La Bible du Semeur

2 Samuel 1

Le règne de David

David apprend la mort de Saül et de Jonathan

1Saül était déjà mort quand, après avoir battu les Amalécites, David rentra à Tsiqlag. Il y passa deux jours, et le troisième jour, un homme arriva du camp de Saül, les habits déchirés et la tête couverte de poussière en signe de deuil. Lorsqu’il fut arrivé auprès de David, il se jeta à terre pour se prosterner devant lui. David lui demanda: D’où viens-tu?

– Je me suis sauvé du camp d’Israël, dit-il.

(1 S 31.1-13; 1 Ch 10.1-12)

– Qu’est-il arrivé? poursuivit David, raconte-le-moi, je t’en prie.

– L’armée d’Israël s’est enfuie du champ de bataille, beaucoup d’hommes ont été tués. Même Saül et Jonathan son fils sont morts.

David demanda au jeune homme qui lui faisait ce rapport: Comment sais-tu que Saül et son fils Jonathan sont morts?

Le jeune homme lui dit: Je me trouvais justement sur le mont Guilboa; Saül était appuyé sur sa lance, tandis que les chars et les cavaliers allaient l’atteindre. S’étant retourné, il m’a aperçu et m’a appelé. J’ai répondu: «Oui, je viens!» Alors il m’a demandé: «Qui es-tu?» J’ai dit: «Je suis un Amalécite.» Alors il m’a ordonné: «Approche-toi et donne-moi la mort, car je suis pris d’un malaise bien que je sois encore plein de vie.» 10 Je me suis approché de lui et je lui ai donné un coup mortel parce que je savais qu’il ne survivrait pas à sa défaite. Puis j’ai enlevé la couronne de sa tête et le bracelet qu’il avait au bras. Les voici, je te les apporte, mon seigneur.

11 Alors David saisit ses vêtements et les déchira en signe de deuil, et tous ses hommes firent comme lui. 12 Ils prirent le deuil, se lamentèrent et jeûnèrent jusqu’au soir à cause de Saül, de son fils Jonathan et de toute l’armée de l’Eternel et du peuple d’Israël qui avaient péri par l’épée.

13 David dit encore au jeune homme qui lui avait apporté ces nouvelles: D’où es-tu?

– Je suis le fils d’un immigré amalécite.

14 Et David lui dit: Comment as-tu osé tuer de ta main celui à qui l’Eternel avait conféré l’onction?

15 Alors David appela l’un de ses hommes, et lui dit: Viens et tue-le!

Le soldat le frappa et il mourut.

16 David lui dit: Tu es toi-même responsable de ta mort, car tu as toi-même déposé contre toi lorsque tu as dit: «C’est moi qui ai mis à mort l’oint de l’Eternel.»

Elégie sur Saül et Jonathan

17 David composa cette complainte sur Saül et son fils Jonathan.

18 Il ordonna de l’enseigner aux descendants de Juda; c’est la complainte de l’Arc qui est consignée dans le livre du Juste[a].

19 Ton élite, Israël, a été transpercée là-bas sur tes collines.
Hélas, ils sont tombés tous les guerriers!
20 N’allez pas publier cette nouvelle à Gath,
et ne l’annoncez pas dans les rues d’Ashkelôn[b]:
les filles philistines se mettraient à chanter,
les filles des incirconcis en sauteraient de joie.
21 O monts de Guilboa,
qu’il n’y ait ni rosée ni pluie tombant sur vous,
qu’il n’y ait sur vos pentes plus de champs plantureux d’où viennent des offrandes,
là furent avilis les boucliers des braves
et celui de Saül
que l’on n’enduira plus jamais avec de l’huile[c].
22 Ah! l’arc de Jonathan ne reculait jamais
sans avoir fait couler le sang de ses victimes, sans avoir transpercé la graisse des guerriers,
et l’épée de Saül ne revenait jamais sans avoir accompli sa tâche avec succès.
23 Saül et Jonathan, aimés et estimés pendant toute leur vie,
n’ont pas été séparés dans leur mort.
Oui, vous étiez tous deux plus légers que les aigles
et plus forts que les lions.
24 O filles d’Israël, pleurez, pleurez Saül
qui vous a revêtues de pourpre et de parures et comblées de délices,
qui ornait vos habits
d’une parure d’or.
25 Hélas, ils sont tombés ces braves au milieu du combat!
Oui! Hélas, Jonathan! Il a été frappé à mort sur les collines!
26 Ah! Jonathan, mon frère,
je suis dans la détresse à cause de ta mort,
toi, mon meilleur ami, qui m’as été si cher!
Ton affection pour moi m’a été plus précieuse
que l’amour d’une femme!
27 Hélas, ils sont tombés tous ces guerriers!
Hélas, ils ont péri ces hommes de combat!

Notas al pie

  1. 1.18 Livre mentionné en Jos 10.13.
  2. 1.20 Gath et Ashkelôn étaient deux métropoles philistines, l’une la plus proche des frontières d’Israël, l’autre la plus éloignée. Elles représentent donc toute la Philistie.
  3. 1.21 Les boucliers, faits de cuir, étaient enduits d’huile, ce qui les entretenait et faisait glisser les flèches ennemies. Ces boucliers, souillés par le sang des braves, ne serviront jamais plus.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 1

Vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan

1După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiţilor şi se afla în Ţiklag de două zile. A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat.

– De unde vii? l-a întrebat David.

– Am scăpat din tabăra israelită, i-a răspuns el.

– Spune-mi ce s-a întâmplat! i-a cerut David.

– Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă şi mulţi dintre ei au murit, a răspuns el. Saul şi fiul său Ionatan au murit şi ei.

– De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit? l-a mai întrebat David pe tânărul care i-a adus veştile.

– S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, a răspuns tânărul, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau din urmă. Când Saul s-a uitat în urmă şi m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:

– Iată-mă!

– Cine eşti? m-a întrebat el.

– Sunt amalekit, i-am răspuns eu.

Atunci el mi-a zis:

– Apropie-te de mine şi ucide-mă pentru că sunt în agonia morţii, cu toate că sunt încă în viaţă.

10 Aşadar, m-am apropiat de el şi l-am ucis deoarece ştiam că, odată rănit, nu va mai trăi. I-am luat apoi coroana de pe cap şi brăţara de la braţ şi le-am adus aici, stăpânului meu.

11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, iar toţi bărbaţii care erau cu el au făcut acelaşi lucru. 12 Au bocit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru oştirea Domnului şi pentru Casa lui Israel, căci au murit de sabie. 13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veştile:

– De unde eşti?

– Sunt fiul unui străin, un amalekit, i-a răspuns el.

14 Atunci David i-a zis:

– Cum de nu ţi-a fost frică să-ţi ridici mâna şi să ucizi pe unsul Domnului?

15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui şi i-a zis:

– Apropie-te şi doboară-l!

El l-a lovit şi acesta a murit. 16 David i-a zis:

– Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am ucis pe unsul Domnului.“

Cântarea de jale a lui David

17 David a cântat această cântare de jale despre Saul şi despre fiul acestuia Ionatan 18 şi a poruncit ca cei din Iuda să înveţe această Cântare a Arcului (ea se află scrisă în Cartea lui Iaşar[a]):

19 Gloria ta, Israele, zace ucisă pe înălţimile tale.
    Cum au căzut vitejii!
20 Nu faceţi cunoscut acest lucru în Gat
    şi nu-l vestiţi pe străzile Aşchelonului,
ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor
    şi să tresalte de bucurie fiicele celor necircumcişi.
21 O, munţi ai Ghilboei!
Nici roua şi nici ploaia să nu mai cadă peste voi!
    Nici câmpii să nu mai aveţi care să dea roade pentru darurile de mâncare![b]
Căci acolo au fost pângărite scuturile vitejilor,
    scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor ucişi,
    de la grăsimea vitejilor,
săgeata[c] lui Ionatan nu venea înapoi,
    iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.
23 Saul şi Ionatan,
    care în viaţă s-au iubit şi s-au plăcut,
        nici măcar în moarte n-au fost despărţiţi.
Erau mai iuţi decât vulturii
    şi mai puternici decât leii.
24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul!
    Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu şi cu mult fast,
        pe cel care vă împodobea veşmintele cu ornamente de aur.
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
    Ionatan zace ucis pe înălţimile tale.
26 Sunt mâhnit din pricina ta, frate Ionatane!
    Mi-ai fost atât de drag!
Dragostea ta pentru mine a fost minunată,
    mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 Cum au căzut vitejii
    şi cum au pierit armele!

Notas al pie

  1. 2 Samuel 1:18 Sau: Cartea celui Drept, o veche culegere de texte epice, astăzi pierdută
  2. 2 Samuel 1:21 Sensul versului în ebraică este nesigur; sau: peste voi / şi peste dealurile voastre înalte!
  3. 2 Samuel 1:22 Ebr.: arcul