Sors de ton silence, ô Dieu !
1Au chef de chœur. Psaume de David.
Dieu, toi que je loue, ╵ne reste pas silencieux,
2car des gens méchants ╵ouvrent contre moi ╵leur bouche empreinte de tromperie,
et ils tiennent contre moi ╵des propos menteurs.
3Ils m’entourent de paroles ╵que la haine inspire.
Sans cause, ils me font la guerre.
4Pour prix de mon amitié, ╵ils m’ont accusé,
tandis que moi, je suis en prière.
5Ils me font du mal ╵pour le bien que je leur fais,
et mon amitié ╵est payée de haine.
6Soumets-le à un méchant109.6 Dans les v. 6-19, le psalmiste lance des imprécations contre ses adversaires qui sont motivées par le souci que la justice soit rétablie pour la gloire de Dieu, ainsi que par le désir légitime d’être délivré de ses ennemis. D’autres comprennent ces versets comme une citation des propos tenus par les « gens méchants » contre le psalmiste. !
Qu’un accusateur ╵se tienne à sa droite !
7Que, lors de son jugement, ╵il soit déclaré coupable,
que sa prière serve ╵à le condamner !
8Que ses jours soient abrégés,
qu’un autre prenne sa charge109.8 Cité en Ac 1.20. !
9Que ses fils soient orphelins,
que sa femme reste veuve,
10que ses enfants soient errants, ╵qu’ils mendient leur pain109.10 Texte hébreu traditionnel. L’ancienne version grecque a : qu’ils soient expulsés.,
et qu’ils soient réduits à quémander ╵loin de leur demeure en ruine !
11Que le créancier ╵prenne tout son bien !
Que des étrangers ravissent ╵le produit de son labeur !
12Qu’il n’y ait personne ╵qui lui manifeste ╵de la bienveillance
et qui ait pitié ╵de ses orphelins !
13Que ses descendants ╵soient exterminés
et qu’à la génération suivante, ╵leur nom disparaisse.
14Que le péché de ses pères ╵soit pris en compte par l’Eternel,
que les fautes de sa mère ╵ne soient jamais effacées !
15Que l’Eternel constamment, ╵les ait en ligne de mire !
Que leur souvenir ╵soit extirpé de la terre !
16Car cet homme ╵ne s’est jamais appliqué ╵à agir avec bonté,
et il a persécuté ╵le pauvre, le démuni,
l’homme au cœur brisé, ╵jusqu’à le faire mourir.
17Il aimait maudire : ╵que la malédiction vienne ╵le frapper !
Il refusait de bénir : ╵que la bénédiction fuie ╵loin de lui !
18Puisqu’il endossait ╵la malédiction ╵comme un vêtement,
qu’elle le pénètre ╵comme ferait l’eau,
et qu’elle entre en lui ╵jusque dans ses os ╵comme ferait l’huile109.18 Nb 5.17-28. !
19Qu’elle l’enveloppe ╵comme un vêtement,
comme une ceinture ╵sans cesse attachée ╵autour de ses reins !
20Que ce soit ainsi, ╵que l’Eternel paie ╵mes accusateurs
et ceux qui me calomnient.
21Et toi, Eternel, Seigneur,
interviens en ma faveur ╵en vue de ta renommée !
Toi dont l’amour est si bon, ╵viens me délivrer !
22Je suis affligé et pauvre
et mon cœur est déchiré ╵au-dedans de moi.
23Comme l’ombre qui s’étire, ╵je m’évanouis ;
et l’on me secoue ╵comme on le ferait ╵d’une sauterelle.
24Mes genoux flageolent ╵par l’effet du jeûne
et mon corps est amaigri.
25Je suis, pour ces gens, ╵un sujet de raillerie.
Dès qu’ils m’aperçoivent, ╵ils hochent la tête.
26A l’aide, Eternel, mon Dieu !
Sauve-moi dans ton amour !
27Que mes ennemis ╵puissent reconnaître
que c’est toi seul, Eternel, ╵toi seul qui as fait cela.
28Ils peuvent maudire, ╵toi, tu béniras !
Ils se dressent contre moi… ╵Ils seront couverts de honte !
Et ton serviteur ╵sera dans la joie.
29Que ceux qui m’accusent ╵soient couverts de déshonneur !
Qu’ils soient revêtus de honte ╵comme d’un manteau !
30Je célébrerai ╵l’Eternel à pleine voix,
et je le glorifierai ╵parmi les foules nombreuses,
31car il se tient aux côtés du pauvre
pour le délivrer ╵de ceux qui l’assignent ╵en justice.
Psalmul 109
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2Iată că gura celui rău și gura celui înșelător
se deschid împotriva mea;
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3Mă împresoară cu niște cuvinte de ură
și se luptă cu mine fără motiv.
4La dragostea mea ei răspund cu dușmănie,
dar eu mă rog.
5Ei îmi răsplătesc binele cu rău,
și dragostea mea – cu ură.
6Pune un om rău împotriva lui
și un acuzator6 Ebr.: satan, care înseamnă vrăjmaș, acuzator. Sau și pe Satan. să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat.
8Fie‑i zilele puține,
iar slujba lui s‑o ia altul!
9Să‑i rămână fiii orfani,
și soția lui – văduvă!
10Fiii lui să rătăcească cerșind
și căutând printre ruine!
11Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are,
și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui!
12Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare
și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui!
13Fie ca descendența lui să fie stârpită,
iar în generația următoare să le fie șters numele!
14Să rămână în amintire înaintea Domnului
nelegiuirea părinților lui
și să nu fie șters păcatul mamei lui!
15Să rămână întotdeauna înaintea Domnului,
iar El să le șteargă amintirea de pe pământ!
16Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare,
ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș
și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17A iubit blestemul; de el să aibă parte!17 blestemul; de el a avut parte.
Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!17 binecuvântarea; / aceasta stă departe de el.
18A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
i‑a intrat în pântec ca apa
și în oasele lui ca uleiul.
19De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă
și brâul cu care se încinge mereu!
20Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
și a celor ce mă vorbesc de rău!
21Dar Tu, Stăpâne Doamne,
de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă!
22Căci sunt sărac și nevoiaș,
iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu.
23Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24Genunchii îmi sunt slăbiți de post,
iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime.
25Am ajuns de disprețul lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26Doamne, Dumnezeul meu, ajută‑mă!
În îndurarea Ta, izbăvește‑mă!
27Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască faptul că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli.
29Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura,
se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta.
30Voi mulțumi mult Domnului cu gura mea,
Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31Căci El stă la dreapta celui nevoiaș,
ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.
