Si David ug si Ziba
1Igo lang nakalapas ug gamay si David sa tumoy sa bukid sa dihang gitagbo siya ni Ziba nga sulugoon ni Mefiboshet. May dala siyang duha ka asno nga gikargahan ug 200 ka buok nga pan, 100 ka kumkom nga pasas, 100 ka hinog nga prutas,16:1 prutas: Tingali prutas nga igos o pomegranata. ug bino nga gisulod sa sudlanan nga panit. 2Gipangutana ni David si Ziba, “Nganong nagdala ka niana?” Mitubag si Ziba, “Ang mga asno alang sa imong pamilya aron ilang masakyan, ang mga pan ug mga prutas aron inyong kan-on sa imong mga kauban, ug ang bino aron inyong imnon kon kapuyon kamo sa kamingawan.”
3Nangutana si David, “Asa si Mefiboshet, ang apo sa imong agalon nga si Saul?” Mitubag si Ziba, “Nagpabilin siya sa Jerusalem, tungod kay naghunahuna siya nga ibalik kaniya sa mga Israelinhon niining panahona ang gingharian sa iyang lolo.” 4Miingon si David, “Kon mao kana, ihatag ko na kanimo karon ang tanang gipanag-iya ni Mefiboshet.” Miingon si Ziba, “Mahal nga Hari, andam ako sa pag-alagad kanimo. Hinaut nga malipay ka kanako.”
Gipanghimaraot ni Shimei si David
5Sa dihang duol na si Haring David sa Bahurim, may tawo nga migawas niadto nga lungsod ug ginapanghimaraot niya si David. Kining tawhana mao si Shimei nga anak ni Gera ug paryente ni Saul. 6Gibato niya si David ug ang iyang mga opisyal bisan ug gilibotan si David sa iyang mga tawo ug mga sinaligan nga guwardya. 7Mao kini ang iyang panghimaraot kang David: “Ayaw pagsulod sa among lungsod, ikaw nga mamumuno ug daotan nga tawo! 8Gipanimaslan ka na sa Ginoo tungod sa imong pagpatay kang Saul ug sa panimalay niini, kinsa imong gipulihan ingon nga hari. Giilog mo ang gingharian gikan kang Saul, apan karon gihatag kini sa Ginoo sa imong anak nga si Absalom. Miabot kanimo kini nga kalaglagan tungod sa imong pagkamamumuno.”
9Miingon sa hari si Abishai nga anak ni Zeruya, “Mahal nga Hari, nganong gipasagdan mo lang nga panghimaraoton ka nianang tawo nga sama lang sa patay nga iro? Tugoti ako nga putlan siyag ulo.” 10Apan miingon ang hari, “Kamong mga anak ni Zeruya, unsay inyong labot? Kon gisugo siya sa Ginoo nga panghimaraoton ako, kinsa ako nga mopugong kaniya?” 11Unya miingon si David kang Abishai ug sa tanan niyang mga opisyal, “Kon ang akong anak mismo nagatinguha sa pagpatay kanako, unsa pa kaha kining paryente ni Saul?16:11 paryente ni Saul: sa Hebreo, Benjaminhon. Pasagdi lang ninyo siya kay ang Ginoo ang nagsugo kaniya. 12Basin pa ug makita sa Ginoo ang akong kalisod, ug balosan niya ug kaayohan ang panghimaraot nga akong nadawat karon.”
13Busa nagpadayon si David ug ang iyang mga tawo sa paglakaw samtang nagpaatbang usab kanila sa paglakaw si Shimei agi sa kilid sa bungtod. Samtang nagalakaw sila, padayon nga gipanghimaraot ni Shimei si David, ug gilabay ug bato ug yuta. 14Gikapoy pag-ayo si David ug ang tanan niyang mga tawo, busa namahulay sila pag-abot nila sa Suba sa Jordan.16:14 sa Suba sa Jordan: Wala kini sa Hebreo, apan makita sa usa ka Griego nga teksto.
Nakigkita si Hushai kang Absalom
15Sa laing bahin, miabot si Absalom, si Ahitofel, ug ang uban pang mga Israelinhon sa Jerusalem. 16Miabot usab didto si Hushai nga Arkanhon, nga amigo ni David, ug miadto siya kang Absalom ug miingon kaniya, “Malungtarong kinabuhi alang sa Mahal nga Hari! Malungtarong kinabuhi alang sa Mahal nga Hari!” 17Gipangutana ni Absalom si Hushai, “Asa na ang imong pagkamaunongon sa imong amigo nga si David? Nganong wala ka mouban kaniya?” 18Mitubag si Hushai, “Kanimo ako mouban kay ikaw ang gipili sa Ginoo ug sa tibuok katawhan sa Israel nga mahimong hari. 19Gawas niana, kinsa pa ba ang akong alagaran kondili ikaw nga anak sa akong agalon nga si David? Maingon nga nagaalagad ako sa imong amahan, mag-alagad usab ako kanimo.”
Ang Tambag ni Ahitofel kang Absalom
20Unya, miingon si Absalom kang Ahitofel, “Sultihi ako kon unsay atong buhaton.” 21Mitubag si Ahitofel, “Pakigdulog sa mga asawa sa imong amahan nga iyang gibilin aron mag-atiman sa palasyo. Unya mahibaloan sa tanang mga Israelinhon nga gipasuko mo pag-ayo ang imong amahan, ug tungod niini molig-on pa gayod ang suporta sa imong mga tawo kanimo.” 22Busa nagpatindog sila ug tolda alang kang Absalom sa atop sa palasyo, ug makita sa tibuok Israel nga nagasulod siya didto sa pagpakigdulog sa mga asawa sa iyang amahan.
23Niadtong panahona nagsunod gayod si Absalom sa mga tambag ni Ahitofel, sama sa gihimo ni David. Kay giisip nila ang tambag ni Ahitofel nga gikan sa Dios.
David și Țiba
1Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să‑l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.
2Regele l‑a întrebat pe Țiba:
– De ce ai adus aceste lucruri?
Țiba a răspuns:
– Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să‑i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie.
3Regele a întrebat:
– Nepotul stăpânului tău unde este?
Țiba i‑a răspuns regelui:
– Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4Atunci regele i‑a zis lui Țiba:
– Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău.
Țiba a zis:
– Mă aplec înaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!
Șimei îl blestemă pe David
5În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema. 6Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7Blestemându‑l pe David, Șimei striga:
– Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic! 8Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l‑ai vărsat în familia lui Saul, căruia i‑ai luat domnia. Și Domnul i‑a dat domnia fiului tău Absalom. Iată‑te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.
9Abișai, fiul Țeruiei, i‑a zis regelui:
– Cum îndrăznește acest câine mort să‑l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă‑mi voie, te rog, să mă duc și să‑i retez capul!
10Însă regele a zis:
– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i‑a zis: „Blestemă‑l pe David!“ Cine‑i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“
11Apoi David le‑a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:
– Iată că propriul meu fiu, care a ieșit din carnea meu, caută să‑mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați‑l să blesteme, căci Domnul i‑a zis. 12Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf. 14Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile pustiei și s‑au odihnit acolo.
Sfaturile lui Ahitofel și Hușai
15Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.
16Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s‑a înfățișat înaintea lui Absalom și i‑a zis:
– Trăiască regele! Trăiască regele!
17Absalom i‑a zis:
– Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te‑ai dus împreună cu prietenul tău?
18Hușai i‑a răspuns:
– Pentru că voi fi de partea celui pe care l‑a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne. 19De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.
20Atunci Absalom i‑a poruncit lui Ahitofel:
– Sfătuiți‑vă împreună! Ce avem de făcut?
21Ahitofel i‑a zis:
– Intră la21 Vezi nota de la 3:7. țiitoarele tatălui tău, pe care le‑a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te‑ai făcut urât regelui și astfel toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său înaintea ochilor întregului Israel.
23În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care‑l dădea Ahitofel atât lui David, cât și lui Absalom.
