La prophétie des 70 septaines
Seigneur, pardonne
1Darius, fils de Xerxès, de la race des Mèdes, fut établi sur le trône du royaume des Chaldéens. 2La première année de son règne, moi, Daniel, je considérais dans les livres le nombre des années que l’Eternel avait indiqué au prophète Jérémie, et pendant lesquelles Jérusalem devait rester en ruine, c’est-à-dire soixante-dix ans9.2 Voir Jr 25.11-12 ; 29.10..
3Alors je me tournai vers le Seigneur Dieu pour le prier et lui adresser des supplications, en jeûnant et en portant un habit de toile de sac et en me couvrant de cendre9.3 Marques de deuil.. 4J’adressai ma requête à l’Eternel mon Dieu et je lui fis une confession en ces termes : Ah ! Seigneur, Dieu grand et redoutable, toi qui demeures fidèle à ton alliance et qui conserves ton amour envers ceux qui t’aiment et qui obéissent à tes commandements, 5nous avons péché, nous avons mal agi, nous nous sommes rendus coupables et nous nous sommes révoltés contre toi en nous détournant de tes commandements et de tes lois. 6Nous n’avons pas écouté tes serviteurs les prophètes, qui ont parlé en ton nom à nos rois, à nos chefs, à nos ancêtres et à tout le peuple du pays. 7Toi, Seigneur, tu es juste, et nous, nous rougissons de honte. C’est bien le cas aujourd’hui des Judéens, des habitants de Jérusalem et de tout Israël, de ceux qui sont près et de ceux qui sont loin, dispersés dans tous les pays où tu les as chassés à cause de leurs infidélités à ton égard. 8Seigneur, la honte est sur nous, sur nos rois, sur nos chefs et sur nos ancêtres, parce que nous avons péché contre toi.
9Mais toi, Seigneur notre Dieu, tu as de la compassion et tu pardonnes, alors que nous nous sommes révoltés contre toi. 10Nous ne t’avons pas obéi, Eternel notre Dieu, nous n’avons pas vécu selon les lois que tu nous as données par tes serviteurs les prophètes. 11Tout le peuple d’Israël a transgressé ta Loi et s’est détourné pour ne pas entendre ta voix. Alors la malédiction et toutes les imprécations inscrites dans la Loi de Moïse9.11 Voir Lv 26.14-39 ; Dt 28.15-68., ton serviteur, se sont déversées sur nous, parce que nous avons péché contre Dieu.
12Tu as accompli les menaces que tu avais prononcées contre nous et contre les chefs qui nous gouvernaient : tu as fait fondre sur nous un malheur si grand que, dans ce monde, il n’y en a jamais eu de pareil à celui qui a frappé Jérusalem. 13Tout ce malheur nous a frappés conformément à ce qui était écrit dans la Loi de Moïse, et nous ne t’avons pas imploré, Eternel notre Dieu, nous ne nous sommes pas détournés de nos fautes et nous n’avons pas été attentifs à ta vérité. 14C’est pourquoi, Eternel notre Dieu, tu as veillé à ce que ce malheur fonde sur nous9.14 Réminiscence de Jr 1.12, 14. car tu es juste dans tout ce que tu fais, tandis que nous, nous ne t’avons pas obéi.
15Et maintenant, Seigneur notre Dieu, tu as fait sortir ton peuple d’Egypte par ton intervention puissante, et tu t’es fait une renommée qui subsiste jusqu’à ce jour. Mais nous, nous avons péché, nous avons fait le mal.
16Seigneur, puisque tu agis en toute justice, veuille détourner ta colère et ton indignation de Jérusalem, ta ville, ta sainte montagne, car à cause de nos péchés et des fautes de nos ancêtres, Jérusalem et ton peuple sont en butte au mépris de tous ceux qui nous entourent.
17Maintenant, ô notre Dieu, écoute la prière et les supplications de ton serviteur et, par égard pour toi-même, considère avec faveur ton sanctuaire dévasté ! 18O mon Dieu, prête l’oreille et écoute, ouvre tes yeux et considère nos ruines, regarde la ville qui t’appartient9.18 Autre traduction : la ville en faveur de laquelle on te prie.. Certes, ce n’est pas à cause de nos actions justes que nous t’adressons nos supplications, mais à cause de ton immense compassion ! 19Seigneur, écoute-nous ! Seigneur, pardonne ! Seigneur, prête-nous attention et interviens sans tarder, par égard pour toi-même, ô mon Dieu ! Car il s’agit de la ville et du peuple qui t’appartiennent9.19 Autre traduction : en faveur desquels on te prie..
La vision de Daniel
20Je continuais à parler dans ma prière, en confessant mes péchés et les péchés de mon peuple Israël, et en suppliant l’Eternel mon Dieu en faveur de sa sainte montagne. 21J’étais encore en train de prononcer ma prière, quand Gabriel, ce personnage que j’avais vu dans une vision précédente, s’approcha de moi d’un vol rapide au moment de l’offrande du soir. 22Il s’entretint avec moi et me donna des explications en me disant : Daniel, je suis venu maintenant pour t’éclairer. 23Dès que tu as commencé ta supplique, un message a été émis, et je suis venu pour te le communiquer, car tu es bien-aimé de Dieu. Sois donc attentif à ce message et comprends cette vision.
24Une période de soixante-dix septaines9.24 Il s’agit de septaines de sept ans. a été fixée pour ton peuple et pour ta ville sainte, pour mettre un terme à la révolte contre Dieu, pour en finir avec les péchés, et pour expier, les fautes ainsi que pour instaurer une justice éternelle, pour accomplir vision et prophétie, et pour conférer l’onction à un sanctuaire très saint.
25Voici donc ce que tu dois savoir et comprendre : Depuis le moment où le décret ordonnant de restaurer et de rebâtir Jérusalem9.25 Voir 2 Ch 36.22-23 ; Esd 1.1-3. a été promulgué jusqu’à l’avènement d’un chef ayant reçu l’onction, il s’écoulera sept septaines et soixante-deux septaines. La ville sera rebâtie et rétablie avec ses places et ses fossés, en des temps de détresse.
26A la fin des soixante-deux septaines, un homme ayant reçu l’onction sera mis à mort, bien qu’on ne puisse rien lui reprocher9.26 bien qu’on ne puisse… reprocher: traduction incertaine. Autre traduction : et il n’aura personne pour venir à son secours (voir 11.45).. Quant à la ville et au sanctuaire, ils seront détruits par le peuple d’un chef qui viendra9.26 par le peuple d’un chef qui viendra: en adoptant une légère modification de la vocalisation du texte hébreu traditionnel, on peut comprendre : avec le chef qui doit venir [le chef du v. 25]., mais sa fin arrivera, provoquée comme par une inondation, et jusqu’à la fin, séviront la guerre et les dévastations qui ont été décrétées. 27L’oint9.27 D’autres comprennent qu’il s’agit, non de l’oint des v. 25 et 26 mais du chef dont il vient d’être question dans la seconde partie du v. 26. La structure doit ici orienter l’interprétation : chacun des v. 25, 26 et 27 se compose de deux parties : dans la première, il est question de l’oint et de septaines ; la seconde partie concerne la ville ou le sanctuaire, il y est question d’une épreuve pour le peuple de Dieu. conclura une alliance ferme avec un grand nombre9.27 un grand nombre: réminiscence d’Es 53.12. au cours d’une septaine et, à la moitié de la septaine, il fera cesser le sacrifice et l’offrande. Dans le Temple sera établie l’abominable profanation9.27 Dans le Temple… profanation: traduction incertaine. Autres traductions : le dévastateur s’en prendra au Temple abominable ou le dévastateur ira jusqu’au bout des abominations. C’est à cette abominable profanation que Jésus fait allusion en Mt 24.15., et cela durera jusqu’à ce que l’entière destruction qui a été décrétée s’abatte sur le dévastateur.
Rugăciunea lui Daniel
1În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul1 Lit.: sămânța. mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, 2în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani.2 Vezi Ier. 25:11-12. 3Mi‑am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să‑L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.
4M‑am rugat Domnului, Dumnezeul meu, și I‑am mărturisit, zicând:
«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Ce ții legământul și îndurarea4 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, 5am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne‑am răzvrătit, ne‑am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale. 6N‑am ascultat de robii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și părinților noștri și întregului popor din țară.
7A Ta, Stăpâne, este dreptatea, și a noastră este rușinea feței, a oamenilor lui Iuda, a locuitorilor Ierusalimului și a întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i‑ai izgonit din cauza necredincioșiei lor de care s‑au făcut vinovați față de Tine. 8Doamne, nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, căci am păcătuit față de Tine!
9La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că9 Sau: căci. împotriva Lui ne‑am răzvrătit! 10N‑am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le‑a dat prin robii Săi, profeții. 11Tot Israelul a încălcat Legea Ta și astfel s‑a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s‑au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12El Și‑a împlinit astfel cuvântul pe care‑l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o așa mare nenorocire, încât ceea ce i s‑a întâmplat Ierusalimului nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne‑am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. 14De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le‑a făcut, dar noi n‑am ascultat de glasul Lui.
15Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l‑ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu mână puternică și Care Ți‑ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit și am fost răi. 16Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează‑Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor părinților noștri, a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!
17Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! 18Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!»
Cei șaptezeci de ori câte șapte ani
20În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care‑l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor și s‑a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. 22El m‑a făcut să înțeleg, spunându‑mi astfel: «Daniel, am venit acum să‑ți dau înțelepciune și pricepere. 23Când ai început să implori milă, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Ia aminte deci la cuvânt și caută să înțelegi viziunea!
24Șaptezeci de săptămâni de ani au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a fi pecetluită viziunea și profeția și pentru a unge Sfântul Sfinților24 Termenul ebraic se poate referi fie la Locul Preasfânt din Templu (vezi Eze. 45:3) sau la anumite obiecte din Templu, cum ar fi altarul (vezi Ex. 29:37; 30:29), fie la o persoană (vezi 1 Cron. 23:13)..
25Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și rezidire a Ierusalimului25 457 î.Cr. până la Unsul25 Ebr.: Mașiah (Mesia); sau un uns., Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte ani și apoi încă o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte ani. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare. 26După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte ani, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr‑un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte. 27El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o perioadă de șapte ani, dar la jumătatea celor șapte ani va pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilor27 Termen folosit de obicei cu referire la idoli și idolatrie (vezi Deut. 29:17; Eze. 11:18; 20:7-8). va fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiit27 Sau: asupra celui ce pustiește sfârșitul hotărât.»“
