Un linceul n’a pas de poches
1Au chef de chœur. Un psaume des Qoréites49.1 Voir note 42.1..
2O vous, tous les peuples, ╵écoutez ceci !
Habitants du monde, ╵prêtez attention,
3vous, gens d’humble condition ╵et vous, gens de haute condition,
vous, les hommes riches ╵comme vous les pauvres !
4De ma bouche sortent ╵des paroles sages,
et mon cœur médite ╵des propos sensés.
5Mon oreille écoute ╵des proverbes sages.
Au son de la lyre, ╵je vais révéler ╵le sens d’une énigme.
6Pourquoi donc craindrais-je, ╵aux jours du malheur,
où je suis environné ╵des méfaits des fourbes ?
7Ils ont foi en leur fortune
et ils tirent vanité ╵de leurs immenses richesses.
8Aucun homme, cependant, ╵ne peut racheter un autre.
Aucun ne saurait payer ╵à Dieu sa propre rançon.
9Car le rachat de leur vie ╵est bien trop coûteux.
Il leur faut, à tout jamais, ╵en abandonner l’idée.
10Vivront-ils toujours ?
Eviteront-ils la fosse ?
11On voit bien mourir le sage,
et le sot et l’insensé ╵vont périr également,
en laissant leurs biens à d’autres.
12Cependant, ils s’imaginent ╵que leurs maisons vont durer ╵jusque dans l’éternité49.12 Selon le texte hébreu. Les anciennes versions grecque et syriaque ont : cependant leur tombe sera leur maison pour toujours, leur demeure pour des générations.
et que leurs demeures ╵seront à l’abri du temps ╵pendant des générations,
eux qui voulaient que leurs terres ╵soient appelées de leur nom.
13L’homme le plus honoré ╵ne vit pas longtemps :
car il est semblable aux animaux ╵qui doivent périr49.13 Dans l’ancienne version grecque et la version syriaque, les v. 13 et 21 sont identiques..
14Tel est l’avenir de ceux ╵qui leur font confiance,
qui approuvent leurs discours49.14 Autre traduction : telle est leur voie, leur folie, et ceux qui les suivent approuvent leurs discours..
Pause
15On les pousse vers la tombe ╵comme un troupeau de moutons,
et la mort se repaît d’eux.
Au matin, les hommes droits ╵vont les piétiner.
Loin de leur demeure, ╵au séjour des morts, ╵leur beauté s’évanouira.
16Mais Dieu me délivrera ╵du séjour des morts,
car il me prendra.
Pause
17Ne sois donc pas alarmé ╵quand un homme s’enrichit,
quand tu vois le luxe ╵s’étaler dans sa maison.
18Car, lorsqu’il mourra, ╵il n’emportera ╵rien de ce qu’il possédait :
ses biens ne le suivront pas49.18 Voir 1 Tm 6.7..
19Pendant sa vie il pouvait ╵se dire béni
– et les gens vous louent ╵lorsque tout va bien pour vous – ,
20il lui faudra bien rejoindre ╵ses ancêtres décédés
qui, jamais plus, ne verront ╵briller la lumière.
21L’homme le plus honoré, ╵s’il n’a pas d’intelligence,
est semblable aux animaux ╵qui doivent périr.
Psalmul 49
Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un psalm.
1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele!
Luați aminte, toți locuitorii lumii,
2fii ai lui Adam și fii ai omului,
cei bogați și cei nevoiași laolaltă!
3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,
iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.
4Îmi voi pleca urechea la un proverb;
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei,
6a celor ce se încred în averile lor
și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?
7Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său,
nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui.
8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă,
încât nu va putea plăti niciodată
9ca să trăiască pentru totdeauna
și să nu vadă groapa.
10Căci el vede că până și înțelepții mor;
iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună
și își lasă averea altora.
11Mormintele lor le vor fi case pe vecie11 Sensul versului este nesigur.,
locuințe din generație în generație,
deși și‑au numit proprietățile după numele lor.
12Însă omul pus în cinste nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
13Aceasta este calea celor ce se încred în ei13 Sau: în ei înșiși.
și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele13 Lit.: gura. lor.
14Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi;
moartea îi va paște.
Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața.
Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților,
departe de locuința lor.
15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților,
căci El mă va lua.15 Sau: mă va primi. Selah
16Nu te teme când se îmbogățește cineva,
când sporește gloria casei lui,
17căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
gloria lui nu se coboară după el.
18Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui,
– iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –,
19tot va merge la generația părinților lui,
și nu vor mai vedea lumina vreodată.
20Omul pus în cinste și fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
