Les derniers rois de Juda
Le règne d’Ezéchias sur Juda
1La troisième année du règne d’Osée, fils d’Ela, roi d’Israël, Ezéchias, fils d’Ahaz, roi de Juda, devint roi18.1 C’est-à-dire vers 728 av. J.-C. A partir de cette date et jusqu’en 715 av. J.-C., Ezéchias fut corégent avec son père Ahaz..
(2 Ch 29.1-2 ; 31.1)
2Il était âgé de vingt-cinq ans à son avènement et il régna vingt-neuf ans à Jérusalem18.2 Selon certains, de 715 à 686 av. J.-C., selon d’autres, en comptant les années de corégence, de 728 ou 727 à 698 av. J.-C.. Sa mère s’appelait Abi, elle était fille de Zacharie. 3Il fit ce que l’Eternel considère comme juste, en tout point comme l’avait fait son ancêtre David. 4Il fit disparaître les hauts lieux, briser les stèles des idoles, couper le pieu sacré de la déesse Ashéra. Il fit aussi mettre en pièces le serpent de bronze que Moïse avait fabriqué18.4 Voir Nb 21.8-9., car jusqu’à cette époque-là, les Israélites faisaient brûler des parfums pour lui et l’appelaient Nehoushtân.
(2 Ch 31.20-21)
5Ezéchias mit sa confiance en l’Eternel, le Dieu d’Israël. Parmi tous les rois de Juda qui lui succédèrent ou qui l’avaient précédé, aucun ne l’égala. 6Il demeura attaché à l’Eternel, sans se détourner de lui ; il obéit à tous les commandements que l’Eternel avait donnés à Moïse. 7Aussi l’Eternel fut-il avec lui. Il réussit dans toutes ses entreprises. Il se révolta contre le roi d’Assyrie et cessa de lui être assujetti.
8Il battit les Philistins et les poursuivit jusqu’à Gaza18.8 L’une des cinq principales villes de la Philistie., ravageant la ville et son territoire, et s’emparant des villes fortifiées aussi bien que des postes d’observation.
La prise de Samarie par les Assyriens
(2 R 17.3-7)
9Ce fut pendant la quatrième année du règne d’Ezéchias18.9 En 725 av. J.-C., la 4e année de sa corégence avec Ahaz., qui correspond à la septième année de celui d’Osée, fils d’Ela, roi d’Israël, que Salmanasar, roi d’Assyrie, vint attaquer Samarie et l’assiégea. 10Il s’en empara au bout de trois ans, la sixième année du règne d’Ezéchias, c’est-à-dire la neuvième année du règne d’Osée, roi d’Israël ; ainsi Samarie fut prise. 11Le roi d’Assyrie déporta les Israélites en Assyrie et les établit à Halah et sur les rives du Habor, dans la région de Gozân ainsi que dans les villes de la Médie. 12Ces malheurs leur arrivèrent parce qu’ils n’avaient pas obéi aux ordres de l’Eternel, leur Dieu, parce qu’ils avaient été infidèles à son alliance en désobéissant à tout ce que Moïse, le serviteur de l’Eternel, leur avait ordonné, au lieu de l’écouter et de l’appliquer.
L’invasion du royaume de Juda par les Assyriens
13La quatorzième année du règne d’Ezéchias, Sennachérib, roi d’Assyrie18.13 En 701, la 14e année du règne personnel d’Ezéchias. Sennachérib, fils de Sargon II, régna de 704 à 681 av. J.-C. A partir de ce verset et jusqu’à 20.19, le récit est parallèle, à quelques variantes près, à Es 36 à 39., vint attaquer toutes les villes fortifiées de Juda et s’en empara. 14Alors Ezéchias, roi de Juda, fit transmettre au roi d’Assyrie à Lakish18.14 Entre Jérusalem et Gaza, à quelque 35 kilomètres au sud-ouest de Jérusalem. le message suivant : J’ai commis une faute, cesse de m’attaquer. J’accepte de payer le tribut que tu m’imposeras.
Le roi d’Assyrie exigea d’Ezéchias dix tonnes d’argent et une tonne d’or. 15Ezéchias lui fit donc porter tout l’argent qui se trouvait dans le temple de l’Eternel et dans le trésor du palais royal. 16Il dut même arracher les plaques d’or dont il avait fait revêtir les portes et les linteaux du temple de l’Eternel pour les donner au roi d’Assyrie.
Le siège de Jérusalem
(2 Ch 32.9-19)
17Le roi d’Assyrie envoya de Lakish à Jérusalem vers le roi Ezéchias son général en chef, son chef d’état-major et son aide de camp, accompagnés d’une puissante armée. Lorsque les trois officiers supérieurs furent arrivés en haut de la côte près de Jérusalem, ils prirent position près de l’aqueduc du réservoir supérieur qui est sur la route du champ du Teinturier18.17 L’aqueduc est sans doute le canal souterrain qu’Ezéchias a fait creuser (20.20) pour amener l’eau de la source de Guihôn (1 R 1.33) au réservoir de Siloé, au sud-est de la ville. Le champ du Teinturier devait se trouver près d’Eyn-Roguel, au sud de Jérusalem (cf. 2 S 17.17 ; 1 R 1.9 ; Es 7.3).. 18Ils crièrent qu’ils voulaient parler au roi. Eliaqim, fils de Hilqiya, qui avait la charge du palais royal, Shebna, le secrétaire du roi et Yoah, fils d’Asaph, l’archiviste, sortirent de la ville à leur rencontre. 19L’aide de camp du roi d’Assyrie leur dit : Veuillez transmettre ce message à Ezéchias : « Voici ce que déclare le grand roi, le roi d’Assyrie : En quoi mets-tu ta confiance ? 20T’imaginerais-tu que de simples paroles peuvent tenir lieu de stratégie et de puissance militaire ? Sur qui comptes-tu donc pour t’être révolté contre moi ? 21Je le vois : tu t’appuies sur l’Egypte, ce roseau cassé qui blesse et qui transperce la main de celui qui s’appuie dessus. Oui, c’est bien là ce qu’est le pharaon, le roi d’Egypte, pour tous ceux qui se confient en lui ! 22Peut-être me direz-vous : C’est en l’Eternel, notre Dieu, que nous nous confions. Mais n’est-ce pas précisément ce Dieu dont Ezéchias a fait disparaître les hauts lieux et les autels, en disant aux habitants de Juda et de Jérusalem de rendre leur culte uniquement devant l’autel qui se trouve à Jérusalem ? 23Je te lance aujourd’hui un défi au nom de mon souverain, le roi d’Assyrie : Je te donnerai deux mille chevaux, si toi tu es capable de fournir autant d’hommes pour les monter. 24Comment t’y prendrais-tu pour repousser un seul de nos capitaines, même si c’était le moindre des serviteurs de mon maître ? Comptes-tu sur l’Egypte pour te fournir des chars avec leur équipage ? 25D’ailleurs crois-tu que c’est sans l’assentiment de l’Eternel que je suis venu attaquer ce lieu-ci pour le détruire ? C’est l’Eternel qui m’a dit : Va attaquer ce pays et détruis-le ! »
Les Assyriens demandent à la population de se rendre
26Alors Eliaqim, fils de Hilqiya, Shebna et Yoah dirent à l’aide de camp assyrien : Voudrais-tu, s’il te plaît, parler à tes serviteurs en langue araméenne18.26 Langue diplomatique parlée par les hauts fonctionnaires de l’époque. Elle deviendra la langue commune des Juifs à partir du ve siècle av. J.-C., car nous la comprenons. Ne nous parle pas en hébreu alors que les gens sont là, sur les remparts, à écouter !
27Mais l’aide de camp leur répliqua : Crois-tu que c’est à ton souverain et à toi seulement que mon souverain m’a chargé d’adresser ce message ? Crois-tu que ce n’est pas aussi à ces gens assis sur les remparts, qui seront bientôt réduits avec vous à manger leurs excréments et à boire leur urine ?
28Puis l’aide de camp se campa là et se mit à crier d’une voix forte, en hébreu : Ecoutez ce que dit le grand roi, le roi d’Assyrie ! 29Ainsi parle le roi : « Ne vous laissez pas tromper par Ezéchias ! Car il ne peut pas vous délivrer ! 30Ne vous laissez pas persuader par Ezéchias de vous confier en l’Eternel, s’il vous dit : Sûrement l’Eternel nous délivrera, cette ville ne tombera pas aux mains du roi d’Assyrie. 31N’écoutez pas Ezéchias ; car voici ce que vous propose le roi d’Assyrie : Faites la paix avec moi, rendez-vous à moi ! Alors chacun de vous mangera les fruits de sa vigne et de son figuier18.31 Expression commune caractérisant la vie paisible et prospère (1 R 5.5 ; Os 2.14 ; Mi 4.4 ; Za 3.10)., et chacun boira de l’eau de son puits, 32en attendant que je vienne vous emmener dans un pays pareil au vôtre, un pays où il y a du blé et du vin, du pain et des vignes, des oliviers, de l’huile et du miel. Ainsi vous vivrez et vous ne mourrez pas. N’écoutez donc pas Ezéchias ; il vous trompe en vous disant : L’Eternel nous délivrera.
33Les dieux des autres peuples ont-ils délivré leur pays du roi d’Assyrie ? 34Où sont les dieux de Hamath et d’Arpad ? Où sont les dieux de Sepharvaïm, de Héna et d’Ivva18.34 Villes syriennes prises par les Assyriens vers 722 av. J.-C. en même temps que Samarie. ? Ont-ils délivré Samarie ? 35De tous les dieux de ces pays, quels sont ceux qui ont délivré leur pays pour que l’Eternel délivre Jérusalem ? »
36Le peuple garda le silence et ne lui répondit pas un mot, car le roi avait donné cet ordre : Vous ne lui répondrez pas. 37Alors Eliaqim, fils de Hilqiya, qui avait la charge du palais, Shebna, le secrétaire et Yoah, fils d’Asaph, l’archiviste, retournèrent auprès d’Ezéchias, les vêtements déchirés, et lui rapportèrent les paroles de l’aide de camp.
Domnia lui Ezechia peste Iuda
(2 Cron. 29:1-2; 31:1, 20-21)
1Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda, a început să domnească în al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel. 2El era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Abia și era fiica lui Zaharia. 3El a făcut ce este drept în ochii Domnului, tot așa cum făcuse David, tatăl său. 4A îndepărtat înălțimile și a zdrobit stâlpii sacri, a tăiat stâlpul Așerei4 Vezi nota de la 13:6. și a zdrobit în bucăți șarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, deoarece fiii lui Israel obișnuiau să ardă tămâie înaintea lui și îl numeau Nehuștan4 Nehuștan sună asemănător cu termenii ebraici pentru bronz, șarpe și lucru pângărit..
5Ezechia a crezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Dintre toți regii lui Iuda care au fost înaintea lui sau care au urmat după el, n‑a fost niciunul ca el. 6El s‑a alipit de Domnul, nu s‑a depărtat de El și a păzit poruncile pe care Domnul i le‑a dat lui Moise. 7Domnul a fost cu Ezechia, care a reușit în tot ce s‑a dus să facă. El s‑a răsculat împotriva împăratului Asiriei și nu i‑a mai slujit. 8Ezechia i‑a învins pe filisteni până la Gaza și le‑a distrus teritoriile, de la turnurile de pază până la cetățile fortificate.
9În al patrulea an al lui Ezechia, care era și al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva Samariei și a asediat‑o, 10iar după trei ani de asediu asirienii au cucerit‑o. Așadar, Samaria a fost cucerită în al șaselea an al lui Ezechia, care era și al nouălea an al lui Osea, regele lui Israel. 11Împăratul Asiriei l‑a dus pe Israel în captivitate, în Asiria. El i‑a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de‑a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor, 12din cauză că n‑au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul lor, ci au încălcat legământul Lui și pentru că n‑au ascultat și nici n‑au împlinit tot ce le‑a poruncit Moise, robul Domnului.
Ierusalimul amenințat de către Sanherib
(2 Cron. 32:1-19; Is. 36:1-22)
13În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib13 Împărat al Asiriei. [705–681 î.Cr.], împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit. 14După aceea, Ezechia, regele lui Iuda, a trimis următorul mesaj împăratului Asiriei, care se afla în Lachiș: „Am greșit! Depărtează‑te de mine și îți voi da orice îmi vei cere!“ Împăratul Asiriei a cerut de la Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanți14 Aproximativ 10 t. de argint și treizeci de talanți14 Aproximativ 1 t. de aur. 15Ezechia i‑a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile palatului regelui. 16Cu acest prilej Ezechia a desprins aurul cu care tot el, Ezechia, regele lui Iuda, acoperise ușile și stâlpii Templului16 Ebr.: hekal, termen ebraic diferit de cel tradus cu Casă (bait). Domnului și l‑a dat împăratului Asiriei.
17Împăratul Asiriei a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Tartan, pe Rab‑Saris și pe Rab‑Șache17 Sau: comandantul suprem, comandantul expediției și reprezentantul personal, trei funcții militare și administrative., cu o armată puternică. Ei s‑au suit spre Ierusalim și când au ajuns, s‑au oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 18Apoi l‑au chemat pe rege. Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au ieșit la ei.
19Rab‑Șache le‑a zis:
– Spuneți‑i lui Ezechia:
„Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 20Tu ai spus: ‘sfat și putere pentru război’, dar acestea sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea? 21Iată că acum te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22Dacă îmi veți spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar din Ierusalim!’»?
23Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei. 24Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? 25Mai mult, m‑am suit eu oare fără Domnul împotriva acestui loc, ca să‑l distrug? Domnul mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“
26Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache:
– Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică26 Limba de circulație internațională folosită în mod special în diplomație și comerț. Era cunoscută la început doar de elite, ajungând ceva mai târziu să fie folosită la scară largă în Canaan., pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică26, 28 Sau: ebraică., în auzul poporului care este pe zid!
27Dar Rab‑Șache le‑a zis:
– Oare stăpânului tău și ție, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi?
28Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând:
– Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29Așa vorbește împăratul:
„Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze din mâna mea! 30Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în Domnul, zicându‑vă: «Cu siguranță Domnul ne va elibera și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»
31Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui, 32până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii, de măsline și de miere. Astfel veți trăi și nu veți muri. Nu‑l ascultați pe Ezechia fiindcă el vă îndrumă greșit când zice: ‘Domnul ne va elibera!’ 33Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei? 34Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului, ai Henei și ai Ivei? Au eliberat ei Samaria din mâna mea? 35Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să elibereze Ierusalimul din mâna mea?»“
36Poporul a tăcut și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“ 37Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.
