Jésus envoie soixante-douze disciples en mission
(Mt 9.37-38 ; 10.5-14)
1Après cela, le Seigneur choisit encore soixante-douze10.1 Certains manuscrits ont : soixante-dix. autres disciples et les envoya deux par deux, pour le précéder dans toutes les villes et les localités où il devait se rendre. 2Il leur disait : La moisson est abondante, mais les ouvriers peu nombreux. Priez donc le Seigneur à qui appartient la moisson d’envoyer des ouvriers pour moissonner. 3Allez : je vous envoie comme des agneaux au milieu des loups. 4N’emportez ni bourse, ni sac de voyage, ni sandales, et ne vous attardez pas en chemin pour saluer les gens10.4 Les salutations orientales comprenaient tout un rituel..
5Lorsque vous entrerez dans une maison, dites d’abord : « Que la paix soit sur cette maison10.5 C’était la salutation juive habituelle en entrant dans une maison : Shalom.. » 6Si un homme de paix y habite, votre paix reposera sur lui. Si ce n’est pas le cas, elle reviendra à vous. 7Restez dans cette maison-là, prenez la nourriture et la boisson que l’on vous donnera, car « l’ouvrier mérite son salaire ». Ne passez pas d’une maison à l’autre pour demander l’hospitalité.
8Dans toute ville où vous irez et où l’on vous accueillera, mangez ce que l’on vous offrira, 9guérissez les malades qui s’y trouveront et dites aux gens : « Le royaume de Dieu est proche de vous. » 10Mais dans toute ville où vous entrerez et où l’on ne voudra pas vous recevoir, allez sur la place publique et dites : 11« La poussière de votre ville qui s’est attachée à nos pieds, nous la secouons contre vous. Sachez pourtant ceci : le royaume de Dieu est proche. »
(Mt 10.15 ; 11.20-24)
12Je vous assure qu’au jour du jugement, Sodome sera traitée avec moins de rigueur que cette ville-là.
13Malheur à toi, Chorazin10.13 Chorazin… Bethsaïda: deux villes voisines de Capernaüm. Tyr… Sidon: deux villes phéniciennes, donc non juives. ! Malheur à toi, Bethsaïda ! car si les miracles qui se sont produits au milieu de vous avaient eu lieu à Tyr et à Sidon10.13 Voir note Lc 6.17. Ces villes étaient réputées très corrompues., il y a longtemps que leurs habitants auraient changé et l’auraient manifesté en revêtant des habits de toile de sac et en se couvrant de cendre10.13 Allusion aux coutumes juives marquant le deuil et l’humiliation.. 14C’est pourquoi, au jour du jugement, ces villes seront traitées avec moins de rigueur que vous. 15Et toi, Capernaüm, crois-tu que tu seras élevée jusqu’au ciel ? Non ! Tu seras précipitée au séjour des morts.
16Il ajouta : Si quelqu’un vous écoute, c’est moi qu’il écoute, si quelqu’un vous rejette, c’est moi qu’il rejette. Or, celui qui me rejette, rejette celui qui m’a envoyé.
17Quand les soixante-douze10.17 Certains manuscrits ont : soixante-dix. disciples revinrent, ils étaient pleins de joie et disaient : Seigneur, même les démons se soumettent à nous quand nous leur donnons des ordres en ton nom !
18Il leur répondit : Je voyais Satan tomber du ciel comme l’éclair. 19Ecoutez : je vous ai donné le pouvoir de marcher sur les serpents et les scorpions10.19 Les scorpions, fréquents dans les pays chauds, peuvent causer des blessures douloureuses et graves par l’aiguillon empoisonné situé à l’extrémité de leur queue., et d’écraser toutes les forces de l’Ennemi, sans que rien ne puisse vous faire du mal. 20Toutefois, ce qui doit vous réjouir, ce n’est pas de voir que les esprits mauvais vous sont soumis, mais de savoir que vos noms sont inscrits dans le ciel.
Le privilège des disciples
(Mt 11.25-27)
21Au même moment, Jésus fut transporté de joie par le Saint-Esprit10.21 Certains manuscrits ont : par l’Esprit, et d’autres : en lui-même. et s’écria : Je te loue, ô Père, Seigneur du ciel et de la terre, parce que tu as caché ces choses aux sages et aux intelligents, et que tu les as révélées à ceux qui sont tout petits. Oui, Père, car dans ta bonté, tu l’as voulu ainsi. 22Mon Père a remis toutes choses entre mes mains. Personne ne sait qui est le Fils, si ce n’est le Père ; et personne ne sait qui est le Père, si ce n’est le Fils et celui à qui le Fils veut le révéler.
(Mt 13.16-17)
23Puis, se tournant vers ses disciples, il leur dit en particulier : Heureux ceux qui voient ce que vous voyez ! 24Car, je vous l’assure : beaucoup de prophètes et de rois auraient voulu voir ce que vous voyez, mais ne l’ont pas vu ; ils auraient voulu entendre ce que vous entendez, mais ne l’ont pas entendu.
La parabole du bon Samaritain
25Un enseignant de la Loi se leva et posa une question à Jésus pour lui tendre un piège.
– Maître, lui dit-il, que dois-je faire pour obtenir la vie éternelle ?
26Jésus lui répondit : Qu’est-il écrit dans la Loi ? 27Comment la comprends-tu ?
Il lui répondit : Tu aimeras le Seigneur ton Dieu, de tout ton cœur, de toute ton âme, de toute ton énergie et de toute ta pensée10.27 Dt 6.5., et ton prochain comme toi-même10.27 Lv 19.18..
28– Tu as bien répondu, lui dit Jésus : fais cela, et tu auras la vie.
29Mais l’enseignant de la Loi, voulant se donner raison, reprit : Oui, mais qui donc est mon prochain ?
30En réponse, Jésus lui dit : Il y avait un homme qui descendait de Jérusalem à Jéricho, quand il fut attaqué par des brigands. Ils lui arrachèrent ses vêtements, le rouèrent de coups et s’en allèrent, le laissant à moitié mort. 31Or il se trouva qu’un prêtre descendait par le même chemin. Il vit le blessé et, s’en écartant, poursuivit sa route. 32De même aussi un lévite10.32 Les lévites étaient chargés de certains services matériels dans le Temple. arriva au même endroit, le vit, et, s’en écartant, poursuivit sa route. 33Mais un Samaritain qui passait par là arriva près de cet homme. En le voyant, il fut pris de compassion. 34Il s’approcha de lui, soigna ses plaies avec de l’huile et du vin10.34 L’huile était communément utilisée pour adoucir la douleur et le vin pour désinfecter les plaies., et les recouvrit de pansements. Puis, le chargeant sur sa propre mule, il l’emmena dans une auberge où il le soigna de son mieux. 35Le lendemain, il sortit deux pièces d’argent10.35 Il s’agit de deniers (voir note 7.41)., les remit à l’aubergiste et lui dit : « Prends soin de cet homme, et tout ce que tu auras dépensé en plus, je te le rembourserai moi-même quand je repasserai. »
36Et Jésus ajouta : A ton avis, lequel des trois s’est montré le prochain de l’homme qui avait été victime des brigands ?
37– C’est celui qui a eu compassion de lui, lui répondit l’enseignant de la Loi.
– Eh bien, va, et agis de même, lui dit Jésus.
La meilleure part
38Pendant qu’ils étaient en route, Jésus entra dans un village. Là, une femme nommée Marthe l’accueillit dans sa maison. 39Elle avait une sœur appelée Marie. Celle-ci vint s’asseoir aux pieds de Jésus, et elle écoutait ce qu’il disait. 40Pendant ce temps, Marthe était affairée aux multiples travaux que demandait le service. Elle s’approcha de Jésus et lui dit : Maître, cela ne te dérange-t-il pas de voir que ma sœur me laisse seule à servir ? Dis-lui donc de m’aider.
41Mais le Seigneur lui répondit : Marthe, Marthe, tu t’inquiètes et tu t’agites pour beaucoup de choses ; 42il n’y en a qu’une seule qui soit vraiment nécessaire. Marie a choisi la meilleure part, et personne ne la lui enlèvera.
Trimiterea celor șaptezeci și doi de ucenici
(Mt. 11:21-24)
1După toate acestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doi1, 17 Unele mss conțin: șaptezeci. de ucenici și i‑a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El.
2El le‑a zis:
– Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său! 3Duceți‑vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu faceți urări4 În sensul de a nu te întinde la discuții cu nimeni; întârzieri fără rost la vorbă. nimănui pe drum.
5În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Pacea să fie peste această casă!“ 6Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi. 7Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutați dintr‑o casă într-alta.
8În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte. 9Vindecați‑i pe cei bolnavi de acolo și spuneți‑le: „S‑a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu!“ 10Dacă însă în cetatea în care intrați, oamenii nu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți: 11„Până și praful din cetatea voastră, care ni s‑a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: s‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu!“ 12Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!
13Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s‑ar fi pocăit stând în sac și cenușă! 14Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi! 15Iar tu, Capernaume,
vei fi înălțat oare până la cer?
Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților15 Gr.: Hades. Cele două versuri fac trimitere la Is. 14:13, 15.!
16Cel ce vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.
Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici
(Mt. 11:25-27; 13:16-17)
17Cei șaptezeci și doi s‑au întors plini de bucurie și I‑au zis:
– Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău!
18Însă El le‑a zis:
– L‑am văzut pe Satan18 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan. căzând din cer ca un fulger. 19Iată, v‑am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni! 20Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați‑vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!
21În ceasul acela, Isus S‑a bucurat nespus în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud21 Sau: Îți mulțumesc., Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!
22Toate lucrurile Mi‑au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i‑L descopere.“
23Apoi S‑a întors spre ucenici și le‑a zis doar lor:
– Fericiți sunt ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! 24Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au dorit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit!
Pilda samariteanului milostiv
(Mt. 22:34-40; Mc. 12:28-31)
25Dar iată că un învățător al Legii s‑a ridicat să‑L pună la încercare pe Isus, zicând:
– Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?
26Isus i‑a zis:
– Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?
27El, răspunzând, a zis:
– „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta27 Vezi textul din Deut. 6:5, acolo unde TM conține: inima, sufletul, puterea. Unele mss ale LXX adaugă, în Deut. 6:5, și termenul mintea. Vezi Mc. 12:30, unde se regăsesc toți acești patru termeni., și pe semenul tău ca pe tine însuți.“27 Vezi Lev. 19:18.
28Isus i‑a zis:
– Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi!
29Dar el, care voia să se îndreptățească, L‑a întrebat pe Isus:
– Și cine este semenul meu?
30Isus, răspunzând, a zis:
– Un om cobora de la Ierusalim spre Ierihon30 Un drum de aproximativ 27 km, coborând de la aproximativ 850 m deasupra nivelului mării la aproximativ 260 m sub nivelul mării, un drum ce traversa un teritoriu stâncos și pustiu, un adăpost veritabil pentru bandele de tâlhari. și a căzut în mâinile tâlharilor, care, după ce l‑au dezbrăcat și i‑au dat multe lovituri, au plecat, lăsându‑l pe jumătate mort. 31Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l‑a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu‑l. 32Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l‑a văzut, a trecut înainte, ocolindu‑l. 33Însă un samaritean33 Vezi nota de la 9:52., care călătorea și el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui și l‑a văzut, i s‑a făcut milă de el. 34S‑a apropiat, i‑a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l‑a pus pe propriul lui animal de povară, l‑a dus la un han și a continuat să‑l îngrijească. 35În ziua următoare, a scos doi denari35 Vezi nota de la 7:41., i‑a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui.“
36Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?
37El a răspuns:
– Cel ce și‑a făcut milă de el.
Isus i‑a zis:
– Du‑te și fă și tu la fel!
Acasă la Marta și Maria
38În timp ce‑și continuau călătoria, Isus a intrat într‑un sat oarecare. Acolo, o femeie pe nume Marta L‑a primit ca oaspete în casa ei. 39Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s‑a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui. 40Marta însă era copleșită de atât de multă slujire.
Ea a venit și a zis:
– Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Spune‑i deci să mă ajute!
41Domnul însă, răspunzând, i‑a zis:
– Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri, 42însă de unul singur este nevoie!42 Unele mss conțin: însă de câteva lucruri este nevoie – sau numai de unul! Căci Maria și‑a ales partea cea bună, care nu i se va lua!
