La tentation de Jésus
(Mc 1.12-13 ; Lc 4.1-13)
1Alors l’Esprit conduisit Jésus dans le désert pour qu’il y soit tenté par le diable. 2Après avoir jeûné pendant quarante jours et quarante nuits, il eut faim. 3Le tentateur s’approcha et lui dit : Si tu es le Fils de Dieu, ordonne que ces pierres se changent en pains.
4Jésus répondit : Il est écrit :
L’homme ne vivra pas seulement de pain,
mais aussi de toute parole que Dieu prononce4.4 Dt 8.3..
5Alors le diable l’emmena dans la cité sainte, le plaça tout en haut du Temple 6et lui dit : Si tu es le Fils de Dieu, jette-toi en bas, car il est écrit :
Il donnera des ordres ╵à ses anges à ton sujet
et ils te porteront sur leurs mains
pour que ton pied ne heurte pas de pierre4.6 Ps 91.11-12..
7Jésus lui dit : Il est aussi écrit : Tu ne forceras pas la main au Seigneur, ton Dieu4.7 Dt 6.16..
8Le diable l’emmena encore sur une très haute montagne. Là, il lui montra tous les royaumes du monde et leur magnificence. 9Puis il lui dit : Tout cela, je te le donnerai si tu te prosternes devant moi pour m’adorer.
10Alors Jésus lui dit : Va-t’en, Satan ! Car il est écrit :
Tu adoreras le Seigneur, ton Dieu,
et c’est à lui seul que tu rendras un culte4.10 Dt 6.13..
11Là-dessus, le diable le laissa. Et voici que des anges vinrent et se mirent à le servir.
Jésus à Capernaüm et en Galilée
(Mc 1.14-15 ; Lc 4.14-15)
12Quand Jésus apprit que Jean avait été emprisonné, il se retira en Galilée, 13mais il ne resta pas à Nazareth. Il alla s’établir à Capernaüm, une ville située au bord du lac, dans les territoires de Zabulon et de Nephtali. 14Ainsi s’accomplit cette parole du prophète Esaïe qui avait annoncé :
15Ecoute, ô toi, terre de Zabulon ╵et toi, terre de Nephtali,
contrée voisine de la mer, ╵située au-delà du Jourdain,
ô toi, Galilée des populations étrangères :
16Le peuple qui vivait dans les ténèbres
a vu briller une grande lumière,
et sur ceux qui habitaient dans le pays
sur lequel planait l’ombre de la mort,
une lumière s’est levée4.16 Es 8.23 ; 9.1..
17A partir de ce moment, Jésus commença à prêcher en public en disant : Changez4.17 Autres traductions : repentez-vous ou changez d’attitude ou changez de comportement., car le royaume4.17 Voir note 3.2. des cieux est proche.
(Mc 1.16-20 ; Lc 5.1-11)
18Un jour qu’il marchait au bord du lac de Galilée, il vit deux frères : Simon (qu’on appelle aussi Pierre), et André, son frère, qui lançaient un filet dans le lac, car ils étaient pêcheurs. 19Il leur dit : Suivez-moi et je ferai de vous des pêcheurs d’hommes.
20Ils abandonnèrent aussitôt leurs filets et le suivirent.
21Poursuivant son chemin, il vit deux autres frères : Jacques, fils de Zébédée, et Jean, son frère. Ils étaient dans leur bateau avec Zébédée, leur père, et ils réparaient leurs filets. Il les appela 22et, aussitôt, ils laissèrent leur bateau, quittèrent leur père, et le suivirent.
(Mc 3.7-12 ; Lc 6.17-19)
23Jésus parcourait toute la Galilée, il enseignait dans les synagogues, proclamait la bonne nouvelle du royaume4.23 Voir note 3.2. des cieux et guérissait les gens de toutes maladies et de toutes infirmités. 24Bientôt, on entendit parler de lui dans toute la Syrie. On lui amena tous ceux qui étaient atteints de diverses maladies et souffraient de divers maux : ceux qui étaient sous l’emprise de démons ainsi que des épileptiques4.24 L’épilepsie est une maladie provoquant des convulsions et des évanouissements. et des paralysés, et il les guérit tous. 25Des foules nombreuses se mirent à le suivre ; elles étaient venues de la Galilée, de la région des « Dix Villes »4.25 La région des « Dix Villes » se trouvait au sud-est du lac de Galilée., de Jérusalem, de la Judée et du territoire transjordanien.
Ispitirea lui Isus în pustie
(Mc. 1:12-13; Lc. 4:1-13)
1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit1 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mc. 1:1; Lc. 4:2; Evr. 3:9). de diavolul1 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte].. 2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți2 Vezi Ex. 24:18; 34:28; Deut. 8:2-3. Vezi nota de la 2:15., la urmă a flămânzit.
3Atunci ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis:
– Dacă3, 6 Sau: Din moment ce, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini!
4Însă Isus, răspunzând, a zis:
– Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“4 Vezi Deut. 8:3..
5Atunci diavolul L-a luat în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streașina Templului 6și I-a zis:
– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“
și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră.“6 Vezi Ps. 91:11-12.
7Isus i-a spus:
– De asemenea, este scris: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“7 Vezi Deut. 6:16.
8Din nou, diavolul L-a luat pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate regatele lumii și slava lor.
9Apoi I-a zis:
– Toate acestea Ți le voi da Ție dacă, aruncându-Te la pământ, mi Te vei închina.
10Atunci Isus i-a zis:
– Pleacă, Satan10 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan [peste tot în carte]., căci este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să-I slujești!“10 Vezi Deut. 6:13.
11Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s-au apropiat și Îi slujeau.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mc. 1:14-15; Lc. 4:14-15)
12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S-a retras în Galileea. 13A părăsit Nazaretul și S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare13 Marea (sau Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei [peste tot în carte]., în hotarele lui Zabulon și ale lui Neftali, 14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15„Ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali,
calea către mare15 Lit.: calea mării., dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor.
16Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții,
a răsărit o lumină!“16 Vezi Is. 9:1-2.
17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor!“
Chemarea primilor apostoli
(Mc. 1:16-20; Lc. 5:2-11; In. 1:35-42)
18În timp ce mergea pe lângă Marea Galileei18 Cunoscută și sub numele de: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]., Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“ 20Ei și-au lăsat imediat năvoadele și L-au urmat.
21Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i-a chemat, 22iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L-au urmat.
Isus vindecă bolnavii
(Mc. 3:7-12; Lc. 6:17-19)
23Isus călătorea prin toată Galileea, dând învățătură în sinagogi23 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian sau în perioada post-exilică (sec. VI–V î.Cr.) [peste tot în carte]., predicând Evanghelia23 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. 24Vestea cu privire la El s-a răspândit în toată Siria24 Teritoriul de la nord de Galileea, între M. Mediterană și Damasc.. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici24 Gr.: lunatici, pe baza unei superstiții antice care spunea că accesele (atacurile) erau datorate fazelor Lunii. și pe cei paralizați, iar El îi vindeca. 25Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis25 Sau: Cele Zece Orașe, o ligă formată din zece cetăți elenistice, nouă dintre ele fiind situate la est de Iordan., din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.
