Le territoire de la demi-tribu de Manassé (domaine occidental)
1Puis le tirage au sort attribua un patrimoine à la tribu de Manassé, fils premier-né de Joseph. Makir, le fils aîné de Manassé, le père de Galaad qui fut un homme de guerre, avait déjà reçu les régions de Galaad et du Basan. 2Les autres descendants de Manassé, c’est-à-dire ceux d’Abiézer, de Héleq, d’Asriel, de Sichem, de Hépher et de Shemida, les fils de Manassé, fils de Joseph, reçurent aussi une part pour leurs familles.
3Tselophhad, descendant de Manassé par Makir, Galaad et Hépher, n’eut pas de fils ; il n’eut que des filles qui s’appelaient : Mahla, Noa, Hogla, Milka et Tirtsa ; 4elles allèrent trouver le prêtre Eléazar, Josué, fils de Noun, et les responsables du peuple. Elles leur dirent : L’Eternel a ordonné à Moïse de nous donner un patrimoine comme aux hommes de notre tribu.
On leur attribua donc un patrimoine comme aux frères de leur père, conformément à l’ordre de l’Eternel. 5La tribu de Manassé reçut par conséquent dix parts – sans compter les régions de Galaad et du Basan situées à l’est du Jourdain. 6En effet, des descendantes de Manassé reçurent une propriété, tout comme les hommes de cette tribu, et le pays de Galaad appartint aux autres descendants de Manassé.
7Le territoire de Manassé s’étendait d’Aser à Mikmetath, en face de Sichem. Puis leur frontière descendait vers Yamîn chez les habitants d’Eyn-Tappouah. 8Le territoire de Tappouah appartenait à Manassé, mais la ville elle-même, située à la limite de Manassé, était aux descendants d’Ephraïm. 9Ensuite, la frontière descendait au torrent de Qana, qu’elle rejoignait sur la rive sud. Les villes de cette région, enclavées parmi celles de Manassé, étaient à Ephraïm. La frontière de Manassé passait au nord du torrent et débouchait sur la mer. 10Ainsi le territoire d’Ephraïm s’étendait vers le sud, celui de Manassé, vers le nord. La mer servait de frontière à l’ouest. Du côté nord, ils touchaient à Aser, du côté est à Issacar.
11Manassé reçut encore plusieurs villes dans les territoires d’Aser et d’Issacar : Beth-Sheân17.11 Une ville importante au sud du lac de Galilée conquise plus tard (voir 1 S 31.10 où elle est encore aux mains des alliés des Philistins). et les villes qui en dépendent, Yibleam et les villes qui en dépendent, ainsi que Dor, Eyn-Dor, Taanak, Meguiddo avec leurs habitants et les villes qui en dépendent, c’est-à-dire trois contrées. 12Cependant les gens de Manassé ne réussirent pas à déposséder les habitants de ces villes et les Cananéens se maintinrent dans le pays. 13Même lorsque les Israélites eurent accru leur puissance, ils leur imposèrent des corvées, mais ne les dépossédèrent pas.
Les descendants de Joseph veulent s’étendre
14Les descendants de Joseph17.14 C’est-à-dire les deux tribus d’Ephraïm et de Manassé. vinrent se plaindre à Josué en disant : Pourquoi nous as-tu attribué par le sort seulement une part du pays, alors que l’Eternel nous a tellement bénis jusqu’à présent que nous sommes devenus très nombreux ?
15Josué leur répondit : Si vous êtes tellement nombreux, et si la région montagneuse d’Ephraïm ne vous suffit pas, allez donc vous défricher du terrain dans les forêts appartenant aux Phéréziens et aux Rephaïm.
16Les fils de Joseph répliquèrent : Il est vrai que la région montagneuse ne nous suffit pas, mais tous les Cananéens qui habitent dans les plaines de Beth-Sheân et des villes voisines, ainsi que ceux de la vallée de Jizréel17.16 Vallée fertile de la Galilée appelée plus tard vallée d’Esdrelon., possèdent des chars bardés de fer pour combattre17.16 Chars de combat à deux roues, bardés de plaques de fer, donnant l’avantage dans les batailles en plaine..
17Alors Josué dit aux gens d’Ephraïm et de Manassé, descendants de Joseph : Vous êtes un peuple nombreux et fort, vous ne serez pas réduits à un lot unique. 18Vous posséderez toute la région montagneuse couverte de forêts, vous la défricherez et vous l’occuperez jusqu’à ses limites extrêmes. Vous en déposséderez les Cananéens malgré leurs chars bardés de fer et malgré leur puissance.
Teritoriul moștenit de seminția lui Manase
1Teritoriul seminției lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase și tatăl lui Ghilad, i s‑a dat Ghiladul și Bașanul, pentru că el era un războinic. 2De asemenea, li s‑a dat un teritoriu și celorlalți fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: Abiezer cu fiii lui, Helek cu fiii lui, Asriel cu fiii lui, Șechem cu fiii lui, Hefer cu fiii lui și Șemida cu fiii lui; aceștia erau fiii lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor.
3Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fete ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. 4Ele s‑au înfățișat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, și înaintea conducătorilor, zicând: „Domnul i‑a poruncit lui Moise să ne fie dată o moștenire în mijlocul rudelor noastre.“ Iosua le‑a dat o parte de moștenire printre frații tatălui lor, întocmai după porunca Domnului. 5Teritoriul lui Manase era alcătuit astfel din zece părți, în afară de Ghilad și Bașan, care erau dincolo de Iordan, 6căci fiicele lui Manase primiseră o moștenire printre fiii acestuia, iar ținutul Ghiladului fusese dat celorlalți fii ai lui Manase.
7Hotarul lui Manase se întindea de la Așer până la Micmetat, în partea de răsărit a7 Lit.: în fața. În vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre est, nu spre nord. Șechemului, continuând spre sud7 Lit.: la dreapta. Vezi nota precedentă. până la locuitorii din En‑Tapuah. 8Regiunea Tapuahului aparținea lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase aparținea efraimiților. 9Hotarul cobora apoi prin sudul uedului9 Vezi nota de la 12:1. Kana. Cetățile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăților lui Manase, hotarul lui Manase trecând pe la nord de ued și ajungând apoi la țărmul mării. 10În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieșire la mare, hotarul atingând apoi teritoriul lui Așer în partea de nord și pe cel al lui Isahar în partea de răsărit.
11Manase mai avea stăpânire în Isahar și în Așer peste Bet‑Șan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum și peste locuitorii din En‑Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui și peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălțimi11 Sensul expresiei este nesigur..
12Fiii lui Manase n‑au putut însă să ia în stăpânire acele cetăți și, prin urmare, canaaniții au continuat să locuiască în acea regiune. 13Când fiii lui Israel au devenit destul de puternici, i‑au folosit pe canaaniți la corvoadă, dar de alungat, nu i‑au alungat.
14Fiii lui Iosif l‑au întrebat pe Iosua, zicând:
– De ce nouă ne‑ai dat doar o singură parte și un singur teritoriu ca moștenire? Noi suntem un popor numeros și până acum am fost binecuvântați de Domnul.
15Iosua le‑a răspuns:
– Dacă ești un popor atât de numeros, suie‑te în pădure și defrișează‑ți un loc acolo, în țara periziților și a refaiților, căci muntele lui Efraim este prea îngust pentru tine!
16Fiii lui Iosif i‑au zis:
– Muntele nu ne va ajunge, și toți canaaniții care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet‑Șan și din împrejurimi, cât și cei din valea Izreel!
17Dar Iosua a răspuns Casei lui Iosif, adică celor din Efraim și din Manase, zicând:
– Voi sunteți un popor numeros și foarte puternic. Prin urmare, nu veți avea doar o singură parte, 18ci veți avea și muntele. Căci veți tăia pădurea, iar marginile ei vor fi ale voastre. Pe canaaniți îi veți izgoni, chiar dacă sunt puternici și au care de fier!
