Le bélier et le bouc
Vision du bélier et du bouc
1La troisième année du règne du roi Balthazar8.1 A partir de ce verset, le texte est de nouveau en hébreu. Pour Balthazar, voir notes 5.1 et 7.1. Cette nouvelle vision précise l’identité des deuxième et troisième royaumes des visions des chapitres 2 et 7., moi, Daniel, j’eus une nouvelle vision après celle que j’avais eue précédemment. 2Je regardais et je me voyais dans la cité fortifiée de Suse, dans la province d’Elam et, dans ma vision, je me tenais près du fleuve Oulaï8.2 Suse: capitale de la province babylonienne d’Elam, située sur le golfe Persique. Le fleuve Oulaï: selon certains, une rivière intermédiaire entre les deux fleuves qui passaient près de la ville, d’où la traduction canal Oulaï..
3Je levai les yeux et je vis un bélier qui se tenait devant le fleuve. Il avait deux très hautes cornes8.3 Les deux cornes symbolisent les Mèdes et les Perses (v. 20). C’est Cyrus qui, en 549 av. J.-C., a assuré la prééminence des Perses sur les Mèdes. ; l’une d’elles, celle qui avait poussé la dernière, était plus grande que l’autre. 4Puis je vis le bélier frapper en direction de l’ouest, du nord et du sud, et aucune bête ne pouvait lui résister et personne ne pouvait délivrer de son pouvoir. Il agissait à sa guise et il grandissait.
5Tandis que je réfléchissais, je vis un bouc8.5 Le bouc représente le royaume grec d’Alexandre le Grand, la corne proéminente (v. 21). arriver de l’occident ; il parcourait toute l’étendue de la terre, sans toucher le sol. Il avait une corne proéminente entre les yeux. 6Il parvint jusqu’au bélier à deux cornes que j’avais vu devant le fleuve, et se précipita sur lui avec violence. 7Je le vis arriver à sa hauteur, et s’enrager contre lui. Il le frappa et brisa ses deux cornes ; le bélier n’eut pas la force de lui résister : le bouc le jeta à terre et le piétina. Personne ne vint délivrer le bélier du bouc.
8Le bouc devint très grand, mais lorsqu’il était encore en pleine vigueur, sa grande corne fut soudain brisée. Quatre cornes proéminentes poussèrent à sa place vers les quatre coins de l’horizon8.8 Annonce de la mort subite d’Alexandre le Grand à 33 ans, en 323 av. J.-C., et du partage du royaume entre ses quatre généraux (v. 22 ; voir 7.6).. 9De l’une d’elles sortit une très petite corne qui grandit démesurément vers le sud, vers l’est et vers le Pays magnifique8.9 La petite corne: Antiochus Epiphane qui a régné de 175 à 164 av. J.-C. (v. 23-25 et note v. 23). le Pays magnifique: le pays d’Israël (voir 11.16, 41).. 10Elle grandit jusqu’à s’attaquer à l’armée céleste ; elle fit tomber à terre une partie de cette armée et une partie des étoiles, et elle les piétina8.10 Voir Ap 12.4.. 11Elle s’exalta au point de défier le Prince de l’armée céleste, elle mit fin au sacrifice perpétuel et bouleversa son sanctuaire jusqu’en ses fondations. 12A cause de la révolte du peuple contre Dieu8.12 A cause… contre Dieu. Autre traduction : par perversité ou à cause d’une injustice. Ce problème de traduction se pose aussi aux v. 13 et 23., l’armée fut livrée au pouvoir de la corne et le sacrifice perpétuel lui fut abandonné. La corne jeta la vérité par terre et réussit dans tout ce qu’elle entreprit8.12 Les v. 11 et 12, difficiles en hébreu, ont donné lieu à des interprétations diverses..
13J’entendis alors l’un des saints anges parler. Puis un autre saint ange lui demanda : Jusques à quand dureront les événements annoncés par cette vision ? Jusqu’à quand le sacrifice perpétuel sera-t-il supprimé, et la révolte qui cause la dévastation sévira-t-elle ? Pendant combien de temps le sanctuaire et l’armée seront-ils livrés au pouvoir de la corne et foulés aux pieds ?
14L’autre ange me dit : Pendant 1 150 soirs et 1 150 matins, puis le sanctuaire sera de nouveau consacré au culte.
L’ange Gabriel explique la vision
15Pendant que moi, Daniel, je contemplais cette vision et que je cherchais à la comprendre, je vis debout, devant moi, un être ayant l’aspect d’un homme. 16Et j’entendis une voix d’homme venant de l’Oulaï, qui appelait et disait : Gabriel8.16 Sur Gabriel, voir 9.21 ; Lc 1.19, 26., explique-lui la vision.
17Celui-ci s’avança vers l’endroit où je me tenais. A son approche, je fus pris de frayeur et je tombai face contre terre. Il me dit : Fils d’homme, comprends bien que cette vision concerne le temps de la fin.
18Pendant qu’il me parlait, je perdis connaissance et tombai face contre terre ; mais il me toucha et me fit tenir debout sur place. 19Puis il me dit : Je vais te révéler ce qui arrivera à la fin du temps de la colère divine, car un terme lui a été assigné.
20Le bélier à deux cornes que tu as vu, représente les rois de Médie et de Perse. 21Le bouc velu, c’est le roi de Grèce, et la grande corne entre ses yeux représente le premier roi de cet empire. 22Puis elle s’est brisée et quatre cornes ont poussé à sa place : celles-ci représentent quatre royaumes issus de cette nation, qui, cependant, n’auront pas la même puissance.
23A la fin de leur règne, quand les méchants auront mis le comble à leur révolte contre Dieu, s’élèvera un roi dur et expert en intrigues8.23 Durant les dernières années de son règne (168 à 164 av. J.-C.), Antiochus IV Epiphane cherchera à détruire la foi juive. Il fera cesser le sacrifice quotidien et, en 169, pénétrera pour la première fois dans le Temple où il fera introduire sa statue.. 24Sa puissance ira en croissant, mais non par sa propre force. Il causera d’incroyables ravages et réussira dans ce qu’il entreprendra ; il exterminera de puissants adversaires et décimera les membres du peuple saint. 25Grâce à son habileté, il réussira à tromper beaucoup de gens, l’orgueil remplira son cœur, il fera périr bien des hommes qui vivaient en paix ; il s’insurgera même contre le Prince des princes, mais il sera brisé sans aucune intervention humaine8.25 Antiochus périra en 164 av. J.-C. de maladie ou frappé de folie.. 26Ce qui t’a été annoncé dans la vision des soirs et des matins est parfaitement vrai, mais tiens-en le sens caché, car elle concerne une époque très lointaine.
27Là-dessus, moi, Daniel, je fus complètement épuisé et malade pendant plusieurs jours. Après cela, je me relevai et je retournai m’occuper des affaires du roi. Je demeurais frappé de stupeur par cette vision que je ne parvenais pas à comprendre.
Viziunea cu berbecul și țapul
1În al treilea an1 Anul 551 î.Cr. al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s‑a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte. 2În viziunea aceasta, m‑am văzut în capitala Susa, în provincia Elam2 Statutul pe care îl va avea Susa și Elamul în perioada la care face referire profeția.. Am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai. 3Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17) [peste tot în capitol].. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă. 4Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu‑i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.
5În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri, iată că a venit un țap din apus, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi. 6A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l‑am văzut stând lângă râu, și s‑a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. 7L‑am văzut cum s‑a apropiat de berbec și s‑a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i‑a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L‑a trântit la pământ și l‑a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să‑l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului. 8Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s‑a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.
9Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn9 Sau: Dintr-unul din ele a ieșit un corn mai mic. și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit și spre țara cea frumoasă. 10S‑a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele10 Vezi Dan. 12:3. și le‑a călcat în picioare. 11S‑a înălțat până la Căpetenia oștirii11 Prin titulatura Căpetenia oștirii se face referire, probabil, la Dumnezeu (vezi și Ios. 5:14-15). și i‑a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat.11 Sau: profanat. 12Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii.12 Sensul acestei propoziții este nesigur. Sau din cauza rebeliunii (vezi v. 11). El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.
13Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându‑l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre fărădelegea13 Sau: rebeliunea. care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?»
14El mi‑a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți14 Probabil numărul jertfelor continue, care aveau loc de două ori pe zi, dimineața și seara; astfel, numărul zilelor este 1150.; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.»
Interpretarea viziunii
15În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s‑o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea. 16Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga și zicea: «Gabriel, fă‑l să înțeleagă această viziune!»
17Când a venit lângă locul unde eram, m‑am înspăimântat și m‑am aruncat cu fața la pământ. El mi‑a zis: «Înțelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârșitului!»
18Când mi‑a vorbit, am căzut leșinat18 Termenul ebraic se referă la un somn adânc sau la un fel de transă. cu fața la pământ. El m‑a atins și m‑a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.
19Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci este cu privire la vremea hotărâtă sfârșitului.19 Sau: căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 20Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei.20 Cornul mai mare, din v. 3, reprezintă probabil poziția proeminentă a Persiei. 21Țapul cel aprig este împăratul Iavanului21 Grecia.. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.21 Alexandru Macedon. [336–323 î.Cr.] 22Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s‑au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.22 După moartea lui Alexandru, imperiul s‑a divizat în patru, nemaiavând puterea dinainte.
23La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat semeț23 Este vorba despre Antioh IV Epiphanes. [175–164 î.Cr.] și iscusit în uneltiri. 24Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria‑i tărie. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți. 25Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă prin mâna lui și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva25 Cu sensul de a sfida, a provoca. Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești.
26Cât despre viziunea cu serile și diminețile, care ți s‑a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește viziunea, căci este cu privire la niște zile îndepărtate.»
27Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m‑am ridicat și m‑am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit datorită viziunii și n‑o înțelegeam.
