Les Philistins se mettent en campagne contre Israël
1A cette époque-là, les Philistins rassemblèrent toutes leurs troupes en une seule armée pour faire la guerre à Israël. Le roi Akish dit à David : Tu dois savoir que toi et tes hommes, vous partirez en guerre avec moi.
2David lui répondit : Eh bien, tu verras ce que ton serviteur va faire.
– Bien, reprit Akish, je te nomme mon garde de corps à titre définitif.
Saül chez une femme qui interroge les morts
3Entre-temps, Samuel était mort et tout Israël avait pris le deuil à cause de lui. On l’avait enterré à Rama, dans sa ville. D’autre part, Saül avait fait disparaître du pays tous ceux qui évoquaient les morts et ceux qui pratiquaient la divination28.3 Voir Lv 19.31..
4Les Philistins regroupèrent leurs troupes et établirent leur camp à Sunem28.4 Sur le territoire d’Issacar, en Galilée à quelque 80 kilomètres au nord de Jérusalem. ; Saül mobilisa tout Israël et dressa son camp à Guilboa. 5Lorsque Saül vit le camp des Philistins, il eut grand-peur et son cœur fut saisi d’angoisse. 6Il voulut consulter l’Eternel, mais l’Eternel ne lui répondit ni par des rêves, ni par l’ourim28.6 Voir Ex 28.30., ni par les prophètes.
7Alors il ordonna à ses fonctionnaires : Recherchez-moi une femme capable d’interroger les morts, afin que je puisse aller chez elle pour la consulter.
Ses serviteurs lui dirent : Il reste encore à Eyn-Dor28.7 A une douzaine de kilomètres de Guilboa (v. 4). une femme qui interroge les morts.
8Saül se déguisa en endossant d’autres vêtements, puis il se mit en route avec deux hommes. Ils arrivèrent de nuit chez la femme, et Saül lui dit : Je désire que tu me prédises l’avenir en faisant apparaître l’esprit d’un mort, celui que je te désignerai.
9La femme lui répondit : Tu sais bien que Saül a fait disparaître du pays ceux qui évoquent les morts et ceux qui pratiquent la divination. Pourquoi donc me tends-tu un piège ? Est-ce que tu veux ma mort ?
10Saül prêta serment par l’Eternel : Aussi vrai que l’Eternel est vivant, dit-il, il ne t’arrivera aucun mal pour cette affaire.
11Alors la femme lui demanda : Qui dois-je faire revenir pour toi ?
– Fais-moi revenir Samuel, dit-il.
12Quand la femme vit Samuel, elle poussa un grand cri, puis, s’adressant à Saül, elle dit : Pourquoi m’as-tu trompée ? Tu es Saül !
13– N’aie pas peur, lui dit le roi. Dis-moi plutôt ce que tu as vu.
– Je vois un être surnaturel qui monte des profondeurs de la terre, lui répondit-elle.
14– Quel est son aspect ? lui demanda Saül.
– C’est un vieillard qui revient, drapé dans un manteau.
Alors Saül comprit que c’était Samuel et il s’inclina, la face contre terre, et se prosterna.
15– Pourquoi troubles-tu mon repos ? lui demanda Samuel. Pourquoi m’as-tu fait revenir ?
– Je suis dans une grande détresse, lui dit Saül. Les Philistins m’ont déclaré la guerre et Dieu s’est détourné de moi, il ne me répond plus ni par les prophètes ni par des rêves. Alors je t’ai fait appeler pour que tu m’indiques ce que je dois faire.
16– Et pourquoi donc me consultes-tu, reprit Samuel, si l’Eternel s’est détourné de toi et s’il t’est devenu hostile ? 17Oui, l’Eternel exécute ce qu’il t’a déclaré par mon intermédiaire, il t’a arraché la royauté et l’a donnée à l’un de tes proches, à David, 18parce que tu n’as pas obéi à ses ordres et que tu n’as pas exécuté le jugement qu’il avait décidé dans sa colère contre les Amalécites. Voilà pourquoi l’Eternel agit ainsi envers toi aujourd’hui28.18 Voir 1 S 15.. 19Bien plus : avec toi, l’Eternel livrera aussi Israël au pouvoir des Philistins. Demain, toi et tes fils, vous serez avec moi. Oui, c’est bien toute l’armée d’Israël que le Seigneur livre au pouvoir des Philistins.
20A ces mots, Saül s’affala de tout son long sur le sol, épouvanté par les paroles de Samuel. De plus, comme il n’avait rien mangé depuis la veille, il était sans forces.
21La femme s’approcha de lui, vit qu’il était terrifié et lui dit : Voici que ta servante a obéi à tes ordres. J’ai risqué ma vie pour faire ce que tu m’as demandé. 22Maintenant, je te prie, écoute aussi la voix de ta servante : Laisse-moi te servir un morceau de pain. Mange, afin que tu aies des forces pour reprendre ta route.
23Saül refusa en disant : « Je ne mangerai pas », mais ses hauts fonctionnaires et la femme insistèrent, si bien qu’il finit par céder à leurs instances. Il se releva et s’assit sur le lit. 24La femme avait chez elle un veau à l’engrais. Elle se hâta de l’abattre, prit de la farine et la pétrit pour en cuire des pains sans levain. 25Elle servit ce repas à Saül et à ses hauts fonctionnaires ; ils mangèrent, puis ils se mirent en route et repartirent pendant qu’il faisait encore nuit.
1În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel.
Achiș i‑a zis lui David:
– Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără.
2David i‑a zis lui Achiș:
– În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău.
Achiș i‑a zis lui David:
– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.
Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor
3Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele3 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11..
4Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa. 5Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare. 6Saul L‑a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim6 Vezi nota de la Num. 27:21. și nici prin profeți.
7Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi:
– Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților7 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11., ca să merg la ea și s‑o întreb.
Slujitorii săi i‑au răspuns:
– Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților.
8Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis:
– Prevestește‑mi8 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10., te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune.
9Femeia i‑a zis:
– Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele9 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11.. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă?
10Saul i‑a jurat pe Domnul, zicând:
– Viu este Domnul că nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.
11Femeia l‑a întrebat:
– Pe cine vrei să ridic pentru tine?
El a răspuns:
– Ridică‑l pentru mine pe Samuel.
12Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul:
– De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul.
13Regele i‑a zis:
– Nu te teme. Ce vezi?
Femeia i‑a zis lui Saul:
– Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ.
14El a întrebat‑o:
– Cum este înfățișarea lui?
Ea a zis:
– Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie.
Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat.
15Samuel i‑a zis lui Saul:
– Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă?
Saul i‑a răspuns:
– Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac.
16Dar Samuel i‑a zis:
– Dacă Domnul S‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine? 17Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David. 18Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului și nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îți face astăzi lucrul acesta. 19Mai mult, Domnul îl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea, Domnul va da tabăra lui Israel în mâna filistenilor.
20Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea.
21Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis:
– Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus. 22Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.
23Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat. 24Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime. 25Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.
