1 Pierre 1 – BDS & NTLR

La Bible du Semeur

1 Pierre 1:1-25

Salutation

1Pierre, apôtre de Jésus-Christ, salue ceux que Dieu a choisis et qui vivent comme des résidents étrangers, dispersés1.1 Ce terme désignait généralement les Juifs de la diaspora, c’est-à-dire des pays autres que celui d’Israël. Il s’applique aux chrétiens dispersés dans les provinces nommées de l’Empire romain (voir Jc 1.1 et note). dans les provinces du Pont, de Galatie, de Cappadoce, d’Asie et de Bithynie1.1 Cinq provinces d’Asie Mineure (l’actuelle Turquie).. 2Dieu, le Père, vous a choisis d’avance1.2 Voir 1.20 et Rm 8.29. D’autres comprennent : vous a choisis selon ce qu’il connaissait d’avance., conformément à son plan, et vous avez été purifiés par l’Esprit, pour obéir à Jésus-Christ et bénéficier de l’aspersion de son sang1.2 Le vocabulaire de ce verset est emprunté à celui des sacrifices de l’ancienne alliance : l’aspersion du sang purifiait les objets et les personnes, préfigurant la mort de Christ qui nous purifie de nos péchés (voir Ex 24.3-8 ; 29.21 ; Lv 16.14-15). Ceux qui étaient aspergés avec le sang étaient mis symboliquement au bénéfice du sacrifice offert.. Que la grâce et la paix vous soient abondamment accordées.

L’espérance du salut

Une espérance vivante

3Béni soit Dieu, le Père de notre Seigneur Jésus-Christ. Dans sa grande compassion, il nous a fait naître à une vie nouvelle, pour nous donner une espérance vivante par la résurrection de Jésus-Christ. 4Car il a préparé pour nous un héritage qui ne peut ni se détruire, ni se corrompre, ni perdre sa beauté. Il le tient en réserve pour vous dans les cieux, 5vous qu’il garde, par sa puissance, au moyen de la foi, en vue du salut qui est prêt à être révélé au moment de la fin.

6Voilà ce qui fait votre joie, même si, actuellement, il faut que vous soyez attristés pour un peu de temps par diverses épreuves : 7celles-ci servent à éprouver la valeur de votre foi. Le feu du creuset n’éprouve-t-il pas l’or qui pourtant disparaîtra un jour ? Pourtant, votre foi qui a résisté à l’épreuve a une valeur beaucoup plus précieuse. Elle vous vaudra louange, gloire et honneur, lorsque Jésus-Christ apparaîtra.

8Jésus, vous ne l’avez pas vu, et pourtant vous l’aimez ; mais en plaçant votre confiance en lui sans le voir encore, vous êtes remplis d’une joie glorieuse et inexprimable, 9car vous obtenez en retour votre salut qui est le but de votre foi.

Les prophètes l’ont annoncée pour nous

10Ce salut a fait l’objet des recherches et des investigations des prophètes qui ont annoncé d’avance la grâce qui vous était destinée. 11Ils cherchaient à découvrir à quelle époque et à quels événements se rapportaient les indications données par l’Esprit de Christ. Cet Esprit était en eux et annonçait à l’avance les souffrances du Messie et la gloire dont elles seraient suivies. 12Il leur fut révélé que le message dont ils étaient chargés n’était pas pour eux, mais pour vous. Et ce message vous a été communiqué maintenant par ceux qui vous ont annoncé la Bonne Nouvelle sous l’action de l’Esprit Saint envoyé du ciel ; les anges eux-mêmes ne se lassent pas de le découvrir1.12 Autre traduction : désirent le découvrir..

Les impératifs de la vie chrétienne

Espérer

13C’est pourquoi, tenez votre esprit en éveil1.13 Littéralement : ceignez les reins de votre esprit. Les contemporains de l’apôtre portaient une longue tunique qu’ils laissaient flottante dans la maison, mais lorsqu’ils voulaient marcher ou travailler, ils mettaient une ceinture autour des reins pour ne pas être gênés par les plis amples de cette tunique. et faites preuve de modération ; mettez toute votre espérance dans la grâce qui vous sera accordée le jour où Jésus-Christ apparaîtra.

Etre saints

14Comme des enfants obéissants, ne vous laissez plus diriger par les passions qui vous gouvernaient autrefois, au temps de votre ignorance. 15Au contraire, tout comme celui qui vous a appelés est saint, soyez saints dans tout votre comportement. 16Car voici ce que Dieu dit dans l’Ecriture : Soyez saints, car je suis saint1.16 Lv 19.2..

Vivre dans la crainte de Dieu

17Dans vos prières, vous appelez Père celui qui juge impartialement tout homme selon ses actes. Par conséquent, pendant tout le temps de votre séjour en ce monde, que la crainte de Dieu inspire votre conduite.

18Vous avez été libérés de cette manière futile de vivre que vous ont transmise vos ancêtres et vous savez à quel prix. Ce n’est pas par des biens périssables comme l’argent et l’or. 19Non, il a fallu que Christ, tel un agneau pur et sans défaut1.19 C’étaient les conditions requises pour tout agneau offert en sacrifice (Ex 12.5 ; voir 1 Co 5.7). Pierre était présent lorsque Jean-Baptiste a désigné Jésus comme l’agneau qui ôte les péchés du monde (Jn 1.29)., verse son sang précieux en sacrifice pour vous. 20Dès avant la création du monde, Dieu l’avait choisi1.20 Autre traduction : Il l’avait connu d’avance. pour cela, et il a paru, dans ces temps qui sont les derniers, pour agir en votre faveur. 21Par lui, vous croyez en Dieu, qui l’a ressuscité et lui a donné la gloire. Ainsi votre foi et votre espérance sont tournées vers Dieu.

Aimer

22Par votre obéissance à la vérité1.22 Certains manuscrits précisent : par l’Esprit., vous avez purifié votre être afin d’aimer sincèrement vos frères et sœurs. Aimez-vous donc ardemment les uns les autres de tout votre cœur1.22 Certains manuscrits ont : d’un cœur pur.. 23Car vous êtes nés à une vie nouvelle, non d’un homme mortel, mais d’une semence immortelle : la Parole vivante et éternelle de Dieu. 24En effet, il est écrit :

Tout homme est pareil à l’herbe,

et toute sa gloire comme la fleur des champs.

L’herbe se dessèche et sa fleur tombe,

25mais la Parole du Seigneur subsiste éternellement1.25 Es 40.6-8..

Or, cette Parole, c’est l’Evangile qui vous a été annoncé.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Petru 1:1-25

1Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleși – care locuiesc ca străini, împrăștiați1 Gr.: diaspora, termen folosit pentru a‑i descrie pe evreii răspândiți în lumea greco-romană (inclusiv pe cei care deveniseră creștini). în Pont, Galatia, Capadocia, Asia1 Este vorba despre provincia romană Asia, care avea capitala la Efes și care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută drept Asia Mică. și Bitinia1 Cinci provincii romane care se aflau în regiunea cunoscută drept Asia Mică. Ele sunt enumerate în sensul acelor de ceasornic, dinspre nord, probabil în ordinea în care mesajul trebuia să ajungă la bisericile din toate aceste regiuni. – 2după preștiința lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Cristos: harul și pacea să vă fie înmulțite!

Născuți din nou la o speranță vie

3Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care, potrivit cu mila Lui cea mare, ne‑a născut din nou la o speranță vie, prin învierea lui Isus Cristos dintre cei morți, 4și la o moștenire nepieritoare, nepângărită și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi. 5Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă, 6în care voi vă bucurați nespus, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțin timp prin diferite încercări, 7pentru ca testarea credinței voastre – cu mult mai valoroasă decât aurul care piere și care totuși este testat prin foc – să aducă laudă, slavă și cinste la descoperirea lui Isus Cristos, 8pe Care voi Îl iubiți, fără să‑L fi văzut, în Care credeți, fără să‑L vedeți acum, dar vă bucurați nespus cu o bucurie de nedescris și glorioasă, 9pentru că primiți, ca împlinire a credinței voastre, mântuirea sufletelor.

10Cu privire la această mântuire, profeții care au profețit despre harul ce urma să fie pentru voi, au căutat și au cercetat cu atenție, 11încercând să afle pe cine sau ce vreme le arăta Duhul lui Cristos din ei, atunci când a mărturisit dinainte despre suferințele lui Cristos și glorificările care urmau după acestea. 12Lor le‑a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi slujeau ei cu privire la lucrurile care v‑au fost istorisite acum prin cei ce v‑au vestit Evanghelia12 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. prin Duhul Sfânt trimis din cer – lucruri la care până și îngerii tânjesc să privească.

Chemarea credincioșilor la o viață sfântă

13Prin urmare, încingeți‑vă coapsele minții13 În contextul antic oriental, textul face aluzie la imaginea unui om care, înainte să se apuce de lucru, trebuia să se îmbrace cu o haină lungă și largă și să se încingă la mijloc. Prin urmare, sensul expresiei este: pregătiți‑vă mintea pentru acțiune. Expresia redă însă și vigilența. voastre, fiind treji, puneți‑vă pe deplin speranța în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos! 14Ca niște copii ascultători, să nu vă conformați poftelor de altădată, când trăiați în ignoranță, 15ci, așa cum Cel Ce v‑a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră, 16fiindcă este scris: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt!“16 Vezi Lev. 11:44, 45; 19:2; 20:7.

17Și dacă‑L numiți drept Tată pe Cel Ce judecă cu nepărtinire pe fiecare după faptele lui, atunci trăiți cu frică în timpul peregrinării voastre, 18pentru că știți că nu cu lucruri pieritoare – argint sau aur – ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viață, moștenit de la strămoșii voștri, 19ci cu sângele prețios al lui Cristos19 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns; [peste tot în carte]., ca al unui miel fără cusur și fără pată. 20El a fost cunoscut înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat în vremurile de pe urmă pentru voi, 21care, prin El, sunteți încrezători21 Sau: credincioși. în Dumnezeu. El L‑a înviat dintre cei morți și I‑a dat slavă, astfel încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

22Acum că v‑ați curățit sufletele prin ascultarea de adevăr, astfel încât dragostea voastră frățească să fie fără ipocrizie, iubiți‑vă unii pe alții cu căldură, dintr‑o inimă curată! 23Voi ați fost născuți din nou, nu dintr‑o sămânță pieritoare, ci dintr‑una nepieritoare, prin Cuvântul cel viu și trainic al lui Dumnezeu. 24Căci,

„Orice om este ca iarba

și toată slava lui este ca floarea de pe câmp.

Iarba se usucă, iar floarea cade,

25însă Cuvântul Domnului rămâne pe vecie!“25 Vezi Is. 40:6-8.

Și acesta este Cuvântul care v‑a fost vestit prin Evanghelie.