Ang Madaogon nga Pagsulod ni Jesus sa Jerusalem
(Mar. 11:1-11; Luc. 19:28-40; Juan 12:12-19)
1Sa dihang duol na sila si Jesus sa Jerusalem ug didto na sila sa baryo sa Betfage nga anaa sa Bukid sa mga Olibo, gipauna ni Jesus ang duha niya ka mga tinun-an. 2Miingon siya kanila, “Pag-una kamo didto sa sunod nga baryo. Sa pagsulod ninyo, may makita kamo nga asno nga gihigot ug may kauban nga nati. Hubari ninyo kini ug dad-a dinhi kanako. 3Kon may mangutana kaninyo, tubaga ninyo, ‘Kinahanglanon kini sa Ginoo,’ ug ipadala dayon niya kini kaninyo.”
4Mahitabo kini aron matuman ang gisulti sa propeta:
5“Sultihi ninyo ang mga taga-Zion nga ania na ang ilang hari.
Mapainubsanon siya, ug moabot na siya nga nagasakay sa nating asno!”21:5 Tan-awa usab ang Zac. 9:9.
6Busa nanglakaw ang duha ka tinun-an ug gituman nila ang sugo ni Jesus. 7Gidala nila ang asno uban sa nati didto kang Jesus. Gihapinan nila kini sa ilang mga kupo ug unya misakay si Jesus. 8Didtoy daghang mga tawo nga nagbuklad sa ilang mga kupo sa dalan. Ang uban nagputol ug sanga sa mga kahoy ug gibutang kini sa dalan.21:8 Gibuhat nila kini sa pagpasidungog kang Jesus. 9Naninggit ang mga tawo nga nagauna ug ang nagsunod kaniya, “Dayegon ta ang kaliwat ni David!21:9 Tan-awa ang 20:30. Gipanalanginan sa Ginoo ang iyang pinadala!21:9 ang iyang pinadala: sa literal, ang nagaanhi sa ngalan sa Ginoo. 21:9 Tan-awa usab ang Salmo 118:26. Dayegon ta ang Dios!”
10Sa pagsulod ni Jesus sa Jerusalem nagkaguliyang ang mga tawo didto. Miingon sila, “Kinsa ba kanang tawhana?” 11Mitubag ang mga tawo nga kauban ni Jesus, “Mao kini ang propeta nga si Jesus nga taga-Nazaret, nga sakop sa Galilea.”
Ang Pag-abog ni Jesus sa mga Tawo Didto sa Templo
(Mar. 11:15-19; Luc. 19:45-48; Juan 2:13-22)
12Misulod si Jesus sa templo ug giabog niya ang tanan nga namalit ug namaligya didto. Gipangtikwang niya ang mga lamisa sa mga nagapang-ilis ug kuwarta ug ang mga lingkoranan sa mga namaligya ug mga salampati nga ighahalad. 13Miingon siya kanila, “Nagaingon ang Dios sa Kasulatan, ‘Ang akong balay tawgon nga balay nga alampoanan.’21:13 Tan-awa usab ang Isa. 56:7. Apan gihimo hinuon ninyo kini nga tagoanan sa mga tulisan!21:13 Tan-awa usab ang Jer. 7:11.”
14May mga buta ug mga bakol nga miduol kaniya didto sa templo ug giayo niya sila. 15Nasuko ang kadagkoan sa mga pari ug ang mga magtutudlo sa Kasugoan sa dihang nakita nila ang kahibulongang mga butang nga iyang gibuhat, ug sa dihang nadunggan nila ang mga bata didto sa templo nga naninggit nga nagaingon, “Dayegon ta ang kaliwat ni David!” 16Busa nangutana sila kang Jesus, “Nadunggan mo ba usab ang ilang gisulti?” Mitubag si Jesus, “Oo. Ngano, wala ba kamo makabasa sa gi-ingon sa Kasulatan nga bisan ang gagmayng mga bata gitudloan sa Dios nga modayeg kaniya?”21:16 Tan-awa usab ang Salmo 8:2. 17Unya gibiyaan sila ni Jesus. Migawas siya sa siyudad sa Jerusalem ug miadto sa Betania ug didto siya natulog.
Gitunglo ni Jesus ang Kahoy nga Igos
(Mar. 11:12-14, 20-24)
18Nianang pagkabuntag, sa pagbalik ni Jesus sa siyudad sa Jerusalem gigutom siya. 19Unya, may nakita siyang kahoy nga igos sa daplin sa dalan. Busa giduolan niya kini, apan wala siyay nakita nga bunga kondili mga dahon lang. Unya, giingnan niya ang kahoy, “Sukad karon dili ka na gayod makapamunga!” Ug diha-diha nalaya ang kahoy. 20Sa dihang nakita kini sa iyang mga tinun-an natingala kaayo sila. Miingon sila, “Nganong kalit nga nalaya ang kahoy nga igos?” 21Mitubag si Jesus kanila, “Ang tinuod, kon may pagtuo kamo ug dili magduhaduha, mahimo usab ninyo ang gibuhat ko sa kahoy nga igos. Ug dili lang kana kondili makamando usab kamo bisan niining bukid, ‘Balhin ngadto sa dagat,’ ug mahitabo kana. 22Ang bisan unsa nga inyong pangayoon pinaagi sa inyong pag-ampo madawat gayod ninyo, kon motuo kamo.”
Ang Pagpangutana sa Katungod ni Jesus
(Mar. 11:27-33; Luc. 20:1-8)
23Misulod pag-usab si Jesus sa templo ug nagtudlo sa mga tawo. Didto may kadagkoan sa mga pari ug mga pangulo sa mga Judio nga miduol kaniya ug nangutana, “Unsa ba ang imong katungod sa pagbuhat niining mga butanga dinhi sa templo? Kinsa ba ang naghatag kanimo niini nga katungod?” 24Mitubag si Jesus kanila, “Mangutana usab ako kaninyo. Ug kon matubag ninyo kini, tubagon ko usab kamo kon unsa ang akong katungod sa pagbuhat niining mga butanga. 25Kang kinsa ba naggikan ang katungod ni Juan sa pagbautismo, sa Dios ba o sa tawo?” Naglalisay sila kon unsa ang ilang itubag. Miingon sila, “Kon moingon kita nga ‘Gikan sa Dios,’ moingon siya, ‘Nganong wala kamo motuo kang Juan?’ 26Apan kon moingon kita nga ‘Gikan sa tawo,’ delikado kita sa mga tawo kay nagatuo sila nga si Juan propeta sa Dios.” 27Busa mitubag sila kang Jesus, “Wala kami masayod.” Unya miingon si Jesus kanila, “Kon mao kana dili ko usab kamo sultihan kon diin gikan ang akong katungod sa pagbuhat niini.”
Ang Sambingay bahin sa Duha ka Managsoon nga Lalaki
28Miingon usab si Jesus kanila, “Sa inyong hunahuna, unsa man ang buot ipasabot niini? Dunay usa ka tawo nga may duha ka anak nga lalaki. Giadtoan niya ang magulang ug giingnan, ‘Dong, adto karon sa atong ubasan ug pagtrabaho.’ 29Mitubag siya, ‘Dili ko!’ Apan sa kaulahian nausab ang iyang hunahuna ug miadto siya sa ilang ubasan ug nagtrabaho. 30Giadtoan usab sa amahan ang manghod ug giingnan usab sama sa iyang giingon sa magulang. Mitubag ang manghod, ‘Oo, tay,’ apan wala siya motuman. 31Asa sa duha ang nagtuman sa sugo sa iyang amahan?” Mitubag sila, “Ang magulang.” Miingon si Jesus kanila, “Sa pagkatinuod, nauna pa kaninyo sa pagpasakop sa paghari sa Dios ang mga maniningil ug buhis ug ang mga babaye nga nagbaligya sa ilang dungog. 32Kay si Juan nga tigbautismo mianhi dinhi ug nagtudlo kaninyo sa husto nga pamaagi aron mahimo kamong matarong atubangan sa Dios, apan wala kamo motuo kaniya. Ang mga maniningil ug buhis ug ang mga babaye nga nagbaligya sa ilang dungog mao hinuon ang mituo kaniya. Ug bisan nakita ninyo kini, wala gihapon kamo maghinulsol ug motuo kaniya.”
Ang Sambingay bahin sa mga Saop
(Mar. 12:1-12; Luc. 20:9-19)
33Miingon si Jesus kanila, “Pamatia ninyo ang usa pa ka sambingay. Dunay usa ka tawo nga may yuta nga gipatamnan niya ug ubas. Gipakoral niya kini, ug nagpahimo siyag bangag sa dakong bato aron himuong pug-anan sa ubas. Nagpatukod usab siya ug usa ka balay bantayanan. Pagkahuman gipasaopan niya ang iyang ubasan ug milakaw ngadto sa layong dapit. 34Sa panahon na sa pagpamupo sa ubas, gisugo niya ang iyang mga sulugoon ngadto sa mga saop aron sa pagkuha sa iyang bahin sa abot. 35Sa pag-abot sa mga sulugoon, gipangdakop sila sa mga saop. Gikulata nila ang usa, gibato ang usa, ug gipatay gayod nila ang usa. 36Human niadto nagsugo pag-usab ang tag-iya ug mas daghan pa nga mga sulugoon kaysa nauna. Apan mao gihapon ang ilang gibuhat kanila. 37Sa kaulahian gisugo sa tag-iya ang iyang anak. Naghunahuna siya nga tahoron nila ang iyang anak. 38Apan sa pagkakita sa mga saop sa iyang anak, miingon sila, ‘Ania na ang manununod. Dali, patyon nato aron maato ang iyang mapanunod.’ 39Busa gidakop nila siya ug gidala didto sa gawas sa ubasan ug gipatay.”
40Unya nangutana si Jesus, “Kon mobalik ang tag-iya sa ubasan, unsa may iyang buhaton niadtong mga saop?” 41Mitubag sila, “Pamatyon niya kadtong daotan nga mga saop ug dili gayod niya kaloy-an. Unya pasaopan niya ang iyang ubasan sa mga saop nga mohatag sa iyang bahin matag ani.” 42Miingon usab si Jesus kanila, “Wala ba ninyo mabasa ang gi-ingon sa Kasulatan?
‘Ang bato nga gisalikway sa mga panday
mao gayod hinuon ang nahimong pundasyon.
Mao kini ang gibuhat sa Ginoo,
ug kahibulongan kini kanato!’ ”21:42 Tan-awa usab ang Salmo 118:22-23.
43Mipadayon si Jesus sa pag-ingon kanila, “Mao kini ang hinungdan nga dili na maghari ang Dios kaninyo kondili ngadto na sa mga tawo nga nagatuman sa iyang mga gipabuhat. 44[Si bisan kinsa nga mahulog niini nga bato mabali-balian, apan siya nga mahulogan sa maong bato madugmok gayod.]”
45Pagka-dungog sa kadagkoan sa mga pari ug mga Pariseo sa mga sambingay ni Jesus, nasabtan nila nga sila ang iyang gitumong. 46Busa buot na gayod nila nga dakpon si Jesus, apan nahadlok sila sa mga tawo tungod kay giila nila nga propeta si Jesus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mc. 11:1-10; Lc. 19:28-38; In. 12:12-19)
1Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el veți găsi un măgar legat și un măgăruș împreună cu el. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine! 3Dacă vă va spune cineva ceva, să-i ziceți că Domnul are nevoie de ei. Și imediat îi va trimite.“ 4Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5„Spuneți-i fiicei Sionului:
«Iată că Împăratul tău vine la tine,
blând și călare pe un măgar,
alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe.»“5 Vezi Is. 62:11 și Zah. 9:9.
6Ucenicii s-au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. 7Au adus măgarul și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, iar Isus a șezut pe ele. 8Cea mai mare parte din mulțime își așternea hainele pe drum8 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)., iar alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. 9Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care-L urmau strigau:
„Osana9 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s-a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n-a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într-un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna., Fiul lui David!
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!9 Vezi Ps. 118:26.
Osana în locurile preaînalte!“
10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a început să se agite, întrebându-se:
– Cine este Acesta?
11Mulțimile răspundeau:
– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileei!
Isus alungă comercianții din Templu
(Mc. 11:15-19; Lc. 19:45-47; In. 2:13-17)
12Isus a intrat în Templu și i-a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13și le-a zis: „Este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune»13 Vezi Is. 56:7.,
dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari!“13 Vezi Ier. 7:11.
14Au venit la El, în Templu, niște orbi și ologi, iar El i-a vindecat.
15Dar conducătorii preoților și cărturarii, când au văzut lucrurile minunate pe care le făcea și pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignați 16și I-au zis:
– Auzi ce spun aceștia?
Isus le-a răspuns:
– Da. N-ați citit niciodată:
„Din gura copilașilor și a sugarilor
Ți-ai pregătit laudă!“16 Vezi Ps. 8:2.?
17Și, lăsându-i, a ieșit din cetate, S-a îndreptat spre Betania și a înnoptat acolo.
Puterea rugăciunii
(Mc. 11:12-14, 20-24)
18Dimineața, în timp ce Se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. 19A văzut un smochin lângă drum și S-a dus spre el, dar n-a găsit nimic în el, în afară de frunze. Atunci i-a zis: „În veci să nu mai iasă rod din tine!“ Și deodată smochinul s-a uscat.
20Ucenicii au rămas uimiți când au văzut acest lucru și L-au întrebat:
– Cum de s-a uscat smochinul așa deodată?
21Isus, răspunzând, le-a zis:
– Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință și nu v-ați îndoi, ați face nu doar ce-am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă ați zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai! 22Toate lucrurile pe care le cereți cu credință în rugăciune, le veți primi.
Autoritatea lui Isus
(Mc. 11:27-33; Lc. 20:1-8)
23A intrat apoi în Templu.
În timp ce dădea învățătură, s-au apropiat de El conducătorii preoților și bătrânii poporului, zicând:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate?
24Isus, răspunzând, le-a zis:
– Vă voi întreba și Eu un singur lucru, iar dacă Îmi veți răspunde, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?
Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?», 26iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulțime, fiindcă toți îl consideră pe Ioan un profet.“
27Așa că, răspunzându-I lui Isus, au zis:
– Nu știm!
Atunci și El le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda celor doi fii
28– Ce credeți? Un om avea doi copii. S-a apropiat de primul și i-a zis: „Copile, du-te și lucrează astăzi în vie!“ 29Dar el, răspunzând, a zis: „Nu vreau!“ Mai târziu însă i-a părut rău și s-a dus. 30Apoi tatăl s-a apropiat și de celălalt și i-a spus același lucru. Acesta, răspunzând, a zis: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?
Ei au zis:
– Primul!
Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că vameșii și prostituatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu! 32Căci a venit Ioan la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut. Dar vameșii și prostituatele l-au crezut. Iar voi, deși ați văzut aceasta, nu v-a părut rău mai târziu, ca să puteți astfel să-l credeți.
Pilda viticultorilor
(Mc. 12:1-12; Lc. 20:9-19)
33– Ascultați o altă pildă: era un om, stăpânul unei case, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a construit un turn de pază.33 Vezi Is. 5:1-2, 7. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. 34Când s-a apropiat vremea roadelor, și-a trimis sclavii la viticultori, ca să ia roadele ce i se cuvin.
35Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36Stăpânul a trimis apoi alți sclavi, mai mulți decât primii, dar și cu aceștia au făcut la fel. 37La urmă, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“
38Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiu, și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm și să-i luăm moștenirea!“ 39Și l-au apucat, l-au scos afară din vie și l-au omorât.
40Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori?
41Ei au răspuns:
– Pe răii aceia îi va nimici cumplit, iar via o va arenda altor viticultori, care-i vor da roadele la vremea lor.41 Sau: în anotimpurile lor.
42Isus i-a întrebat:
– N-ați citit niciodată în Scripturi că:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru
și este minunat în ochii noștri!“42 Vezi Ps. 118:22-23.?
43De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va face roadele ei. 44Cel ce cade peste această piatră va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.
45Când conducătorii preoților și fariseii I-au auzit pildele, au înțeles că Isus vorbește despre ei. 46Și au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțimi, pentru că acestea Îl considerau profet.
