.” 35-36Den dag Aron og hans sønner blev salvet, befalede Herren, at Israels folk skulle give dem disse stykker af offerdyrene. Det er deres ret fra slægt til slægt.
37Dette er Herrens instrukser om brændofferet, afgrødeofferet, syndofferet, skyldofferet, indvielsesofferet og takofferet. 38Disse forskrifter gav Herren til Moses på Sinaibjerget, dengang Israels folk begyndte at bringe ofre til Herren ude i ørkenen.
Jertfa pentru vină
1În ce privește legea jertfei pentru vină, aceasta este o jertfă preasfântă. 2Animalul adus ca jertfă pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie animalul adus ca ardere‑de‑tot, după care sângele să‑i fie stropit pe altar, de jur împrejur. 3Apoi să fie adusă ca jertfă toată grăsimea ei – grăsimea cozii și grăsimea de pe măruntaie – 4cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și membrana ficatului, care va trebui luată odată cu rinichii. 5Preotul să le ardă pe altar, ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul. Aceasta este o jertfă pentru vină. 6Fiecare bărbat dintre preoți să mănânce din ea într‑un loc sfânt, căci este o jertfă preasfântă.
7Ca jertfa pentru vină, așa este și la jertfa pentru păcat, existând aceeași lege pentru amândouă. Ele vor fi ale preotului care face ispășirea. 8De asemenea, preotul care aduce arderea‑de‑tot a cuiva, poate păstra pentru sine pielea animalului jertfit ca ardere‑de‑tot. 9Orice dar de mâncare copt în cuptor și tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar să‑i rămână preotului care îl aduce. 10Dar orice dar de mâncare amestecat cu untdelemn sau uscat să fie al tuturor fiilor lui Aaron, fiecare să primească la fel ca fratele său.
Jertfa de pace
11Aceasta este legea cu privire la jertfa de pace11, 13-37 Vezi nota de la 3:1., pe care cineva o va aduce Domnului: 12dacă o va aduce drept mulțumire, să aducă alături de jertfa de mulțumire niște turte nedospite, amestecate cu untdelemn, plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și turte din făină aleasă, bine frământată, amestecate cu untdelemn. 13Alături de jertfa de pace adusă ca mulțumire, să aducă drept ofrandă și turte de pâine dospită. 14Din fiecare ofrandă să aducă drept contribuție pentru Domnul câte o turtă. Aceasta va fi a preotului care stropește sângele jertfei de pace. 15Carnea jertfei de mulțumire din jertfa lui de pace să fie mâncată în ziua în care este adusă ca ofrandă. Să nu se lase nimic din ea până dimineață.
16Dar dacă ofranda pe care o aduce este în vederea împlinirii unui jurământ16 A unei promisiuni de a aduce Domnului un dar, ca răspuns la ajutorul dat într‑o situație anume. sau este un dar de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în ziua în care este adusă, iar ce a mai rămas să se mănânce în ziua următoare. 17Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars în foc. 18Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei lui de pace a treia zi, nu va fi acceptată și nu i se va lua în considerare celui ce a adus‑o. Este necurată, iar cel ce o mănâncă va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
19Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu fie mâncată, ci să fie arsă în foc. Însă carnea curată poate fi mâncată de oricine este curat. 20Cât despre cel care va mânca din carnea jertfei de pace a Domnului când este necurat, acela să fie nimicit din poporul său. 21Dacă cineva va atinge un lucru necurat, fie vreo necurăție omenească, fie vreun animal necurat sau orice alt lucru spurcat, și va mânca apoi din jertfa de pace a Domnului, să fie nimicit din poporul său.»“
Grăsimea și sângele interzise
22Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 23„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Să nu mâncați grăsime de bou, de oaie sau de capră. 24Grăsimea de la cadavrul unui animal sau grăsimea unui animal care a fost sfâșiat de fiare poate fi folosită la orice altceva, dar să n‑o mâncați nicidecum. 25Dacă cineva dintre voi va mânca grăsimea unui animal din care a fost adusă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, cel care o va mânca să fie nimicit din poporul său. 26Să nu consumați niciun fel de sânge, al vreunei păsări sau al vreunui animal, în niciuna din locuințele voastre. 27Orice persoană care va consuma vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său.»“
Partea preotului din jertfa de pace
28Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 29„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Cel ce aduce Domnului jertfa lui de pace, să aducă Domnului ofranda lui chiar din jertfa lui de pace. 30Cu mâinile lui să aducă jertfele mistuite de foc. Să aducă grăsimea împreună cu pieptul, iar pieptul să fie legănat înaintea Domnului ca o jertfă legănată. 31Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor săi. 32Spata dreaptă de la jertfele voastre de pace s‑o dați preotului drept contribuție. 33Acela dintre fiii lui Aaron care aduce sângele și grăsimea jertfei de pace să oprească spata dreaptă ca parte a lui. 34Căci Eu am luat de la fiii lui Israel, din jertfele lor de pace, pieptul jertfei legănate și spata adusă drept contribuție și le‑am dat preotului Aaron și fiilor săi, de la fiii lui Israel, printr‑o hotărâre veșnică.»“
35Aceasta este partea lui Aaron și partea fiilor săi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, din ziua în care El i‑a adus ca să slujească Domnului ca preoți. 36Domnul a poruncit ca această parte să le fie dată de către fiii lui Israel, din ziua când El i‑a uns. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor lor.
37Aceasta este legea cu privire la arderea‑de‑tot, darul de mâncare, jertfa pentru păcat, jertfa pentru vină, jertfa în vederea învestirii în slujire și jertfa de pace, 38pe care Domnul i‑a poruncit‑o lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le‑a spus fiilor lui Israel să‑și aducă jertfele înaintea Domnului, în pustia Sinai.
