Un ejército de langostas
1¡Toquen la trompeta en Sión;
den la voz de alarma en mi santo monte!
¡Tiemblen todos los habitantes del país!
Ya viene el día del Señor;
en realidad, ya está cerca.
2Día de tinieblas y oscuridad,
día de nubes y densos nubarrones.
Como la aurora que se extiende sobre los montes,
así avanza un pueblo fuerte y numeroso,
pueblo como nunca lo hubo en la antigüedad
ni lo habrá en las generaciones futuras.
3El fuego devora delante de ellos;
detrás, las llamas arden.
Antes de su llegada, el país se parece al jardín del Edén;
después, queda un desolado desierto.
¡Nada escapa de su poder!
4Tienen aspecto de caballos;
galopan como corceles.
5Al saltar sobre las cumbres de los montes,
producen un estruendo como el de carros de guerra,
como el crepitar del fuego al consumir la hojarasca.
¡Son como un ejército poderoso en formación de batalla!
6Ante él se estremecen las naciones;
todo rostro palidece.
7Atacan como guerreros,
escalan muros como soldados.
Cada uno mantiene la marcha
sin romper la formación.
8No se atropellan entre sí;
cada uno marcha en línea.
Se lanzan entre las flechas
sin romper filas.
9Se abalanzan contra la ciudad,
escalan los muros,
trepan por las casas,
se meten por las ventanas como ladrones.
10Ante este ejército tiembla la tierra
y se estremece el cielo,
el sol y la luna se oscurecen
y las estrellas dejan de brillar.
11Truena la voz del Señor
al frente de su ejército;
son innumerables sus tropas
y poderosos los que ejecutan su palabra.
El día del Señor es grande y terrible.
¿Quién lo podrá resistir?
Exhortación al arrepentimiento
12«Ahora bien», afirma el Señor,
«vuélvanse a mí de todo corazón,
con ayuno, llantos y lamentos».
13Rásguense el corazón
y no las vestiduras.
Vuélvanse al Señor su Dios,
porque él es misericordioso y compasivo,
lento para la ira y lleno de amor,
cambia de parecer y no castiga.
14Tal vez Dios reconsidere y cambie de parecer,
y deje tras de sí una bendición.
Las ofrendas de cereales y las ofrendas líquidas
son del Señor su Dios.
15¡Toquen la trompeta en Sión!
¡Proclamen el ayuno!
¡Convoquen a una asamblea sagrada!
16¡Congreguen al pueblo;
consagren la asamblea!
¡Junten a los ancianos del pueblo,
reúnan a los pequeños
y a los niños de pecho!
¡Que salga de su alcoba el recién casado
y la recién casada, de su cámara nupcial!
17Lloren, sacerdotes, ministros del Señor,
entre la entrada y el altar;
y digan: «Compadécete, Señor, de tu pueblo.
No entregues tu propiedad como objeto de burla,
para que las naciones no se burlen de ella.2:17 no se burlen de ella. Alt. no la sometan.
¿Por qué habrán de decir entre los pueblos:
“Dónde está su Dios?”».
La respuesta del Señor
18Entonces el Señor se llenó de celos por su tierra
y mostró piedad a su pueblo.
19Y respondió el Señor:
«Miren, enviaré cereales, vino nuevo y aceite,
hasta dejarlos plenamente satisfechos;
y nunca más los haré
objeto de burla de las naciones.
20»Alejaré de ustedes al que viene del norte,
arrojándolo hacia una tierra seca y desolada:
lanzaré su vanguardia hacia el mar oriental,
y su retaguardia hacia el mar occidental.2:20 el mar oriental … el mar occidental. Es decir, el mar Muerto y el Mediterráneo.
Subirá su hedor
y se elevará su fetidez».
¡El Señor ha hecho grandes cosas!
21No temas, tierra,
sino alégrate y regocíjate,
porque el Señor ha hecho grandes cosas.
22No teman, animales del campo,
porque los pastizales de la estepa ya reverdecen;
los árboles producen su fruto
y la higuera y la vid dan su riqueza.
23Alégrense, habitantes de Sión,
regocíjense en el Señor su Dios,
porque les ha dado las lluvias de otoño.
Él envía la lluvia,
la de otoño y la de primavera,
como en tiempos pasados.
24Las parcelas se llenarán de grano;
los lagares rebosarán de vino nuevo y de aceite.
25«Yo los compensaré a ustedes
por los años en que todo lo devoró
ese gran ejército de langostas
que envié contra ustedes:
las grandes, las pequeñas,
las jóvenes y los saltamontes.2:25 Véase nota en 1:4.
26Ustedes comerán en abundancia, hasta saciarse,
y alabarán el nombre del Señor su Dios,
que hará maravillas por ustedes.
¡Nunca más será avergonzado mi pueblo!
27Entonces sabrán que yo estoy en medio de Israel,
que yo soy el Señor su Dios,
y no hay otro fuera de mí.
¡Nunca más será avergonzado mi pueblo!
El día del Señor
28»Después de esto,
derramaré mi Espíritu sobre todo ser humano.
Los hijos y las hijas de ustedes profetizarán,
tendrán sueños los ancianos
y los jóvenes recibirán visiones.
29En esos días derramaré mi Espíritu
aun sobre los siervos y las siervas.
30En el cielo y en la tierra mostraré prodigios:
sangre, fuego y columnas de humo.
31El sol se convertirá en tinieblas
y la luna en sangre
antes que llegue el día del Señor,
día grande y terrible.
32Y todo el que invoque el nombre del Señor será salvo,
porque en el monte Sión y en Jerusalén
habrá salvación,
como lo ha dicho el Señor.
Y entre los sobrevivientes
estarán los llamados del Señor.
O armată de lăcuste
1Sunați din trâmbiță1, 15 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. în Sion!
Scoateți un strigăt puternic pe muntele Meu cel sfânt!
Să tremure locuitorii țării,
căci vine ziua Domnului!
Este aproape
2acea zi a întunericului și a negurii,
acea zi a norilor și a întunericului adânc!
Ca zorii care se aștern peste munți,
așa vine un popor numeros și puternic,
cum n‑a mai fost vreodată din vechime
și nici nu va mai fi după el
în anii generațiilor viitoare.
3Focul mistuie înaintea lor,
iar după ei arde flacăra.
Înaintea lor țara este ca grădina Edenului,
dar după ei rămâne un deșert sterp;
nimic nu le scapă.
4La înfățișare sunt precum caii
și aleargă ca niște armăsari de luptă.4 Sau: precum cavaleria.
5Vin huruind ca niște care
și sar peste vârfurile munților;
pocnesc ca o flacără de foc
ce mistuie pleava.
Ei sunt ca un popor puternic,
gata de luptă.
6Înaintea lor tremură popoarele;
toate fețele pălesc6 Sensul termenului ebraic este nesigur..
7Aleargă ca niște viteji,
se urcă pe ziduri ca niște războinici.
Fiecare își ține drumul lui
și nu se abate de pe calea lui.
8Nu se înghiontesc unii pe alții;
fiecare mărșăluiește înainte.
Se năpustesc printre săgeți8 Sensul termenului ebraic este nesigur.,
fără a rupe rândurile.
9Năvălesc în cetate,
aleargă pe ziduri,
se urcă pe case
și intră prin ferestre ca hoțul.
10Pământul se cutremură înaintea lor,
cerurile se zguduie,
soarele și luna se întunecă,
iar stelele își pierd strălucirea.
11Domnul Își face auzit glasul
în fruntea armatei Sale.
Într-adevăr, tabăra Sa este foarte numeroasă.
Da, cel ce împlinește Cuvântul Său este puternic!
Într-adevăr, mare este ziua Domnului
și de temut! Cine o poate suporta?
Chemare la pocăință
12„Totuși, chiar acum, zice Domnul,
întoarceți‑vă la Mine cu toată inima,
cu post, cu plânset și cu jale.“
13Sfâșiați‑vă inimile, nu hainele!
Întoarceți‑vă la Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El este plin de har și milostiv,
încet la mânie și plin de dragoste,
și‑I pare rău când trimite nenorocirea.
14Cine știe? Poate Se va întoarce cu părere de rău
și va lăsa după El o binecuvântare,
un dar de mâncare și o jertfă de băutură
pentru Domnul, Dumnezeul vostru.
15Sunați din trâmbiță în Sion,
declarați15 Vezi nota de la 1:14. Același cuvânt apare în v. 16b. un post,
vestiți o adunare!
16Strângeți poporul,
sfințiți adunarea!
Adunați bătrânii,
strângeți copiii,
chiar și pe cei ce sunt alăptați!
Să iasă mirele din camera sa,
și mireasa din odaia ei.
17Să plângă preoții, slujitorii Domnului,
între portic și altar
și să zică: „Ai milă de poporul Tău, Doamne,
și nu‑Ți face moștenirea de dispreț,
de pomină între neamuri!
De ce să se zică printre popoare:
«Unde este Dumnezeul lor?»“
Răspunsul Domnului la pocăința poporului
18Atunci Domnul va fi gelos pentru țara Sa
și Își va cruța poporul.
19Domnul va răspunde poporului Său și îi va zice:18-19 Sau: Domnul a fost gelos pentru țara Sa / și Și‑a cruțat poporul. / 19 Domnul i‑a răspuns poporului Său și i‑a zis:
„Iată, vă trimit grâne, must și ulei,
ca să vă săturați cu ele;
și nu vă voi mai face de dispreț între neamuri.
20Voi îndepărta de la voi armata din nord,
o voi duce într‑o țară uscată și pustie.
Avangarda ei o voi alunga spre Marea de Răsărit20 Marea Moartă.,
iar ariergarda ei – spre Marea de Apus20 Marea Mediterană..
Duhoarea ei se va înălța
și mirosul ei greu se va ridica.“
Într-adevăr, El a făcut lucruri mari!20 Sau: se va ridica. / Într-adevăr, ea (cu referire la armată) a făcut lucruri mari.
21Nu te teme, pământule,
ci bucură‑te și veselește‑te!
Într-adevăr, Domnul a făcut lucruri mari!
22Nu vă temeți, animale ale câmpului,
căci pășunile pustiei au înverzit.
Pomii își dau rodul,
iar smochinul și via își dau belșugul.
23Bucurați‑vă, fii ai Sionului,
și veseliți‑vă în Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El v‑a dat ploaie timpurie23 Sau: v‑a dat învățătorul pentru dreptate; probabil un joc de cuvinte intenționat între hamoreh (învățătorul) și moreh (ploaie timpurie)., cu dreptate,
și v‑a turnat ploaie,
ploaie timpurie și ploaie târzie23 Sau: ploaie tomnatică și ploaie primăvăratică. Sezonul ploios în Canaan începea în octombrie și se sfârșea în aprilie., ca odinioară.
24Ariile de treierat vor fi pline de grâne,
iar teascurile se vor revărsa de must și de ulei.
25„Vă voi răsplăti astfel pentru anii
pe care i‑au devorat lăcustele Arbe,
Ielek, Hasil și Gazam,25 Vezi nota de la 1:4.
armata Mea cea mare pe care am trimis‑o împotriva voastră.
26Veți mânca din belșug și vă veți sătura,
și veți lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru,
Care a făcut minuni pentru voi.
Poporul Meu nu va mai fi niciodată făcut de rușine.
27Veți ști astfel că Eu sunt în mijlocul lui Israel
și că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru,
și nu este altul.
Poporul Meu nu va mai fi făcut niciodată de rușine.
Ziua Domnului
28După aceea,
voi turna Duhul Meu peste orice om.28 Lit.: carne.
Fiii și fiicele voastre vor profeți,
bătrânii voștri vor avea28 Lit.: vor visa. vise,
iar tinerii voștri vor avea28 Lit.: vor vedea. vedenii!
29Chiar și peste robi și peste roabe
voi turna din Duhul Meu în acele zile.
30Voi face minuni în cer
și pe pământ,
sânge, foc și coloane de fum.
31Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua Domnului, cea mare și de temut.
32Atunci oricine va chema
Numele Domnului va fi mântuit!
Căci pe muntele Sion și în Ierusalim
va fi mântuirea,
așa cum a zis Domnul,
și printre supraviețuitorii
pe care îi cheamă Domnul.32 Sau: Domnul, iar printre supraviețuitori / vor fi cei pe care îi cheamă Domnul.
