Tu es mon seul abri
1Méditation142.1 Signification incertaine. de David. Prière qu’il prononça quand il était dans la caverne142.1 Voir 1 S 22.1-2 ; 24.1-9 ; cf. Ps 57.1..
2A pleine voix, ╵je crie vers l’Eternel.
A pleine voix, ╵je supplie l’Eternel,
3et, devant lui, ╵je me répands en plaintes.
En sa présence, ╵j’expose ma détresse.
4Quand mon esprit ╵est abattu,
toi tu connais ╵par quel chemin je passe.
Sur la route où je marche,
ils m’ont tendu un piège.
5Regarde à droite142.5 C’est-à-dire du côté où se tient le défenseur (16.8 ; 109.31 ; 110.5). et vois :
il n’y a plus personne ╵qui veuille me connaître !
Je ne sais plus ╵où chercher un refuge
et nul ne veut ╵s’inquiéter de ma vie.
6O Eternel, ╵je fais appel à toi,
et je m’écrie : ╵« Tu es mon seul abri !
Tu es mon bien ╵au pays des vivants ! »
7Sois attentif ╵à mes supplications
car j’ai touché ╵le fond de la misère.
Délivre-moi ╵de mes persécuteurs !
Ils sont bien plus puissants que moi.
8Libère-moi ╵de ma prison
pour que je puisse te louer !
Autour de moi, ╵les justes feront cercle
quand tu m’auras ╵comblé de tes bienfaits.
Psalmul 142
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.
1Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.
2Îmi vărs plângerea înaintea Lui;
îmi istorisesc necazul înaintea Lui.
3Când duhul îmi este mâhnit,
Tu‑mi cunoști cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi‑au ascuns curse.
4Privește la dreapta mea și ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaște!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu‑i pasă de viața mea!
5Te chem, Doamne,
zicând: „Tu ești adăpostul meu,
moștenirea mea pe pământul celor vii!“
6Ascultă‑mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Scapă‑mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7Scoate‑mă din temniță,
pentru ca sufletul meu să aducă mulțumiri Numelui Tău!
Cei drepți se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
