La tentation de Jésus
(Mt 4.1-11 ; Mc 1.12-13)
1Jésus, rempli de l’Esprit Saint, revint du Jourdain et l’Esprit le conduisit dans le désert 2où il fut tenté par le diable durant quarante jours. Il ne mangea rien durant ces jours-là, et, quand ils furent passés, il eut faim.
3Alors le diable lui dit : Si tu es le Fils de Dieu, ordonne donc à cette pierre de se changer en pain.
4Jésus lui répondit : Il est écrit :
L’homme ne vivra pas seulement de pain4.4 Dt 8.3..
5Le diable l’entraîna sur une hauteur, 6lui montra en un instant tous les royaumes de la terre et lui dit : Je te donnerai la domination universelle ainsi que les richesses et la gloire de ces royaumes. Car tout cela a été remis entre mes mains et je le donne à qui je veux. 7Si donc tu te prosternes devant moi, tout cela sera à toi.
8Jésus lui répondit : Il est écrit :
Tu adoreras le Seigneur, ton Dieu,
et c’est à lui seul que tu rendras un culte4.8 Dt 6.13..
9Le diable le conduisit ensuite à Jérusalem, le plaça tout en haut du Temple et lui dit : Si tu es le Fils de Dieu, jette-toi d’ici en bas, car il est écrit :
10Il donnera des ordres ╵à ses anges à ton sujet,
pour qu’ils veillent sur toi,
11et encore :
Ils te porteront sur leurs mains
pour que ton pied ne heurte pas de pierre4.11 Ps 91.11-12..
12Jésus répondit : Il est aussi écrit :
Tu ne forceras pas la main au Seigneur, ton Dieu4.12 Dt 6.16..
13Lorsque le diable eut achevé de le soumettre à toutes sortes de tentations, il s’éloigna de lui jusqu’au temps fixé4.13 Autre traduction : jusqu’au moment propice..
Ministère de Jésus en Galilée
Jésus, le Serviteur choisi par Dieu
(Mt 4.12-17 ; Mc 1.14-15)
14Jésus, rempli de la puissance de l’Esprit, retourna en Galilée. Sa réputation se répandit dans toute la région. 15Il enseignait dans les synagogues et tous faisaient son éloge.
(Mt 13.53-58 ; Mc 6.1-6)
16Il se rendit aussi à Nazareth, où il avait été élevé, et il entra dans la synagogue le jour du sabbat, comme il en avait l’habitude. Il se leva pour faire la lecture biblique4.16 N’importe quel membre juif de l’assistance pouvait être appelé à faire la lecture des livres de l’Ancien Testament durant le culte de la synagogue., 17et on lui présenta le rouleau du prophète Esaïe. En déroulant le parchemin, il trouva le passage où il est écrit :
18L’Esprit du Seigneur est sur moi
car il m’a oint
pour annoncer une bonne nouvelle aux pauvres.
Il m’a envoyé ╵pour annoncer aux captifs la délivrance,
aux aveugles le recouvrement de la vue,
pour apporter la liberté aux opprimés
19et proclamer une année de faveur accordée par le Seigneur4.19 Es 61.1-2 cité selon l’ancienne version grecque..
20Il roula le livre, le rendit au servant et s’assit. Dans la synagogue, tous les yeux étaient braqués sur lui.
21– Aujourd’hui même, commença-t-il, pour vous qui l’entendez, cette prophétie de l’Ecriture est devenue réalité.
22Aucun de ses auditeurs ne restait indifférent : les paroles de grâce qu’il prononçait les étonnaient beaucoup. Aussi disaient-ils : N’est-il pas le fils de Joseph ?
23Alors il leur dit : Vous ne manquerez pas de m’appliquer ce dicton : « Médecin, guéris-toi toi-même » et vous me direz : « On nous a parlé de ce que tu as accompli à Capernaüm. Fais-en donc autant ici, dans ta propre ville ! » 24Et il ajouta : Vraiment, je vous l’assure : aucun prophète n’est bien accueilli dans sa patrie. 25Voici la vérité, je vous le déclare : il y avait beaucoup de veuves en Israël à l’époque d’Elie, quand, pendant trois ans et demi, il n’y a pas eu de pluie et qu’une grande famine a sévi dans tout le pays. 26Or, Elie n’a été envoyé vers aucune d’entre elles, mais vers une veuve qui vivait à Sarepta, dans le pays de Sidon4.26 1 R 17.9.. 27Il y avait aussi beaucoup de lépreux en Israël au temps du prophète Elisée. Et pourtant, aucun d’eux n’a été guéri. C’est le Syrien Naaman qui l’a été4.27 2 R 5.1-14..
28En entendant ces paroles, tous ceux qui étaient dans la synagogue se mirent en colère. 29Ils se levèrent, firent sortir Jésus de la ville, et le menèrent jusqu’au sommet de la montagne sur laquelle elle était bâtie, afin de le précipiter dans le vide. 30Mais il passa au milieu d’eux et s’en alla.
Exorcisme et guérisons à Capernaüm
(Mc 1.21-28)
31Il se rendit à Capernaüm, une autre ville de la Galilée. Il y enseignait les jours de sabbat. 32Ses auditeurs étaient profondément impressionnés par son enseignement, car il parlait avec autorité.
33Dans la synagogue se trouvait un homme sous l’emprise d’un esprit démoniaque et impur. Il se mit à crier d’une voix puissante : 34Ah ! Que nous veux-tu, Jésus de Nazareth ? Es-tu venu pour nous détruire4.34 Autre traduction : tu es venu pour nous détruire. ? Je sais qui tu es ! Tu es le Saint envoyé par Dieu !
35Mais, d’un ton sévère, Jésus lui ordonna : Tais-toi, et sors de cet homme !
Le démon jeta l’homme par terre, au milieu des assistants, et sortit de lui, sans lui faire aucun mal. 36Tous furent saisis de stupeur ; ils se disaient tous, les uns aux autres : Quelle est cette parole ? Il donne des ordres aux esprits mauvais, avec autorité et puissance, et ils sortent !
37Et la renommée de Jésus se répandait dans toutes les localités environnantes.
(Mt 8.14-17 ; Mc 1.29-34)
38En sortant de la synagogue, il se rendit à la maison de Simon. Or, la belle-mère de Simon souffrait d’une forte fièvre, et l’on demanda à Jésus de faire quelque chose pour elle. 39Il se pencha sur elle, donna un ordre à la fièvre, et la fièvre la quitta. Alors elle se leva immédiatement et se mit à les servir.
40Au coucher du soleil, tous ceux qui avaient chez eux des malades atteints des maux les plus divers les amenèrent à Jésus4.40 On attendait le coucher du soleil qui marquait la fin du sabbat pour transporter les malades, car il était interdit de le faire durant le jour du repos.. Il posa ses mains sur chacun d’eux et les guérit. 41Des démons sortaient aussi de beaucoup d’entre eux en criant : Tu es le Fils de Dieu !
Mais Jésus les reprenait sévèrement pour les faire taire, car ils savaient qu’il était le Messie4.41 Jésus ne voulait pas être « accrédité » par les démons..
(Mc 1.35-39)
42Dès qu’il fit jour, Jésus sortit de la maison et se rendit dans un lieu désert. Les foules se mirent à sa recherche et, après l’avoir rejoint, voulurent le retenir pour qu’il ne les quitte pas.
43Mais il leur dit : Je dois aussi annoncer la Bonne Nouvelle du royaume de Dieu aux autres villes, car c’est pour cela que Dieu m’a envoyé.
44Et il prêchait dans les synagogues de la Judée4.44 Certains manuscrits ont : Galilée..
Ispitirile lui Isus
(Mt. 4:1-11; Mc. 1:12-13)
1Plin de Duhul Sfânt, Isus S‑a întors de la Iordan și a fost dus de1 Lit.: în. Duhul în pustie, 2fiind ispitit2 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mt. 4:1; Evr. 3:9). de diavolul2 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte]. patruzeci de zile. N‑a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.
3Atunci diavolul I‑a zis:
– Dacă3, 9 Sau: Dat fiind că, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să devină pâine!
4Însă Isus i‑a răspuns:
– Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“4 Vezi Deut. 8:3.
5Atunci diavolul L‑a dus sus, pe un loc înalt, și I‑a arătat într‑o clipă toate regatele lumii.
6Diavolul I‑a zis:
– Ție Îți voi da toată această autoritate și slava lor, căci mie mi‑a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. 7Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!
8Isus, răspunzând, i‑a zis:
– Este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să‑I slujești!“8 Vezi Deut. 6:13.
9Apoi L‑a dus la Ierusalim, L‑a pus să stea pe streașina Templului și I‑a zis:
– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos de aici, 10căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
ca să Te păzească“
11și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“10-11 Vezi Ps. 91:11-12.
12Isus, răspunzând, i‑a spus:
– S‑a zis:
„Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“12 Vezi Deut. 6:16.
13După ce a sfârșit orice ispită, diavolul s‑a îndepărtat de la El până la o anumită vreme.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mt. 4:12-17; Mc. 1:14-15)
14Isus S‑a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s‑a răspândit prin toată vecinătatea. 15El dădea învățătură în sinagogile15 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]. lor și era slăvit de toți.
Necredința celor din Nazaret
(Mt. 13:54-58; Mc. 6:1-6)
16A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S‑a ridicat să citească. 17I s‑a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:
18„Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M‑a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M‑a trimis să proclam celor captivi eliberarea
și orbilor – căpătarea vederii,
să‑i eliberez pe cei asupriți,
19să proclam anul de îndurare al Domnului.“18-19 Vezi Is. 58:5-6; 61:1-2. Textele din Isaia fac aluzie la Anul de veselie sau Anul jubiliar (vezi Lev. 25:8-55), an în care sclavii erau eliberați, datoriile erau anulate și fiecare își primea înapoi proprietatea pierdută.
20Apoi a înfășurat sulul la loc, i l‑a dat înapoi slujitorului și S‑a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.
21El a început să le vorbească astfel:
– Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre.
22Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:
– Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?
23El le‑a zis:
– Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!23 Sau: Dovedește‑ne că ceea ce spui este adevărat! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s‑a întâmplat în Capernaum!“
Apoi a zis:
24– Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat24 Este același termen grecesc, dektos, care a fost tradus în v. 19 cu îndurare (dekton), fiind probabil un joc de cuvinte. în patria lui. 25Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. 26Totuși, Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși27 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra. în Israel, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.
28Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de furie. 29Ei s‑au ridicat, L‑au scos în afara cetății și L‑au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să‑L arunce jos. 30Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
Isus vindecă în Capernaum un om demonizat
(Mc. 1:21-28)
31Apoi a coborât în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să dea învățătură. 32Ei erau uimiți de învățătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. 33În sinagogă era un om care avea în el un duh necurat, un demon.
El a strigat cu glas tare:
34– Ha! Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!
35Isus l‑a mustrat, zicând:
– Taci și ieși afară din el!
Atunci demonul l‑a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să‑i facă niciun rău.
36Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând:
– Ce fel de învățătură este aceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!
37Și I s‑a dus vestea în orice loc din vecinătate.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
(Mt. 8:14-16; Mc. 1:29-34)
38S‑a ridicat și, după ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L‑au rugat pentru ea. 39El S‑a aplecat asupra ei, a mustrat febra, și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat deodată și a început să le slujească.
40După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli i‑au adus la Isus, iar El Și‑a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i‑a vindecat. 41De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“41 Pentru expresia Fiul lui Dumnezeu, vezi Ps. 2:7. Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul.
Isus predică în Iudeea
(Mc. 1:35-38)
42Când se crăpa de ziuă, Isus a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Mulțimile au început să‑L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să‑L oprească, pentru ca să nu plece de la ei, 43însă El le‑a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu43 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]., căci pentru aceasta am fost trimis.“
44Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea44 Nu neapărat cu referire la regiunea cu același nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor. Unele mss conțin din Galileea, iar altele sinagogile iudeilor..
