La bonté du Seigneur
1Au chef de chœur, de David, serviteur de l’Eternel.
2En moi-même, je médite ╵sur ce que déclare ╵le méchant36.2 En moi-même, je médite: d’après le texte hébreu traditionnel. Certains manuscrits hébreux et de l’ancienne version grecque, la version syriaque ont : au fond de son cœur. Il faut alors comprendre : Ce que déclare le méchant dans son péché est au fond de son cœur. dans son péché ;
lui, il n’a même pas peur de Dieu36.2 Cité en Rm 3.18..
3Il se considère ╵d’un œil trop flatteur
pour reconnaître sa faute, ╵et la détester.
4Les paroles de sa bouche ╵sont mensonge et tromperie ;
il ne veut pas réfléchir ╵en vue de faire le bien.
5La nuit, sur son lit, ╵il projette un mauvais coup.
Il persiste dans la voie ╵qui n’est pas la bonne :
il ne veut pas rejeter le mal.
6Jusqu’au ciel va ton amour, ╵Eternel,
et jusqu’aux nuages ╵monte ta fidélité.
7Ta justice est aussi haute ╵que les plus hautes montagnes.
Tes jugements sont profonds ╵comme l’immense océan !
Tu secours, ô Eternel, ╵et les hommes, et les bêtes.
8Que ton amour est précieux, ô Dieu !
Sous tes ailes, ╵les humains se réfugient.
9Ils se restaurent de mets ╵généreux de ta maison.
Au torrent de tes délices, ╵tu leur donnes à boire.
10Car chez toi ╵est la source de la vie.
C’est dans ta lumière ╵que nous voyons la lumière.
11Maintiens ton amour ╵à tous ceux qui te connaissent,
manifeste ta justice ╵à ceux qui sont droits de cœur !
12Que les orgueilleux ╵ne m’approchent pas,
et que les méchants ╵ne me chassent pas !
13Voici : déjà ils succombent, ╵ceux qui font le mal,
ils sont renversés, ╵sans pouvoir se relever.
Psalmul 36
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.
1O rostire cu privire la fărădelegea celui rău
se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui!1 Sau: Fărădelegea îi vorbește celui rău / chiar în străfundul inimii lui. / Nu este frică de Dumnezeu / înaintea ochilor lui.
2Căci se măgulește în ochii săi
ca să‑și mai găsească nelegiuirea și s‑o urască.
3Cuvintele gurii lui sunt rele și înșelătoare;
a încetat să mai fie înțelept și să facă binele.
4Plănuiește nelegiuirea chiar și în așternutul său,
stă pe o cale care nu este bună
și nu respinge răul.
5Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
și credincioșia Ta – până la nori!
6Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu
și judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât și animalelor!
7Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale se adăpostesc fiii omului.
8Ei se satură de belșugul casei Tale,
și Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
9Căci la Tine este izvorul vieții
și, prin lumina Ta, vedem lumina.
10Continuă să‑Ți arăți îndurarea față de cei ce Te cunosc,
și dreptatea față de cei cu inima dreaptă!
11Să nu vină la mine piciorul celui mândru,
iar mâna celor răi să nu mă facă să rătăcesc ca un fugar!
12Au și căzut cei ce săvârșesc nelegiuirea!
Au fost aruncați și n‑au putut să se mai ridice!
