La Bible du Semeur

Juges 1:1-36

Introduction : conquête limitée du pays

Les tribus du Sud conquièrent en partie leur territoire

1Après la mort de Josué, les Israélites consultèrent l’Eternel pour savoir quelle tribu devait aller la première attaquer les Cananéens. 2L’Eternel répondit : C’est Juda qui ira la première : je livre le pays en son pouvoir.

3Alors les hommes de Juda dirent à ceux de Siméon, frère de Juda1.3 Les deux étaient fils de Léa. D’autre part, des villes attribuées à la tribu de Siméon se trouvaient incluses dans le territoire de Juda. : Venez avec nous à la conquête du territoire qui nous a été attribué. Nous combattrons ensemble les Cananéens. Ensuite, nous vous aiderons également à conquérir le territoire qui vous est échu.

Les gens de Siméon se joignirent donc à eux, 4et Juda se mit en campagne. L’Eternel leur donna la victoire sur les Cananéens et les Phéréziens1.4 Peuplade souvent associée aux Cananéens (Gn 13.7 ; 34.30 ; Jos 17.15), qui nous est par ailleurs inconnue.. A Bézeq, ils battirent dix mille hommes. 5En effet, ils tombèrent là sur le roi Adoni-Bézeq et l’attaquèrent. Ils battirent les Cananéens et les Phéréziens. 6Adoni-Bézeq s’enfuit, mais ils le poursuivirent, s’emparèrent de lui et lui coupèrent les pouces des mains et des pieds1.6 La mutilation des prisonniers de guerre était une pratique courante dans le Moyen-Orient ancien (voir 16.21) ; elle était destinée à rendre inapte au combat.. 7Adoni-Bézeq s’exclama : Soixante-dix rois1.7 Canaan était divisée en petits Etats groupés autour d’une ville ; chacun d’eux était gouverné par un roi., dont on avait coupé les pouces des mains et des pieds, ramassaient les miettes qui tombaient sous ma table. Dieu m’a rendu ce que j’ai fait.

On l’emmena à Jérusalem et c’est là qu’il mourut.

8Les hommes de Juda attaquèrent Jérusalem et s’en emparèrent. Ils massacrèrent ses habitants et mirent le feu à la ville. 9Ensuite, ils partirent combattre les Cananéens qui occupaient la région montagneuse, le Néguev et le Bas-Pays.

10Juda marcha aussi contre les Cananéens qui habitaient Hébron, dont le nom était autrefois Qiryath-Arba. Ils battirent Shéshaï, Ahimân et Talmaï1.10 Pour les v. 10-15, voir Jos 15.13-14.. 11De là, ils partirent attaquer les habitants de Debir, appelée autrefois Qiryath-Sépher1.11 Voir Jos 15.15-19 et les notes.. 12Caleb promit sa fille Aksa en mariage à celui qui battrait et prendrait Qiryath-Sépher. 13Ce fut son neveu Otniel, fils de Qenaz, le frère cadet de Caleb, qui s’en empara ; et Caleb lui donna sa fille Aksa en mariage. 14Dès son arrivée auprès de son mari, elle l’engagea à demander un champ à son père Caleb. Puis elle sauta de son âne et Caleb lui demanda : Quel est ton désir ?

15Elle lui répondit : Accorde-moi un cadeau. Puisque tu m’as établie dans une terre aride, donne-moi aussi des points d’eau.

Et Caleb lui donna les sources supérieures et les sources inférieures.

16Les descendants du Qénien, beau-père de Moïse, quittèrent la ville des palmiers1.16 Jéricho. avec les hommes de Juda pour aller s’installer parmi le peuple dans les territoires désertiques de Juda qui se situent au sud d’Arad. 17Les hommes de Juda se joignirent à ceux de Siméon, frère de Juda, pour battre les Cananéens qui habitaient Tsephath, ils en exterminèrent la population et détruisirent entièrement la ville, pour la vouer à l’Eternel, et on lui donna le nom de Horma.

18Les gens de Juda s’emparèrent également1.18 L’ancienne version grecque a : ne s’emparèrent pas. de Gaza, d’Ashkelôn et d’Eqrôn1.18 Trois villes de la Philistie (cf. Jos 13.3). ainsi que des territoires voisins de ces villes. 19L’Eternel lui-même était avec eux, et c’est ainsi que les hommes de Juda purent conquérir la région montagneuse. Ils ne réussirent pas à déposséder les habitants de la vallée, car ceux-ci disposaient de chars de combat bardés de fer. 20On attribua Hébron à Caleb, comme Moïse l’avait dit. Il en expulsa les trois descendants d’Anaq1.20 Nb 14.24 ; Dt 1.36 ; Jos 14.9-14.. 21Les descendants de Benjamin ne dépossédèrent pas les Yebousiens qui habitaient Jérusalem ; ceux-ci y vivent encore aujourd’hui avec les Benjaminites.

Les tribus du Nord conquièrent en partie leur territoire

22Les descendants de Joseph partirent de leur côté attaquer Béthel et l’Eternel fut avec eux. 23Ils envoyèrent d’abord des hommes en reconnaissance à Béthel qui s’appelait autrefois Louz. 24Les envoyés virent un homme sortir de la ville et ils lui dirent : Montre-nous par où on peut pénétrer dans la ville, et nous te traiterons avec bonté.

25L’homme leur montra donc comment pénétrer dans la ville. Ils massacrèrent tous les habitants, mais laissèrent partir cet homme avec toute sa famille. 26L’homme émigra dans le pays des Hittites1.26 Voir note Jos 1.4. ; il y construisit une ville à laquelle il donna le nom de Louz qu’elle porte encore aujourd’hui.

27Les hommes de Manassé ne dépossédèrent pas les habitants de Beth-Sheân, de Taanak, de Dor, de Yibleam, de Meguiddo et des localités qui dépendaient de ces villes. Les Cananéens continuèrent donc à se maintenir dans cette région. 28Lorsque les Israélites furent devenus plus forts, ils leur imposèrent des corvées, mais ils ne les dépossédèrent pas.

29Les gens d’Ephraïm ne dépossédèrent pas les Cananéens établis à Guézer, et ceux-ci continuèrent à y vivre au milieu des Ephraïmites.

30Ceux de Zabulon ne dépossédèrent pas non plus les habitants de Qitrôn et de Nahalol ; les Cananéens habitèrent donc au milieu des gens de Zabulon qui leur imposèrent des corvées.

31Les gens d’Aser ne dépossédèrent pas les habitants d’Akko1.31 Ancienne ville phénicienne près du mont Carmel, que les Grecs appelaient Ptolémaïs (Ac 21.7). C’est la Saint-Jean-d’Acre du temps des croisades., de Sidon, d’Ahlab, d’Akzib, de Helba, d’Aphiq et de Rehob. 32Les descendants d’Aser s’établirent donc au milieu des Cananéens qui occupaient le pays, car ils ne les dépossédèrent pas.

33Les gens de Nephtali ne dépossédèrent pas les habitants de Beth-Shémesh ni ceux de Beth-Anath. Ils s’installèrent au milieu des Cananéens qui habitaient le pays et ils soumirent à des corvées les habitants de ces deux villes.

34Les Amoréens refoulèrent les Danites dans la région montagneuse et les empêchèrent de descendre dans la vallée. 35Les Amoréens continuèrent donc à se maintenir à Har-Hérès, à Ayalôn et à Shaalbim, mais les descendants de Joseph furent de plus en plus puissants et leur imposèrent des corvées. 36Le territoire des Amoréens s’étendait de la montée des Scorpions, depuis Séla et en remontant.

Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 1:1-36

Neascultarea semințiilor lui Israel

(Ios. 15:15-19)

1După moartea lui Iosua, fiii lui Israel L‑au întrebat pe Domnul, zicând:

– Care dintre noi să se suie primul împotriva canaaniților ca să se lupte cu ei?

2Domnul a răspuns:

– Iuda să se suie. Iată că am dat țara în mâna lui!

3Iuda i‑a zis lui Simeon, fratele său:

– Suie‑te cu mine în teritoriul care mi‑a căzut la sorț, ca să ne luptăm împotriva canaaniților, după care voi merge și eu cu tine în teritoriul care ți‑a căzut la sorț!

Și Simeon s‑a dus cu el.

4Astfel, cei din Iuda s‑au suit și Domnul i‑a dat pe canaaniți și pe periziți în mâinile lor. Ei au ucis la Bezek zece mii de bărbați. 5Acolo l‑au găsit pe Adoni-Bezek, au luptat împotriva lui și i‑au învins pe canaaniți și pe periziți. 6Adoni-Bezek a reușit să scape, dar ei l‑au urmărit, l‑au prins și i‑au tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare.

7Atunci Adoni-Bezek a zis: „Șaptezeci de regi, cu degetele cele mari de la mâini și de la picioare tăiate, au fost folosiți să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot așa mi‑a răsplătit și mie Dumnezeu!“ L‑au dus la Ierusalim și a murit acolo. 8Fiii lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului și l‑au cucerit. Ei l‑au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății.

9După aceea fiii lui Iuda au coborât ca să se lupte cu canaaniții care locuiau la munte, în Neghev9 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea. Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. și în zona deluroasă9 Ebr.: Șefelah, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei.. 10Mai întâi au mărșăluit împotriva canaaniților care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i‑au învins pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai. 11De acolo au mărșăluit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

12Caleb a zis: „Aceluia care va ataca și va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soție pe fiica mea Acsa!“ 13Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i‑a dat‑o de soție pe fiica lui, Acsa. 14Odată, venind la Otniel, Acsa l‑a îndemnat să‑i ceară tatălui ei un teren. Când ea s‑a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat‑o:

– Ce dorești?

15Ea i‑a răspuns:

– Dă‑mi o binecuvântare, căci mi‑ai dat un teritoriu în Neghev. Dăruiește‑mi și izvoare de ape!

Și astfel Caleb i‑a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos.

16Fiii chenitului, socrul lui Moise, s‑au suit din Cetatea Palmierilor16 Ierihonul., împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda, care se află la sud de Arad. Ei au călătorit și au locuit împreună cu poporul.

17Apoi Iuda a mărșăluit împreună cu fratele său Simeon și i‑au atacat pe canaaniții care locuiau la Țefat. Au dat spre nimicire17 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. cetatea și i‑au pus numele Horma17 Horma înseamnă Nimicire.. 18De asemenea, Iuda a cucerit Gaza cu teritoriul ei, Așchelon cu teritoriul lui și Ekron cu teritoriul lui.

19Domnul a fost cu Iuda și acesta a luat în stăpânire muntele19, 34 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului și zona deluroasă (pentru zona deluroasă vezi nota de la Deut. 1:7)., dar nu i‑a putut alunga pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier19 De fapt, care din lemn cu anumite elemente metalice, cum ar fi osiile.. 20Au dat lui Caleb cetatea Hebron, așa cum spusese Moise, și el i‑a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

21Fiii lui Beniamin nu i‑au alungat pe iebusiții care locuiau în Ierusalim și astfel iebusiții au locuit în Ierusalim până în ziua aceasta.

22Casa lui Iosif s‑a suit și ea împotriva Betelului, și Domnul a fost cu ei. 23Când Casa lui Iosif a cercetat Betelul (numele cetății era cândva Luz), 24cercetașii au văzut un om ieșind din cetate și i‑au zis: „Arată‑ne, te rugăm, intrarea în cetate și îți vom arăta îndurare!“ 25După ce le‑a arătat intrarea în cetate, ei au trecut‑o prin ascuțișul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l‑au lăsat să plece. 26Omul acela a ajuns în țara hitiților și a zidit o cetate căreia i‑a pus numele Luz, nume care i‑a rămas până în ziua aceasta.

27Dar cei din Manase nu i‑au alungat pe locuitorii din Bet‑Șan și pe cei din satele dimprejurul ei27 Lit.: pe fiicele ei., nici pe locuitorii din Taanah și pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam și Meghido și nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniții au continuat să locuiască în aceste ținuturi. 28Când Israel a ajuns puternic, el i‑a folosit pe canaaniți la corvoadă, dar nu i‑a alungat.

29Cei din Efraim nu i‑au alungat nici ei pe canaaniții care locuiau în Ghezer și astfel, canaaniții au locuit printre ei.

30Cei din Zabulon nu i‑au alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol și, prin urmare, canaaniții au locuit printre ei, fiind puși la corvoadă.

31Cei din Așer nu i‑au alungat nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek și din Rehob. 32Astfel, așeriții au locuit printre canaaniți, locuitorii acelor ținuturi, pentru că nu i‑au alungat.

33Cei din Neftali nu i‑au alungat nici pe locuitorii din Bet‑Șemeș, nici pe locuitorii din Bet‑Anat, ci au locuit printre canaaniți, locuitorii acelor ținuturi. Totuși, locuitorii din Bet‑Șemeș și din Bet‑Anat au fost puși la corvoadă.

34Amoriții i‑au împins pe fiii lui Dan înspre munte și nu le‑au dat voie să coboare la câmpie. 35Amoriții au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon și la Șaalbim, dar cei care i‑au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceștia punându‑i la corvoadă. 36Teritoriul amoriților se întindea de la Înălțimea Scorpionului36 Ebr.: Akrabbim până la Sela și în sus.