Les premiers disciples
(Mt 4.18-22 ; Mc 1.16-20)
1Un jour, alors que Jésus se tenait sur les bords du lac de Génésareth5.1 Appelé aussi lac de Galilée. et que la foule se pressait autour de lui pour écouter la Parole de Dieu, 2il vit deux bateaux au bord du lac. Les pêcheurs en étaient descendus et nettoyaient leurs filets. 3L’un de ces bateaux appartenait à Simon. Jésus y monta et lui demanda de s’éloigner un peu du rivage, puis il s’assit dans le bateau et se mit à enseigner la foule.
4Quand il eut fini de parler, il dit à Simon : Avance vers le large, en eau profonde, puis vous jetterez vos filets pour pêcher.
5– Maître, lui répondit Simon, nous avons travaillé toute la nuit et nous n’avons rien pris. Mais, puisque tu me le demandes, je jetterai les filets.
6Ils les jetèrent et prirent tant de poissons que leurs filets menaçaient de se déchirer. 7Alors ils firent signe à leurs associés, dans l’autre bateau, de venir les aider. Ceux-ci arrivèrent, et l’on remplit les deux bateaux, au point qu’ils enfonçaient.
8En voyant cela, Simon Pierre se jeta aux pieds de Jésus et lui dit : Seigneur, éloigne-toi de moi, car je suis un homme pécheur.
9En effet, il était saisi d’effroi, ainsi que tous ses compagnons, devant la pêche extraordinaire qu’ils venaient de faire. 10Il en était de même de Jacques et de Jean, fils de Zébédée, les associés de Simon.
Alors Jésus dit à Simon : N’aie pas peur ! A partir de maintenant, ce sont des hommes que tu attraperas.
11Dès qu’ils eurent ramené leurs bateaux au rivage, ils laissèrent tout et suivirent Jésus.
Jésus guérit des malades et pardonne les péchés
(Mt 8.1-13 ; Mc 1.40-45)
12Un autre jour, alors qu’il se trouvait dans une ville, survint un homme couvert de lèpre. En voyant Jésus, il se prosterna devant lui, face contre terre, et lui adressa cette prière : Seigneur, si tu le veux, tu peux me rendre pur.
13Jésus tendit la main et le toucha en disant : Je le veux, sois pur.
Aussitôt, la lèpre le quitta. 14Alors Jésus lui recommanda de ne le dire à personne.
– Mais, lui dit-il, va te faire examiner par le prêtre et, pour ta purification, offre ce que Moïse a prescrit. Cela leur servira de témoignage5.14 Autres traductions : cela leur prouvera qui je suis ou cela prouvera à tous que tu es guéri ou cela prouvera à tous mon respect de la Loi..
15La réputation de Jésus se répandait de plus en plus. Aussi, de grandes foules affluaient pour l’entendre et pour se faire guérir de leurs maladies. 16Mais lui se retirait dans des lieux déserts pour prier.
(Mt 9.1-8 ; Mc 2.1-12)
17Un jour, il était en train d’enseigner. Des pharisiens et des enseignants de la Loi étaient assis dans l’auditoire. Ils étaient venus de tous les villages de Galilée et de Judée ainsi que de Jérusalem. La puissance du Seigneur se manifestait par les guérisons que Jésus opérait. 18Voilà que survinrent des hommes qui portaient un paralysé sur un brancard. Ils cherchaient à le faire entrer dans la maison pour le déposer devant Jésus 19mais ils ne trouvèrent pas moyen de parvenir jusqu’à lui, à cause de la foule. Alors ils montèrent sur le toit, ménagèrent une ouverture dans les tuiles et firent descendre le paralysé sur le brancard en plein milieu de l’assistance, juste devant Jésus.
20Lorsqu’il vit la foi de ces gens, Jésus dit : Mon ami, tes péchés te sont pardonnés.
21Les spécialistes de la Loi et les pharisiens se mirent à raisonner et à dire : Qui est donc cet homme qui prononce des paroles blasphématoires ? Qui peut pardonner les péchés, si ce n’est Dieu seul ?
22Mais Jésus connaissait leurs raisonnements. Il leur dit : Pourquoi raisonnez-vous ainsi en vous-mêmes ? 23Qu’est-ce qui est le plus facile ? Dire : « Tes péchés te sont pardonnés », ou dire : « Lève-toi et marche » ? 24Eh bien, vous saurez que le Fils de l’homme a, sur la terre, le pouvoir de pardonner les péchés.
Il déclara au paralysé : Je te l’ordonne : lève-toi, prends ton brancard, et rentre chez toi !
25Aussitôt, devant tout le monde, l’homme se leva, prit le brancard sur lequel il était couché et s’en alla chez lui en rendant gloire à Dieu.
26Tous furent saisis de stupéfaction. Ils rendaient gloire à Dieu et, remplis de crainte, disaient : Nous avons vu aujourd’hui des choses extraordinaires !
Jésus est contesté
(Mt 9.9-13 ; Mc 2.13-17)
27Après cela, Jésus s’en alla et vit, en passant, un collecteur d’impôts nommé Lévi, installé à son poste de péage. Il l’appela en disant : Suis-moi !
28Cet homme se leva, laissa tout et suivit Jésus.
29Lévi organisa, dans sa maison, une grande réception en l’honneur de Jésus. De nombreuses personnes étaient à table avec eux, et, parmi elles, des collecteurs d’impôts.
30Les pharisiens, et les spécialistes de la Loi qui appartenaient à leur parti s’indignaient et interpellèrent les disciples de Jésus : Comment pouvez-vous manger et boire avec ces collecteurs d’impôts, ces pécheurs notoires ?
31Jésus leur répondit : Ceux qui sont en bonne santé n’ont pas besoin de médecin, ce sont les malades qui en ont besoin. 32Ce ne sont pas des justes, mais des pécheurs que je suis venu appeler à changer.
Le neuf et l’ancien
(Mt 9.14-17 ; Mc 2.18-22)
33Certains lui demandèrent : Les disciples de Jean, comme ceux des pharisiens, jeûnent fréquemment et font des prières, alors que les tiens mangent et boivent.
34Jésus leur répondit : Comment les invités d’une noce peuvent-ils jeûner pendant que le marié est avec eux ? 35Le temps viendra où celui-ci leur sera enlevé. Alors, en ces jours-là, ils jeûneront.
36Et il utilisa la parabole suivante : Personne ne coupe un morceau d’un habit neuf pour rapiécer un vieux vêtement. Sinon on abîme l’habit neuf, et la pièce d’étoffe qu’on y aura découpée ne va pas avec le vieil habit. 37De même, personne ne met dans de vieilles outres du vin nouveau, sinon le vin nouveau les fait éclater, il se répand, et les outres sont perdues. 38Non, il faut mettre le vin nouveau dans des outres neuves. 39Bien sûr, quand on a bu du vin vieux, on n’en désire pas du nouveau ; en effet, on se dit : le vieux est meilleur.
Chemarea primilor apostoli
(Mt. 4:18-22; Mc. 1:16-20; In. 1:40-42)
1În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaret1 Este vorba despre Marea (sau Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]. și mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și‑și spălau năvoadele. 3S‑a urcat într‑una din bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de la țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, a început să dea învățătură mulțimilor.
4Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon:
– Depărtează barca la apă adâncă și aruncați‑vă năvoadele pentru pescuit!
5Simon, răspunzând, a zis:
– Stăpâne, toată noaptea ne‑am ostenit, dar n‑am prins nimic. Totuși, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele.
6Au făcut așa și au prins atât de mulți pești, încât începuse să li se rupă năvoadele. 7Le‑au făcut semn confraților lor din cealaltă barcă, să vină să‑i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcile cu atât de mult pește, încât erau să se scufunde.
8Când Simon Petru a văzut ce s‑a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus și I‑a zis:
– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!
9Căci atât el, cât și cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinși de uimire datorită capturii de pește pe care o reușiseră. 10La fel erau și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, confrații lui Simon.
Isus i‑a răspuns lui Simon:
– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!
11După ce au adus bărcile la țărm, au lăsat totul și L‑au urmat.
Curățirea unui bolnav de lepră
(Mt. 8:2-4; Mc. 1:40-44)
12În timp ce El era într‑una dintre cetăți, iată că un om plin de lepră12 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra [peste tot în capitol]., când L‑a văzut pe Isus, s‑a aruncat cu fața la pământ și L‑a rugat fierbinte, zicând:
– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești12 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial și la fel erau considerați și cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46).!
13Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis:
– Da, vreau. Fii curățit!
Și imediat lepra s‑a depărtat de la el.
14Isus i‑a poruncit:
– Să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu un dar pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise,14 Vezi Lev. 14:1-32. ca mărturie pentru ei.
15Dar vestea cu privire la El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi mari de oameni se adunau să‑L asculte și să fie vindecați de neputințele lor. 16El însă Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.
Vindecarea unui paralitic
(Mt. 9:1-8; Mc. 2:3-12)
17Într‑una din zile, în timp ce El dădea învățătură, erau acolo și niște farisei17 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală) [peste tot în carte]. și învățători ai Legii17 Cu referire la cei care studiau, interpretau și învățau VT. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]., care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și iată că niște oameni aduceau pe pat18-19, 24-25 Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor. un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să‑l pună înaintea lui Isus. 19Dar fiindcă n‑au găsit cum să‑l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișul19 Casele israelite din sec. I d.Cr. aveau un acoperiș plat, pe care se ajungea urcând niște trepte, de obicei exterioare. casei și l‑au coborât cu patul printre cărămizi19 Termenul face referire, de fapt, la lutul și pământul din care era făcut acoperișul unei case israelite din sec. I d.Cr., în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus.
20Văzând Isus credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“
21Cărturarii21 Lit.: scribii, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau atât Legea lui Moise, cât și legile și reglementările tradiționale. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]. și fariseii au început să‑și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?!“
22Însă Isus, cunoscând gândurile lor, a răspuns, zicându‑le: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23Ce este mai ușor, a spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»? 24Dar, ca să știți că Fiul Omului24 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El celui ce era paralizat – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 25Și deodată el s‑a ridicat înaintea lor, și‑a luat patul pe care zăcuse și s‑a dus acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu. 26Pe toți i‑a cuprins uimirea și Îl slăveau pe Dumnezeu. S‑au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite!“
Chemarea lui Levi
(Mt. 9:9-13; Mc. 2:14-17)
27După toate acestea, Isus a ieșit afară și a văzut un vameș, pe nume Levi27 Sau: Matei (vezi Mt. 9:9; 10:3)., șezând la vamă27 Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându‑se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în vistieria imperială. De aceea colectorii de taxe mai sunt numiți și vameși.. El i‑a zis: „Urmează‑Mă!“
28El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. 29Apoi Levi a dat un mare ospăț la el acasă pentru Isus. Și o mare mulțime de vameși și de alți oaspeți luau masa împreună cu ei.
30Fariseii și cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui, zicând:
– De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii30 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările date de farisei.?
31Însă Isus, răspunzând, le‑a zis:
– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 32Eu n‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Despre post
(Mt. 9:14-17; Mc. 2:18-22)
33Ei I‑au zis:
– Ucenicii33 Multe mss conțin: De ce ucenicii lui Ioan…? lui Ioan, ca și cei ai fariseilor, postesc des33 În Lege era prescris un singur post anual, de Ziua Ispășirii (vezi Lev. 16:29). După exilul babilonian erau ținute alte patru posturi anuale (vezi Zah. 7:5; 8:19). Fariseii posteau de două ori pe săptămână (vezi 18:12), lunea și joia. și fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă și beau!
34Isus le‑a răspuns:
– Puteți să‑i faceți pe nuntași să postească în timp ce mirele este cu ei? 35Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în zilele acelea, vor posti.
36Le‑a spus apoi și o pildă36 Gr.: parabole (ebr.: mașal). A nu se confunda cu alegoria: în pilde accentul cade pe ideea principală, care este explicată, iar în alegorie fiecare element primește un sens figurat, care trebuie explicat [peste tot în carte].:
– Nimeni nu rupe un petic dintr‑o haină nouă ca să‑l aplice la o haină veche. Altfel, o va rupe și pe cea nouă, iar peticul de la cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar el se va vărsa și burdufurile vor fi distruse. 38Ci vinul nou trebuie turnat în burdufuri noi. 39Și nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: „Cel vechi este mai bun39 Unele mss conțin: destul de bun.!“
