Ezéchias consulte le prophète Esaïe
1Lorsque le roi Ezéchias eut entendu leur rapport, il déchira ses vêtements, se couvrit d’un vêtement d’étoffe grossière et se rendit au temple de l’Eternel. 2En même temps, il envoya Eliaqim, qui avait la charge du palais, Shebna le secrétaire et les plus anciens des prêtres, tous vêtus de vêtements d’étoffe grossière, chez le prophète Esaïe, fils d’Amots, 3avec ce message : Voici ce que te fait dire Ezéchias : « Ce jour est un jour de détresse, de châtiment et de honte. Nous sommes comme des femmes sur le point d’accoucher qui n’auraient pas la force de mettre leur enfant au monde. 4Peut-être l’Eternel, ton Dieu, prêtera-t-il attention à toutes ces paroles que l’aide de camp du roi d’Assyrie a prononcées de la part de son maître pour insulter le Dieu vivant. Peut-être l’Eternel ton Dieu le punira-t-il à cause des paroles qu’il a entendues. Intercède donc en faveur du reste de ce peuple qui subsiste encore. »
5Les ministres du roi Ezéchias se rendirent donc auprès d’Esaïe, 6qui leur dit : Voici ce que vous direz à votre souverain : « Ainsi parle l’Eternel : Ne te laisse pas effrayer par les paroles que tu as entendues et par lesquelles les officiers du roi d’Assyrie m’ont outragé. 7Ce roi va recevoir une certaine nouvelle19.7 Selon certains, la nouvelle de l’avance de l’armée égyptienne (v. 9), selon d’autres, celle du soulèvement de la Babylonie. Cette nouvelle l’amènera à quitter prématurément le pays d’Israël (v. 36). ; là-dessus, je lui ferai prendre la décision de retourner dans son pays, où je le ferai mourir assassiné. »
Ezéchias reçoit une lettre de Sennachérib
8L’aide de camp apprit que le roi d’Assyrie était parti de Lakish et qu’il était en train d’attaquer Libna19.8 Voir 18.17 ; 8.22.. Il s’en retourna donc pour le rejoindre. 9Peu après, le roi d’Assyrie reçut la nouvelle que Tirhaqa, le roi d’Ethiopie, s’était mis en campagne pour l’attaquer19.9 En 701 av. J.-C., Tirhaqa, frère du pharaon Shebitko, n’était que prince en Egypte. Il a régné de 690 à 660 av. J.-C. mais a dû participer à l’expédition envoyée au secours d’Ezéchias.. Alors il envoya de nouveau des messagers à Ezéchias, avec ces instructions : 10Vous direz à Ezéchias, roi de Juda : « Ne te laisse pas tromper par ton Dieu en qui tu te confies s’il te dit que Jérusalem ne tombera pas aux mains du roi d’Assyrie. 11Tu as toi-même appris comment les rois d’Assyrie ont traité tous les pays, comment ils les ont voués à la destruction complète. Crois-tu que toi seul tu y échapperais ? 12Mes ancêtres ont détruit les villes de Gozân, Harân et Retseph, ils ont exterminé les descendants d’Eden qui vivaient à Telassar19.12 Localités situées en Mésopotamie (voir Gn 11.31 ; 12.5 ; 2 R 17.6, 24 ; 18.11, 34).. Les dieux de ces pays ont-ils délivré ces gens ? 13Que sont devenus les rois de Hamath, d’Arpad, de la ville de Sepharvaïm, de Héna et de Ivva ? »
14Ezéchias prit la lettre de la main des messagers ; il la lut et se rendit au temple de l’Eternel. Il la déroula devant l’Eternel 15et il pria : Eternel, Dieu d’Israël, qui sièges au-dessus des chérubins19.15 Voir Ex 25.22 ; Nb 21.8-9 ; 1 S 4.4., c’est toi qui es le seul Dieu pour tous les royaumes de la terre, c’est toi qui as fait le ciel et la terre. 16Eternel, prête l’oreille et écoute ! Eternel, ouvre les yeux et regarde ! Entends les paroles que Sennachérib a envoyé dire pour insulter le Dieu vivant. 17Il est vrai, ô Eternel, que les rois d’Assyrie ont massacré les gens de ces autres peuples et ravagé leurs pays, 18et qu’ils ont jeté au feu leurs dieux, parce que ce n’étaient pas des dieux. Ils ont pu les détruire parce que ce n’étaient que des objets en bois ou en pierre fabriqués par des hommes. 19Mais toi, Eternel, notre Dieu, délivre-nous maintenant de Sennachérib, pour que tous les royaumes de la terre sachent que toi seul, Eternel, tu es Dieu.
La réponse de l’Eternel
20Alors Esaïe, fils d’Amots, envoya à Ezéchias le message suivant : Voici ce que déclare l’Eternel, le Dieu d’Israël, que tu as prié au sujet de Sennachérib, roi d’Assyrie : Je t’ai entendu. 21Voici la parole que l’Eternel prononce contre lui :
Dame Sion
n’a que mépris pour toi ╵et se moque de toi.
Dame Jérusalem
hoche la tête à ton sujet.
22Qui as-tu insulté ?
Qui as-tu outragé ╵de ta voix arrogante,
de ton regard hautain ?
Moi, le Saint d’Israël !
23Car par tes messagers ╵tu as insulté le Seigneur,
et tu as dit :
« Grâce à mes nombreux chars,
moi j’ai gravi ╵les sommets des montagnes,
j’ai pénétré ╵jusqu’au cœur du Liban ;
pour y couper ╵les cèdres les plus hauts
et les plus beaux cyprès
et parvenir ╵jusqu’au dernier sommet
dans sa forêt la plus touffue.
24J’ai fait creuser des puits ╵et j’ai bu l’eau de pays étrangers,
j’ai asséché ╵sur mon passage
tout le delta du Nil. »
25Mais ne sais-tu donc pas ╵que, moi, j’ai décidé ╵depuis longtemps ╵tous ces événements,
et que, depuis les temps anciens, ╵j’en ai formé le plan ?
Et à présent je les fais survenir,
en sorte que tu réduises en tas de ruines ╵des villes fortifiées.
26Leurs habitants sont impuissants,
terrifiés, ils ont honte,
ils sont comme l’herbe des champs, ╵comme la verdure des prés
et l’herbe sur les toits,
flétrie avant d’avoir poussé.
27Mais moi je sais quand tu t’assieds, ╵quand tu sors, quand tu rentres,
quand tu t’emportes contre moi.
28Oui, tu t’emportes contre moi !
Tes discours arrogants ╵sont parvenus à mes oreilles ;
c’est pourquoi je te passerai ╵mon anneau dans le nez19.28 De la façon dont les Assyriens traitaient leurs prisonniers de guerre.
et je te riverai ╵mon mors entre les lèvres,
puis je te ferai retourner ╵par où tu es venu.
29Quant à toi, Ezéchias, ╵ceci te servira de signe :
Cette année-ci, on mangera ╵ce qu’a produit le grain tombé,
l’année prochaine, ╵ce qui aura poussé tout seul,
mais la troisième année, ╵vous sèmerez, vous ferez des récoltes,
vous planterez des vignes, ╵et vous en mangerez les fruits.
30Alors les survivants, ╵ceux qui seront restés ╵du peuple de Juda,
seront de nouveau comme un arbre ╵qui plonge dans le sol ╵de nouvelles racines
et qui porte des fruits.
31Oui, à Jérusalem, ╵un reste surgira,
sur le mont de Sion, ╵se lèveront des rescapés19.31 Voir Ab 17 ; Jl 3.5..
Oui, voilà ce que fera ╵le Seigneur des armées célestes ╵dans son ardent amour pour vous.
32C’est pourquoi, voici ce que l’Eternel déclare au sujet du roi d’Assyrie :
Il n’entrera pas dans la ville,
aucun de ses archers ╵n’y lancera de flèches,
il ne s’en approchera pas ╵à l’abri de ses boucliers,
et il ne dressera ╵aucun terrassement contre elle.
33Il s’en retournera ╵par où il est venu,
sans entrer dans la ville,
l’Eternel le déclare.
34Je protégerai cette ville, ╵je la délivrerai
par égard pour moi-même ╵et pour mon serviteur David.
La délivrance
(2 Ch 32.21 ; Es 37.36-38)
35Cette nuit-là, l’ange de l’Eternel intervint dans le camp assyrien et y fit périr cent quatre-vingt-cinq mille hommes. Le matin, au réveil, le camp était rempli de tous ces cadavres. 36Alors Sennachérib, roi d’Assyrie, leva le camp et repartit pour Ninive, où il resta.
37Un jour, pendant qu’il se prosternait dans le temple de son dieu Nisrok, ses fils Adrammélek et Sarétser l’assassinèrent de leur épée, puis s’enfuirent dans le pays d’Ararat. Un autre de ses fils, Esar-Haddôn, lui succéda sur le trône19.37 De 681 à 669 av. J.-C..
Ezechia îl consultă pe Isaia
(Is. 37:1-20)
1Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, și‑a sfâșiat hainele, s‑a acoperit cu un sac și s‑a dus la Casa Domnului. 2I‑a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoț, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Șebna și pe cei bătrâni dintre preoți, acoperiți toți cu saci.
3Ei i‑au zis:
– Așa vorbește Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine, căci copiii sunt gata să iasă din pântec, dar nu mai este nicio putere pentru a le da naștere. 4Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rab‑Șache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a‑L batjocori pe Dumnezeul cel Viu și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le‑a auzit. De aceea înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“
5Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, 6acesta le‑a zis:
– Să‑i spuneți astfel stăpânului vostru: „Așa vorbește Domnul: «Să nu te temi din cauza cuvintelor pe care le‑ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M‑au blasfemiat. 7Iată, voi pune în el un duh și astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și‑l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»“
8Când Rab‑Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s‑a întors și l‑a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei.
9După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș9 De fapt, un faraon din Cuș (Etiopia și teritoriile învecinate), deoarece în vremea aceea Egiptul era condus de o dinastie cușită (etiopiană)., a ieșit să lupte împotriva lui, a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând: 10„Așa să‑i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu‑l lăsa pe Dumnezeul tău, în Care te încrezi, să te amăgească, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.’ 11Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, dându‑le spre nimicire11 Ebr.: haram/herem, termen care în contextul relației dintre Israel și Dumnezeu se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Practica aceasta era întâlnită însă și la alte popoare din Orient.. Vei scăpa tu oare? 12Și‑au salvat, oare, dumnezeii neamurile pe care părinții mei le‑au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel‑Asar? 13Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvayim, al Henei sau al Ivei?»“
Rugăciunea lui Ezechia
14Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit‑o. Apoi s‑a suit la Casa Domnului și a întins scrisoarea înaintea Domnului. 15Ezechia s‑a rugat Domnului și a zis: „O, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! 16Doamne, pleacă‑Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide‑Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care Sanherib le‑a trimis ca să‑L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
17Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au pustiit neamurile și teritoriul lor 18și că le‑au aruncat dumnezeii în foc, însă ei i‑au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră. 19Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, izbăvește‑ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu, Doamne, ești Dumnezeu!“
Profeția lui Isaia împotriva lui Sanherib
(Is. 37:21-35)
20Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Ți‑am auzit rugăciunea pe care Mi‑ai făcut‑o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 21Acesta este cuvântul pe care l‑a spus Domnul împotriva acestuia:
Fecioara, fiica Sionului,
te disprețuiește și își bate joc de tine.
Fiica Ierusalimului
dă din cap în timp ce fugi.21 Lit.: după tine.
22Pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu?
Împotriva Cui ți‑ai ridicat glasul?
Împotriva Cui ți‑ai înălțat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
23Prin mesagerii tăi L‑ai batjocorit pe Stăpânul
și ai zis:
‘Cu mulțimea carelor mele
am urcat înălțimile munților
până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I‑am tăiat cei mai înalți cedri
și cei mai aleși chiparoși.
Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri
și la pădurea cea mai deasă.
24Am săpat fântâni
și am băut ape străine
și cu tălpile picioarelor mele
am secat toate pâraiele Egiptului.’
25N‑ai auzit?
Eu l‑am făcut demult;
din zile străvechi l‑am întocmit.
Acum însă l‑am adus să se împlinească,
astfel încât tu să prefaci cetățile fortificate
în mormane de dărâmături.
26Locuitorii lor sunt neputincioși,
sunt înspăimântați și făcuți de rușine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
și ca verdeața fragedă,
ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte să crească.
27Dar Eu știu unde stai,
când ieși și când intri
și cât ești de furios pe Mine.
28Pentru că te‑ai mâniat pe Mine
și pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune veriga Mea în nasul tău
și zăbala Mea în gura ta
și te voi întoarce
pe drumul pe care ai venit.
29Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:
anul acesta o să mâncați ce va crește de la sine,
iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veți semăna și veți secera,
veți planta vii și le veți mânca roadele.
30O rămășiță a Casei lui Iuda, cei rămași,
vor prinde iarăși rădăcină dedesubt
și vor da rod deasupra.
31Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță
și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori.
Râvna Domnului Oștirilor va face lucrul acesta.»
32De aceea așa vorbește Domnul cu privire la împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta
și nu va trage nicio săgeată acolo;
nu va veni în fața ei cu vreun scut
și nu va ridica împotriva ei nicio rampă de asalt.
33Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s‑o izbăvesc,
de dragul Meu și de dragul lui David, robul Meu.»“
(2 Cron. 32:21; Is. 37:36-38)
35În acea noapte, îngerul35 Sau: Îngerul. Vezi Gen. 16:7-13. Domnului a ieșit și a omorât în tabăra Asiriei o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când ceilalți s‑au sculat dis‑de‑dimineață, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și‑a ridicat tabăra și a plecat. El s‑a întors la Ninive și a locuit acolo. 37În timp ce se închina în templul zeului său Nisrok37 Numele acesta nu este atestat de către inscripțiile asiriene. Posibil o corupție a lui Nusku, zeu al luminii și al focului în mitologia orientală., fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l‑au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon37 Împărat al Asiriei și al Babilonului. [681–669 î.Cr.].
