Ntutummɛ Dɔm
1Hyɛn totorobɛnto no wɔ Sion;
hyɛn abɛn no wɔ me bepɔ kronkron no so.
Ma wɔn a wɔte asase no so nyinaa ho mpopo,
ɛfiri sɛ Awurade ɛda no reba,
na abɛn koraa.
2Esum ne kusukuukuu ɛda.
Omununkum ne esum kabii ɛda.
Sɛdeɛ adekyeeɛ hann trɛtrɛ wɔ mmepɔ so no,
saa ara na asraadɔm a wɔ dɔɔso na wɔyɛ den ba no teɛ.
Wɔnhunuu wɔn sɛso bi da,
na wɔrenhunu ne sɛso nso da.
3Egya rehye wɔ wɔn anim,
ogyaframa dɛre wɔ wɔn akyi,
asase a ɛda wɔn anim no te sɛ Eden turo,
deɛ ɛda wɔn akyi no te sɛ anweatam,
biribiara nni hɔ a ɛpa wɔn ani so.
4Wɔte sɛ apɔnkɔ.
Wɔhurihuri te sɛ apɔnkɔsotefoɔ asraadɔm.
5Wɔyɛ gyegyeegye te sɛ nteaseɛnam
na wɔtu fa mmepɔ atifi,
wɔte sɛ ogyaframa a ɛrehyeɛ wira dwaneeɛ,
wɔte sɛ asraadɔm akantinka a wɔrekɔ ɔsa.
6Aman ani bɔ wɔn so a, ehu bɔ wɔn;
na wɔn anim to hoa.
7Wɔko kɔ wɔn anim te sɛ akofoɔ;
wɔforo afasuo te sɛ asraafoɔ
na wɔn nyinaa kɔ wɔn anim tee,
na wɔmmane benkum anaa nifa.
8Obiara ntwintwane ɔfoforɔ anan mu;
obiara nante kɔ nʼanim tee.
Wɔbu fa banbɔeɛ so,
na wɔpem kɔ wɔn anim ara.
9Wɔto hyɛ kuropɔn no so
wɔtu mmirika fa afasuo no so
wɔforo kɔ afie mu,
wɔfa mpoma mu te sɛ akorɔmfoɔ.
10Asase woso wɔ wɔn anim,
na ɔsoro hinhim.
Owia ne ɔsrane duru sum,
na nsoromma nnhyerɛn bio.
11Awurade bobom
de di nʼasraadɔm no anim.
Nʼakodɔm no dɔɔso bebree,
ahoɔdenfoɔ ne wɔn a wɔdi nʼahyɛdeɛ so.
Awurade ɛda no yɛ kɛseɛ na ɛyɛ hu;
hwan na ɔbɛtumi agyina ano?
Ahonu
12“Na afei,” sɛdeɛ Awurade seɛ nie,
“Sane fa wʼakoma nyinaa bra me nkyɛn,
wɔ akɔnkyene, esu ne awerɛhoɔ mu.”
13Sunsuane wʼakoma
na ɛnnyɛ wo ntadeɛ mu.
Sane bra Awurade wo Onyankopɔn nkyɛn,
ɛfiri sɛ, ɔyɛ ɔdomfoɔ, ne yam yɛ.
Ne bo kyɛre fu na ne dɔ boro so,
na ɛnnyɛ no anigye sɛ ɔtwe yɛn aso.
14Hwan na ɔnim? Ebia ɔbɛsesa nʼadwene na wahunu mmɔbɔ
na wagya nhyira,
a ɛyɛ aduane ne hwiesa afɔrebɔdeɛ
a mode ma Awurade mo Onyankopɔn no.
15Hyɛn totorobɛnto wɔ Sion!
Mommɔ akɔnkyene kronkron ho dawuro,
momfrɛ nhyiamu kronkron.
16Mommoaboa nnipa no ano
monte nhyiamu no ho na ɛnyɛ kronkron;
mommoaboa mpanimfoɔ,
mmɔfra ne mmaa a wɔrema nufoɔ ano
Ma ayeforɔ ne ayeforɔkunu mfiri wɔn pia mu mmra.
17Asɔfoɔ a wɔsom wɔ Awurade anim no,
nsu wɔ afɔrebukyia no ne abrannaa no ntam;
na wɔn nka sɛ, “Awurade fa wo nkurɔfoɔ ho kyɛ wɔn.
Mma wʼagyapadeɛ nnyɛ ahohoradeɛ
anaa fɛdideɛ wɔ aman no mu.
Adɛn enti na ɛsɛ sɛ wobisa wɔ nnipa no mu sɛ,
‘Wɔn Onyame no wɔ he?’ ”
Awurade Mmuaeɛ
18Na Awurade bɛtwe ninkunu wɔ nʼasase ho
na ne nkurɔfoɔ ayɛ no mmɔbɔ.
19Awurade bɛbua sɛ,
“Merebrɛ mo aduane, nsã foforɔ ne ngo,
a ɛbɛso mo ama mo amee pintinn.
Merenyɛ mo ahohoradeɛ
mma aman no bio.
20“Mɛpam atifi fam asraadɔm no afiri wo nkyɛn akɔ akyirikyiri,
mɛpia wɔn akɔ asase a awoɔ na ɛyɛ bonini soɔ.
Adonten dɔm no bɛmem wɔ apueeɛ ɛpo no mu,
na kyidɔm no bɛmem wɔ Mfimfini Po no mu.
Na afunu no bɛbɔn
na nka no bɛtu.”
Nokorɛm wayɛ nneɛma akɛseɛ.
21Monnsuro, me nkurɔfoɔ!
Momma mo ani nnye, na monsɛpɛ mo ho.
Nokorɛm Awurade ayɛ nneɛma akɛseɛ.
22Monnsuro, mo wiram mmoa!
Ɛfiri sɛ ɛserɛ so adidibea reyɛ frɔmm.
Nnua no reso wɔn aba;
borɔdɔma ne bobe nso reso wɔn aba.
23Momma mo ani nnye, mo Sion mma,
Mo nni ahurisi wɔ Awurade mo Onyankopɔn mu,
ɛfiri sɛ watɔ nsuo ama mo,
ne nokorɛdie enti.
Watɔ nsuo bebree ama mo
wɔ ne berɛ mu te sɛ kane no.
24Aduane bɛyɛ ayuporobea hɔ ma
nsã foforɔ ne ngo bɛbu so wɔ kyi amena mu.
25“Mɛhyɛ mo anan mu,
deɛ mohwereeɛ
mfeɛ dodoɔ a ntutummɛ bɛsɛee mo nneɛma,
ntutummɛ akɛseɛ ne nkumaa,
ne wɔn a aka no nyinaa,
me dɔm a mesomaa wɔn baa mo so no.
26Wobɛdidi amee,
na wobɛyi Awurade wo Onyankopɔn din ayɛ.
Ɔno na wayɛ anwanwadeɛ ama wo;
me nkurɔfoɔ ani renwu bio.
27Afei, wobɛhunu sɛ, mewɔ Israel,
wobɛhunu sɛ mene Awurade, wo Onyankopɔn,
na obiara nni hɔ sɛ me;
Me nkurɔfoɔ ani renwu bio da.”
Awurade Ɛda
28“Na akyire yi,
mɛhwie me honhom agu nnipa nyinaa so,
mo mmammarima ne mo mmammaa bɛhyɛ nkɔm,
mo nkɔkoraa bɛsoso adaeɛ,
mo mmeranteɛ bɛnya anisoadehunu.
29Saa mmerɛ no mu no,
mɛhwie me Honhom agu
mʼasomfoɔ so, mmarima ne mmaa.
30Mɛyɛ anwanwadeɛ wɔ ɔsoro ne asase so,
mede mogya, ogya ne wisie kumɔnn.
31Ansa na Awurade ɛda kɛseɛ no bɛba no, owia bɛduru sum na ɔsrane nso ayɛ sɛ mogya.
32Na obiara a ɔbɔ Awurade din no,
wɔbɛgye no nkwa.
Ɛfiri sɛ nkwagyeɛ bɛba
ama wɔn a wɔanya wɔn tiri adidi mu
a Awurade afrɛ wɔn
wɔ Sion bepɔ so ne Yerusalem nyinaa,”
sɛdeɛ Awurade aka no.
O armată de lăcuste
1Sunați din trâmbiță1, 15 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. în Sion!
Scoateți un strigăt puternic pe muntele Meu cel sfânt!
Să tremure locuitorii țării,
căci vine ziua Domnului!
Este aproape
2acea zi a întunericului și a negurii,
acea zi a norilor și a întunericului adânc!
Ca zorii care se aștern peste munți,
așa vine un popor numeros și puternic,
cum n‑a mai fost vreodată din vechime
și nici nu va mai fi după el
în anii generațiilor viitoare.
3Focul mistuie înaintea lor,
iar după ei arde flacăra.
Înaintea lor țara este ca grădina Edenului,
dar după ei rămâne un deșert sterp;
nimic nu le scapă.
4La înfățișare sunt precum caii
și aleargă ca niște armăsari de luptă.4 Sau: precum cavaleria.
5Vin huruind ca niște care
și sar peste vârfurile munților;
pocnesc ca o flacără de foc
ce mistuie pleava.
Ei sunt ca un popor puternic,
gata de luptă.
6Înaintea lor tremură popoarele;
toate fețele pălesc6 Sensul termenului ebraic este nesigur..
7Aleargă ca niște viteji,
se urcă pe ziduri ca niște războinici.
Fiecare își ține drumul lui
și nu se abate de pe calea lui.
8Nu se înghiontesc unii pe alții;
fiecare mărșăluiește înainte.
Se năpustesc printre săgeți8 Sensul termenului ebraic este nesigur.,
fără a rupe rândurile.
9Năvălesc în cetate,
aleargă pe ziduri,
se urcă pe case
și intră prin ferestre ca hoțul.
10Pământul se cutremură înaintea lor,
cerurile se zguduie,
soarele și luna se întunecă,
iar stelele își pierd strălucirea.
11Domnul Își face auzit glasul
în fruntea armatei Sale.
Într-adevăr, tabăra Sa este foarte numeroasă.
Da, cel ce împlinește Cuvântul Său este puternic!
Într-adevăr, mare este ziua Domnului
și de temut! Cine o poate suporta?
Chemare la pocăință
12„Totuși, chiar acum, zice Domnul,
întoarceți‑vă la Mine cu toată inima,
cu post, cu plânset și cu jale.“
13Sfâșiați‑vă inimile, nu hainele!
Întoarceți‑vă la Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El este plin de har și milostiv,
încet la mânie și plin de dragoste,
și‑I pare rău când trimite nenorocirea.
14Cine știe? Poate Se va întoarce cu părere de rău
și va lăsa după El o binecuvântare,
un dar de mâncare și o jertfă de băutură
pentru Domnul, Dumnezeul vostru.
15Sunați din trâmbiță în Sion,
declarați15 Vezi nota de la 1:14. Același cuvânt apare în v. 16b. un post,
vestiți o adunare!
16Strângeți poporul,
sfințiți adunarea!
Adunați bătrânii,
strângeți copiii,
chiar și pe cei ce sunt alăptați!
Să iasă mirele din camera sa,
și mireasa din odaia ei.
17Să plângă preoții, slujitorii Domnului,
între portic și altar
și să zică: „Ai milă de poporul Tău, Doamne,
și nu‑Ți face moștenirea de dispreț,
de pomină între neamuri!
De ce să se zică printre popoare:
«Unde este Dumnezeul lor?»“
Răspunsul Domnului la pocăința poporului
18Atunci Domnul va fi gelos pentru țara Sa
și Își va cruța poporul.
19Domnul va răspunde poporului Său și îi va zice:18-19 Sau: Domnul a fost gelos pentru țara Sa / și Și‑a cruțat poporul. / 19 Domnul i‑a răspuns poporului Său și i‑a zis:
„Iată, vă trimit grâne, must și ulei,
ca să vă săturați cu ele;
și nu vă voi mai face de dispreț între neamuri.
20Voi îndepărta de la voi armata din nord,
o voi duce într‑o țară uscată și pustie.
Avangarda ei o voi alunga spre Marea de Răsărit20 Marea Moartă.,
iar ariergarda ei – spre Marea de Apus20 Marea Mediterană..
Duhoarea ei se va înălța
și mirosul ei greu se va ridica.“
Într-adevăr, El a făcut lucruri mari!20 Sau: se va ridica. / Într-adevăr, ea (cu referire la armată) a făcut lucruri mari.
21Nu te teme, pământule,
ci bucură‑te și veselește‑te!
Într-adevăr, Domnul a făcut lucruri mari!
22Nu vă temeți, animale ale câmpului,
căci pășunile pustiei au înverzit.
Pomii își dau rodul,
iar smochinul și via își dau belșugul.
23Bucurați‑vă, fii ai Sionului,
și veseliți‑vă în Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El v‑a dat ploaie timpurie23 Sau: v‑a dat învățătorul pentru dreptate; probabil un joc de cuvinte intenționat între hamoreh (învățătorul) și moreh (ploaie timpurie)., cu dreptate,
și v‑a turnat ploaie,
ploaie timpurie și ploaie târzie23 Sau: ploaie tomnatică și ploaie primăvăratică. Sezonul ploios în Canaan începea în octombrie și se sfârșea în aprilie., ca odinioară.
24Ariile de treierat vor fi pline de grâne,
iar teascurile se vor revărsa de must și de ulei.
25„Vă voi răsplăti astfel pentru anii
pe care i‑au devorat lăcustele Arbe,
Ielek, Hasil și Gazam,25 Vezi nota de la 1:4.
armata Mea cea mare pe care am trimis‑o împotriva voastră.
26Veți mânca din belșug și vă veți sătura,
și veți lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru,
Care a făcut minuni pentru voi.
Poporul Meu nu va mai fi niciodată făcut de rușine.
27Veți ști astfel că Eu sunt în mijlocul lui Israel
și că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru,
și nu este altul.
Poporul Meu nu va mai fi făcut niciodată de rușine.
Ziua Domnului
28După aceea,
voi turna Duhul Meu peste orice om.28 Lit.: carne.
Fiii și fiicele voastre vor profeți,
bătrânii voștri vor avea28 Lit.: vor visa. vise,
iar tinerii voștri vor avea28 Lit.: vor vedea. vedenii!
29Chiar și peste robi și peste roabe
voi turna din Duhul Meu în acele zile.
30Voi face minuni în cer
și pe pământ,
sânge, foc și coloane de fum.
31Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua Domnului, cea mare și de temut.
32Atunci oricine va chema
Numele Domnului va fi mântuit!
Căci pe muntele Sion și în Ierusalim
va fi mântuirea,
așa cum a zis Domnul,
și printre supraviețuitorii
pe care îi cheamă Domnul.32 Sau: Domnul, iar printre supraviețuitori / vor fi cei pe care îi cheamă Domnul.
